« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Zsolt Erli, în executarea unei pedepse privative de libertate de 30 de ani: În mediul carceral contează enorm construcția psihică
05.10.2021 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Alina Matei

Alina Matei

Zsolt Erli

Zsolt Erli

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule Zsolt Erli, pentru faptul că ați acceptat să acordați un interviu cititorilor JURIDICE.ro, care vă cunosc în urma publicării unor materiale pe J. Până aici, nimic nou sub soare. 🙂 Ineditul  numărul 1 este dat de faptul că material a fost scris în închisoare, iar ineditul numărul 2 este calitatea de student în anul al II-lea la Facultatea Drept din cadrul Universității Babes-Bolyai. Să începem cu primul inedit. Ce s-a întâmplat de ați ajuns la închisoare?

Zsolt Erli: Vă mulțumesc și eu, stimată doamnă Alina Matei pentru interesul arătat și pentru oportunitatea acestui interviu. Drumul până la închisoare a fost unul lung și presărat cu o mulțime de decizii eronate ori tardive din partea mea. Am fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și înșelăciune, infracțiuni pe care le-am comis și mereu am recunoscut asta.

Alina Matei: Pedeapsa de 30 de ani de închisoare este îngrozitor de mare pentru orice om. Cât ați executat din ea și cum trăiți cu acest gând?

Zsolt Erli: Da, pedeapsa rezultantă este, de fapt, de vreo 43 de ani însă Codul Penal prevede limita maximă de 30 de ani. Sunt privat de libertate din 11 februarie 2016, astfel că am executat aproape 6 ani. Referitor la cum trăiesc știind că am această pedeapsă, aici răspunsul e mai complicat.

Evident că există un puternic sentiment de nedreptate, în esență. Însă nu-i permit să mă guverneze deoarece asta poate duce la un comportament de nedorit în mediul carceral. Există, de asemenea, un sentiment de acceptare însă niciodată de resemnare. Pe scurt, eu nu am nicio pedeapsă mai mare de 4 ani. Din cuantumul total de aproximativ 43 de ani, 35 de ani de pedeapsă sunt pentru infracțiunile de evaziune fiscală, comise în perioada 2008-2010, deci sub imperiul vechiului Cod Penal. Existând infracțiuni comise și sub noul Cod Penal contopirea pedepselor s-a realizat conform regulilor C.P. 2014, unde sporul de pedeapsă este fix și obligatoriu. Problema ține foarte mult de interpretarea normelor interne cu cele supranaționale. Ceea ce încerc să exprim este că situația juridică poate suferi modificări.

Alina Matei: Procesele penale nu sunt sau nu țin doar de procedura penală. Un întreg aparat de stat se pune în mișcare o dată declanșate. Cum ați perceput polițiștii, procurorii, judecătorii, avocații din dosarele dumneavoastră?

Zsolt Erli: Probabil va suna paradoxal însă din acest punct de vedere am fost norocos. Am avut parte pe tot traseul proceselor penale de profesioniști. Singura excepție în acest sens a venit din partea Parchetului, în cercetarea dosarului de evaziune fiscală. Acolo au existat scăpări de ordin procedural și mici presiuni, însă nimic notabil ori ceva ce să nu fi fost corectat de instanță.

Alina Matei: La Penitenciarul Oradea, care sunt condițiile de viață și cum e viața de/din penitenciar?

Zsolt Erli: Condițiile de viață din Penitenciarul Oradea sunt cam aceleași ca și condițiile din orice închisoare din România, la ora actuală: supraaglomerarea, lipsa acută de personal, un management deficitar al personalului existent, spații insuficiente pentru activități educative ori de plimbare. Însă acum, față de anul 2016 de exemplu, lucrurile sunt mult mai grave raportat la contextul pandemic. Închipuiți-vă următoare situație: într-o cameră de detenție cu 12 deținuți, se confirmă 2 persoane cu COVID-19. În sistemul penitenciar, penitenciarul-spital Jilava este cel care preia cazurile de COVID, deci cele două persoane sunt transferate acolo. Rămâne camera cu 10 deținuți care se carantizează. Asta înseamnă că trebuie să-i scoți separat la plimbare, față de restul secției.

Penitenciarul Oradea are trei curți de plimbare. Oficial sunt patru. Ultima este destinată deținuților de maximă siguranță clasificați cu risc pentru populația generală, însă este o cușcă de vreo 12-14mp, descoperită parțial, fără apă potabilă. Din această cauză nu o pot numi curte de plimbare deși ea are această destinație.

Revenind, cu trei curți pentru 600 de oameni încarcerați este foarte greu, în condițiile normale. Se suprapun activitățile de plimbare cu servitul mesei, cu puținele activități socio-educative. Iar când există mai multe camere de deținere carantinate, plimbarea poate deveni excepția și nu regula zilnică.

În ceea ce privește viața de penitenciar, prin definiție este caracterizată prin rutină. Mai prezintă relevanță pedeapsa care o ai și cât ai executat din ea. Pentru mine, primul an a fost extrem de greu. Sunt o persoană activă, iar primele luni au fost un calvar până m-am obișnuit cu acest ritm.

În mediul carceral contează enorm construcția psihică, profilul fiecăruia. În acesti ani am întâlnit persoane care au executat 15-20 de ani (fie dintr-o singură pedeapsă, fie pe bucăți) și care se comportau normal, la fel cum am dat peste indivizi care după 6-8 luni de pușcărie au dezvoltat probleme psihice grave.

Alina Matei: Acces la internet există în Penitenciarul de la Oradea?

Zsolt Erli: Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor nu recunoaște vreun drept de accesare a internetului. Cu toate acestea există un astfel de acces pentru asigurarea dreptului la comunicare online, un drept ce anterior pandemiei se acordă prin excepție, iar astăzi prin Legea nr. 55/2020 reprezintă regulă.

Alina Matei: Mergeți la muncă?

Zsolt Erli: Nu muncesc. Mă concentrez asupra studiului. Ar fi și destul de greu. În primul an la Facultatea de Drept, am participat în sistem online la cursurile de la ID. Pentru mine, această predare online generată de pandemie m-a avantajat. În condițiile normale, nu aș putea participa la cursuri, alături de colegi din considerente ce țin de siguranța deținerii. Prin sistemul online nu mai există astfel de probleme.

Alina Matei: Ce este cel mai dureros într-un penitenciar?

Zsolt Erli: Pentru mine, este această prăpastie dintre lumea de aici și societate. Este o stare de fapt generată de mentalitate. În mai toate discuțiile avute cu diverși factori de decizie din penitenciare, am încercat să explic faptul că elementele care nu se aseamănă sunt mult mai multe decât cele care se separă. Rareori m-am făcut înțeles.

Alina Matei: În opinia dumneavoastră, are loc reeducarea în sistemul penitenciar sau este doar o vorbă pusă frumos în Codul de procedură penală?

Zsolt Erli: Categorig, nu. Este un răspuns asumat și informat. Și trist, totodată.

Problema este structurală și complexă. Există foarte multe motive pentru care lucrurile stau astfel. E o bătălie pe care sistemul a pierdut-o la masa verde prin neprezentare, față de fenomenul infracțional. Mi-am propus să dezvolt subiectul cât mai obiectiv, în multiple articole pe care le veți regăsi pe juridice.ro. Voi încheia cu un scurt exemplu, punctual, privind situația mea. În 2017, eram încarcerat în Penitenciarul Gherla. Am început demersurile pentru a mă înscrie la specializările Drept și Psihologie, ambele la Universitatea Babeș-Bolyai. A fost extrem de greu. Sistemul s-a împotrivit cât a putut de bine, motiv pentru care am început doar Facultatea de Psihologie. Mi s-a spus clar: alegerea este a mea, dar să mă înscriu doar la o singură facultate.

Îmi aduc aminte de o discuție avută în acea perioada cu cel care ocupă funcția de director adjunct pentru reinserție socială, care a afirmat: „Erli, ai venit la pușcărie să faci facultate, să ne dai nouă de lucru? De ce nu te-ai ocupat de asta în liberate până să ajungi aici?

Alina Matei: Cum ați ajuns să dați la Drept?

Zsolt Erli: Se întâmpla în 2014, eram încă în libertate și eram la unul din termenele de judecată din primul dosar al meu. La un moment dat s-a iscat o discuție între judecător, procurorul de ședință și avocatul ales ce a dus la o dezbatere interesantă, însă pe care nu am înțeles-o. Știam că e relevantă și mă irita că nu înțelegeam ce se discuta. Era perioada când tocmai intra noul Cod Penal și era multă incertitudine în instanțele de judecată penale pe cauzele pendinte.

Cei trei discutau de fapt Decizia interpretativă nr. 265/2014 a Curții Constituționale probabil cea mai importantă decizie, în materie penală, din 2014 încoace. Acela a fost primul pas. Apoi a fost, și este situația mea juridică, una complicată, cu o miză destul de mare.

La fel se adaugă și diversele acțiuni în revendicare privind recunoașterea și acordarea drepturilor în contenciosul penitenciar, de-a lungul acestor aproape 6 ani de detenție. Însă, de departe, cel mai important aspect este corelat cu pasiunea pentru acest domeniu și faptul că, într-un final, mi-am găsit vocația.

Alina Matei: Cum au loc examenele?

Zsolt Erli: Examenele au loc online. Fie că e vorba despre examinare orală, fie test grilă, toate au loc online. Chiar dacă se va reveni la metoda de predare și evaluare tradiționale, în cazul meu se va continua cu examenele online. Pentru fiecare an universitar, unitatea penitenciară încheie un protocol de colaborare cu universitatea iar aceste aspecte sunt stipulate. Rămâne de văzut cu examenul de licență, însă până la el mai sunt trei ani, în care se pot întâmpla multe.

Alina Matei: A venit vreun coleg de facultate să vă viziteze?

Zsolt Erli: Nu. Și asta nu pentru că nu ne cunoaștem. Au auzit de mine, cunosc cazul meu, m-au văzut sau auzit în cursul seminariilor. Însă acolo e un cadru oficial. Eu, datorită restricțiilor, nu am cum socializa cu ei. La asta se mai adaugă și un text de lege deficitar în ceea ce privește calitatea persoanelor ce pot vizită deținuții. Va exista un articol dedicat și acestui subiect.

Alina Matei: Binele și răul nu țin decât de noi, spunea Montaigne. Ce este, pentru dumneavoastră, cel mai important în acest moment?

Zsolt Erli: Aici lista e clară. În primul rând menținerea sănătății fizice și psihice. Apoi, definitivarea situației juridice cu targetul de a micșora pedeapsa. În paralel, finalizarea studiilor universitare și eliberarea condiționată, mai devreme ori mai târziu.

Am foarte multe de îndreptat în relația cu familia, prietenii și lista poate continua.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.

Zsolt Erli: Tuturor doresc să transmit urări de sănătate. Cititorilor J le doresc baftă în toate demersurile privind dezvoltarea Dreptului, iar echipei J îi transmit să continue cu același prefesionalism și aceeași dedicare.

Alina Matei: Vă mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Zsolt Erli: Și eu vă mulțumesc pentru întrebări, pentru interesul manifestat și timpul acordat!

 
Secţiuni: Drept penal, Interviuri, JURIDICE.ro, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD