Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Noțiunea măsură necesară în materia sechestrului judiciar. Interpretarea sistematică a prevederilor art. 973 alin. (1) și (2) Cod proc. civ.


05.10.2021 | Vlad NICOLAE
Secţiuni: Drept civil, Jurisprudență, Jurisprudență Curți de Apel, Procedură civilă, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Vlad Nicolae

Vlad Nicolae

SUMAR:

Prin decizie definitivă, Curtea de Apel Constanța a stabilit că necesitatea instituirii măsurii sechestrului judiciar poate rezulta (i) din necesitatea menținerii status quo-ului societar și (ii) pentru a permite pronunțarea unei soluții susceptibile de executare în dosarul de bază.

Cu alte cuvinte, instanța a stabilit că noțiunea măsură necesară la care se raportează art. 973 alin. (1) Cod proc. civ. trebuie interpretată în sensul că măsura este necesară, atunci când înstrăinarea bunului are aptitudinea de a vătăma pe reclamant și de a paraliza eficacitatea demersului judiciar din dosarul de bază. Nu este însă necesar să se demonstreze și o intenție efectivă de sustragere din partea pârâtului.

Astfel, acest conținut al conceptului măsură necesară este diferit de cel avut în vedere de art. 973 alin. (2)  lit. b) Cod proc. civ., ce impune o probă efectivă care să susțină temerea că bunul ce se vrea a fi supus sechestrului va fi sustras.

* * *

Tribunalul Constanța a fost învestit cu o cerere de instituire a sechestrului judiciar asupra părților sociale deținute de pârât într-o societate, în contextul existenței unei acțiuni principale, în baza căreia reclamantul își afirma dreptul de proprietatea asupra acelorași acțiuni. Acțiunea de bază se referea la exercitarea de către reclamant a unui drept de opțiune care a dus la achiziția părților sociale respective.

În cadrul dosarului de sechestru, susținerea esențială a pârâtului a fost aceea că nu ar fi îndeplinită condiția necesității măsurii sechestrului judiciar, respectiv că reclamantul nu a dovedit o intenție reală de înstrăinare iminentă a părților sociale.

Contraargumentul reclamantului a fost că necesitatea măsurii sechestrului rezultă din faptul că, dacă părțile sociale ar fi înstrăinate, acest fapt ar putea paraliza demersurile judiciare din dosarul de bază sau ar putea face ca soluția pronunțată în acel dosar să nu mai fie susceptibilă de punere în executare.

Tribunalul Constanța a respins în primă instanță cererea de sechestru judiciar, reținând că reclamantul nu a făcut dovada necesității măsurii, respectiv a intenției pârâtului de a înstrăina părțile sociale. În esență, prima instanță a motivat că simpla temere a reclamantului în sensul că pârâtul va încerca să sustragă părțile sociale, nu este suficientă pentru a justifica măsura solicitată, întrucât art. 973 alin. (1) Cod proc. civ. impune a se demonstra necesitatea adoptării măsurii sechestrului, pentru conservarea dreptului litigios.

Așadar, prima instanță a considerat că în cauză există o lipsă de probe, respectiv că reclamantul ar fi trebuit să se dovedească faptul că pârâtul intenționează să înstrăineze părțile sociale, ceea ce ar îngreuna sau paraliza demersurile din dosarul principal. Practic, prima instanță a interpretat noțiunea măsură necesară, folosită în formularea art. 973 alin. (1) Cod proc. civ., ca presupunând o probă în sensul intenției efective a pârâtului de a înstrăina părțile sociale.

Un raționament contrar acestei interpretări restrictive a conceptului măsură necesară este acela că o atare interpretare îngreunează, în mod artificial, standardul probator și creează confuzie între sarcina probei, reglementată de prevederile art. 973 alin. (1) Cod proc. civ. și cea din art. 973 alin. (2) lit. b) Cod proc. civ.

Astfel, art. 973 alin. (1) Cod proc. civ. stabilește că bunul va fi pus sub sechestru, printre altele „dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv”.

Pe de altă parte, art.  973 alin. (2) lit. b) Cod proc. civ. prevede o situație de excepție, mai precis aceea că se poate institui sechestrul, chiar fără proces, „asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual”. În concret, dacă se poate dovedi reaua-credință a pârâtului, atunci sechestrul poate fi încuviințat imediat, fără să fie necesar să se demonstreze preexistența unui proces principal asupra proprietății. Totuși, într-o atare situație de excepție este necesară o probă suplimentară, respectiv demonstrarea intenției reale și efective de sustragere – intenția reală și efectivă de sustragere este cea care generează necesitatea măsurii, intenție care, per a contrario, nu este necesar să fie probată și în cazul general reglementat de alin. (1).

Așadar, proba intenției efective de sustragere este necesară doar în situația de excepție, reglementată de art. 973 alin. (2) lit. b) Cod proc. civ., nu însă și în cazurile instituite în materia sechestrului judiciar de art. 973 alin. (1) Cod proc. civ.

De altfel, în cazul specific supus analizei, o probă precum cea pretinsă de prima instanță nici nu ar putea fi făcută, deoarece intenția de a vinde părțile sociale se va manifesta direct prin contractul de cesiune părți sociale, adică exact atunci când faptul va fi consumat, iar sechestrul lipsit de utilitate.

Pe cale de consecință, necesitatea la care se raportează regula generală este complet diferită de cea de cea la care se raportează excepția – ca regulă generală, necesitatea măsurii se traduce prin aptitudinea abstractă a înstrăinării de a înfrânge scopul dosarului de bază.

Această interpretare a fost confirmată, în apel, de Curtea de Apel Constanța, care, prin hotărâre definitivă, a stabilit că necesitatea instituirii măsurii sechestrului judiciar rezultă (i) din necesitatea menținerii status quo-ului societar și (ii) pentru a permite pronunțarea unei soluții susceptibile de executare în dosarul de bază. Așadar, pentru instituirea sechestrului, instanța de apel nu a considerat necesar să se facă și o probă a intenției pârâtului de a înstrăina bunurile ce se voiau a fi sechestrate.

Av. Vlad Nicolae, RN Lex – Litigation & Insolvency

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro