« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Confidențializare, anonimizare, secretizare și alte bazaconii
04.10.2021 | Alina ZORZOANĂ

Secţiuni: C. administrativ, Cyberlaw, Data protection, Opinii, Selected, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Zorzoană

Alina Zorzoană

Se constată în ultima vreme o tendință din ce în ce mai mare, în practica instanțelor de contencios administrativ, ca una dintre părți[1] să solicite judecătorului (un fel de) ”secretizare” a probelor de la dosar. Am încercat să găsim un temei de drept al unei astfel de cereri însă, din păcate, nu am reușit.

O așa-zisă instituție nouă, am putea spune, pentru că titulatura folosită merge de la ”confidențializare” până la ”anonimizare”. La prima vedere am putea spune… Și ce dacă? Dar oare înțelegem scopul și chiar urmările unui astfel de demers? Nu ne ascundem uimirea primei confruntări cu o astfel de solicitare pentru că, în mod firesc, a apărut întrebarea… De ce? Ce se dorește cu o astfel de cerere? Evident răspunsul este doar o ipoteză, pentru că cel puțin la nivel declarativ, solicitantul susține că ar fi prejudiciat prin depunerea la dosar a unor înscrisuri. În realitate însă, s-a constatat că înscrisurile respective reprezentau nu mai mult decât cele ce stau la baza emiterii unui act administrativ[2]. Pe de altă parte, exced prezentei teme de discuție, înscrisurile din sfera secretelor de stat/de serviciu ce fac obiectul unei reglementări speciale[3], accesul la acestea fiind condiționat de deținerea certificatului ORNISS[4], inclusiv de către judecătorul/judecătorii ce instrumentează dosarul.

Revenind, constatăm că în cuprinsul Dicționarului Explicativ al Limbii Române[5], găsim cuvântul ”confidențial” sau ”confidențialitate” care, în orice sens am privi, înseamnă ceva secret. Pe de altă parte, termenul de ”confidențializare” este specific Regulamentului nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE[6]. În acest sens, Legea nr. 129/2018[7] pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în temeiul valorificării dreptului de opoziție reglementat de art. 21 din Regulament, prevede că orice persoană fizică (parte într-un dosar înregistrat pe portal.just.ro), poate solicita oricărei instanțe printr-o notificare eliminarea sau confidențializarea datelor personale (în special, numele și prenumele, inclusiv alte date cu caracter personal)[8].

Deci, în acest context, putem spune că prin confidențializare, se urmărește ascunderea unor date. Are sens, evident, din perspectiva protecției datelor cu caracter personal, însă ce scop ar putea avea cineva care dorește confidențializarea unor înscrisuri depuse la dosar? Evident nu vorbim de date cu caracter personal, pentru că nu acestea fac obiectul unui litigiu de drept administrativ. Vom reveni la deslușirea scopului… mai târziu…

În continuarea demersului nostru, în strânsă legătură cu termenul de mai sus, avem ”anonimizarea[9] concept definit ca fiind o prelucrare suplimentară a datelor cu caracter personal[10]. Deci, avem două concepte, strict legate între ele și care sunt specifice domeniului protecției datelor cu caracter personal.

Subliniem faptul că nu ne referim la situații ce se află sub protecția Regulamentului GDPR, ci de situații în care se încearcă ștergerea anumitor date/informații/înscrisuri în totalitatea lor.

Aparent, pornind de la prezumția bunei-credințe a părții care face o astfel de solicitare, ne putem întreba care este scopul unui astfel de demers  și ce anume dorește să obțină, în contextul în care nu poți restrânge accesul complet și corect al instanței de judecată la informațiile/înscrisurile avute în vedere de la emiterea actului administrativ contestat. Altfel spus, putem vorbi de o încercare de restrângere a accesului complet al judecătorului la înscrisurile ce au stat la baza emiterii actului. În practică, cel puțin până la acest moment, nu avem cunoștință să fi fost încuviințate astfel de cereri, însă încercarea chiar și fără succes, apreciem că este periculoasă și tinde la ascunderea unor informații ce pot fi definitorii la soluționarea unei cauze.

Prin urmare, deși evident, nedeclarat, singurul scop al părții care (ar) cere o astfel de acțiune din partea instanței, nu poate fi decât acela de a vulnerabiliza probatoriul cauzei, în încercarea de a avea câștig de cauză în respectivul dosar.

Chiar dacă speța a vizat domeniul dreptului penal, CEDO, în cuprinsul Hotărârii din 18 martie 2014[11], pronunţată în Cauza Beraru împotriva României, paragraful 70 ”reaminteşte că a constatat deja că accesul nerestricţionat la dosarul cauzei şi folosirea nerestricţionată a înscrisurilor, inclusiv, după caz, posibilitatea de a obţine copii ale documentelor relevante, constituie garanţii importante ale procesului echitabil.” Hotărârea prezintă interes din perspectiva faptului că nu poți îngrădi accesul niciunei dintre părți sau chiar a judecătorului la înscrisuri/informațiile din dosar. Altfel spus, judecătorul trebuie să aibă acces la toate piesele din dosar, fără nicio restricție, pentru a putea pronunța o hotărâre cu luarea în considerare a tuturor elementelor necesare în acest sens.

În loc de concluzie, apreciem că este necesar a menționa faptul că dacă într-adevăr se face dovada unei (presupuse) vătămări, partea (oricare ar fi aceasta) are posibilitatea solicitării ca dosarul cauzei să fie depus și ținut la cutia de valori a instanței, situație în care judecătorul are acces la dosar în integralitatea sa iar buna-credință a solicitantului va triumfa.


[1] Vom folosi generic noțiunea de ”parte”, pentru a nu atrage eventuale discuții/critici cum că am dezavantaja sau prejudicia reclamantul din astfel de cauze.
[2] Art. 13 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ instituie chiar obligația autorității emitente de a depune întreaga documentație. Totodată, trebuie făcută mențiunea că prezenta dezbatere nu vizează alte domenii ale dreptului, în care evident, situația poate permite sau chiar impune o astfl de abordare procesuală.
[3] Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 248/12 aprilie 2002.
[4] Accesul la informaţii secrete de stat este permis, cu respectarea principiului necesitaţii de a cunoaşte, numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Pentru detalii HG nr. 585/2002, pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 485/5 iulie 2002 și aici.
[5] DEX.
[6] Art. 17 și art. 21 din Regulament reglementează dreptul la ștergerea datelor („dreptul de a fi uitat”) și dreptul de opoziție (la prelucrarea datelor), stabilind condițiile de exercitare ale acestora prin prisma unor limitări, nefiind însă drepturi absolute.
[7] Publicată în Monitorul Oficial nr. 503/19 iunie 2018.
[8] Pentru detalii aici.
[9] Cuvântul nu există în DEX, însă în practică s-a împământenit că o astfel de tehnică se face prin înnegrirea cu markerul; pentru detalii, Decizia ÎCCJ nr. 37 din 7 decembrie 2015 referitoare la sesizarea formulată privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept referitoare la datele cu caracter personal (doar numele şi prenumele) definite de către Legea nr. 677/2001 şi refuzul de eliberare a fotocopiilor de pe documente cu date personale chiar şi cu informaţiile respective anonimizate (înnegrite cu markerul, acronimizate).
[10] Pentru detalii aici.
[11] Disponibil aici


Doctorand Alina Zorzoană, Universitatea Nicolae Titulescu – Facultatea de drept

Conducător doctorat: prof. univ. dr. Vasilica Negruț

 
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD