« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

O completare (precizare) legislativă absolut necesară în ceea ce privește reglementarea plângerii prealabile
06.10.2021 | Cătălin ONCESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Cătălin Oncescu

Cătălin Oncescu

I. Ipoteze de lucru

Prin prezentul material avem în vedere „plângerea prealabilă” (art. 295 – 298 C.pr.pen.), modalitate de sesizare diferită de „plângere” (art. 289 C.pr.pen.) și „denunț” (art. 290 C.pr.pen.). Așa cum bine se cunoaște, legea cere formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este în mod expres condiţionată de introducerea unei astfel de plângeri. Fiind atât o instituție de drept penal, cât și de drept procesual penal, lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea penală și împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.

De asemenea, vom avea în vedere următoarele două ipoteze de lucru, despre care avem convingerea că se întâlnesc în practica organelor de urmărire penală:

(i) o persoană vătămată formulează plângere prealabilă înăuntrul termenului legal de 3 luni, mai pecis la 2 luni de la ziua în care a aflat despre săvârşirea faptei; după încă alte 2 luni, plângerea îi este restituită pe cale administrativă, cu precizarea că nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, fiind indicate elementele care lipsesc;

(ii) o persoană vătămată formulează plângere prealabilă la câteva zile după ce a aflat despre săvârşirea faptei; după o lună de la depunere, plângerea prealabilă îi este restituită pe cale administrativă, cu precizarea că nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, fiind indicate elementele care lipsesc; până când persoana vătămată se decide dacă să mai depună din nou plângerea prealabilă completată în mod corespunzător, trece termenul de 3 luni din ziua în care a aflat despre săvârşirea faptei.

În ambele situații, dat fiind că depunerea din nou a plângerii prealabile (completată în mod corespunzător) se va face după termenul de 3 luni, sunt șanse reale ca organul de cercetare penală să considere că plângerea prealabilă este tardivă. Astfel, va înainta procurorului propunere de clasare, prin raportare la prevederile art. 297 alin. (1) teza II C.pr.pen.

Primind soluția de clasare bazată pe motivul „tardivității”, pentru a demonstra că atât restituirea pe cale administrativă a plângerii prealabile, cât și clasarea sunt nelegale, persoana vătămată va fi nevoită să formuleze plângere împotriva actelor procurorului  (în acord cu dispozițiile art. 339 C.pr.pen.). Ulterior va trebui cel mai probabil să se adreseze judecătorului cu plângere adresată împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată (în acord cu dispozițiile art. 340 C.pr.pen.). Toate acestea în condițiile în care majoritatea plângerilor prealabile sunt depuse de persoane vulnerabile care, fără voia lor, să găsesc în circumstanțe deosebite.

Amintim doar câteva dintre infracțiunile pentru care legea prevede că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate: lovirea sau alte violenţe (art. 193 C.pen.); vătămarea corporală din culpă (art. 196 C.pen.); ameninţarea (art. 206 C.pen.); hărţuirea (art. 208 C.pen.); violul (art. 218 C.pen.); agresiunea sexuală (art. 219 C.pen.); hărţuirea sexuală (art. 223 C.pen.); violarea de domiciliu (art. 224 C.pen.); violarea vieţii private (art. 226 C.pen.); abuzul de încredere (art. 238 C.pen.); distrugerea (art. 253 C.pen.); tulburarea de posesie (art. 256 C.pen.); violarea secretului corespondenţei (art. 302 C.pen.); abandonul de familie (art. 378 C.pen.).

Totodată, este o realitate faptul că, de cele mai multe ori, victimele acestor infracțiuni nu au pregătirea juridică necesară și nici mijloacele necesare pentru a apela la ajutorul unui avocat. Cu toate acestea, restituirea pe cale administrativă a plângerii prealabile și clasarea ulterioară bazată pe criteriul „tardivității” înseamnă că victima, în loc să fie chemată îndată pentru a oferi clarificările necesare, ar trebui să parcurgă toate etapele următoare:

– depunere plângere prealabilă inițială (care este restituită pe cale administrativă);

– depunere plângere prealabilă completată;

– primire ordonanță de clasare a cauzei motivată prin aceea că plângerea prealabilă completată a fost depusă după termenul de 3 luni, fiind tardivă;

– depunere plângere împotriva soluției de clasare, adresată procurorului ierarhic superior;

– depunere plângere împotriva soluției de clasare, adresată judecătorului de cameră preliminară;

– prezentare în instanță pentru a susține plângerea împotriva soluției de clasare.

Teoretic (și legal, de altfel), plângerea împotriva soluției de clasare ar trebui să fie admisă, iar judecătorul ar trebui să trimită cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală. Însă, chiar și în cazul unei soluții de admitere a plângerii, cauza va fi restituită acelorași organe de urmărire penală care, cu puțin timp înainte, au dispus clasarea. Deci, poate fi considerată „o victorie a la Pirus”.

II. Restituirea pe cale administrativă a plângerii prealabile este nelegală

Așa cum se poate observa din analiza dispozițiilor ce vizează sesizarea organelor de urmărire penală, instituția „plângerii prealabile” cunoaște o reglementare specială, prin intermediul dispozițiilor art. 295 – 298 C.pr.pen. (acestea formând Secțiunea 2 din capitolul intitulat „Sesizarea organelor de urmărire penală”).

În schimb, restituirea pe cale administrativă a plângerii, cu indicarea elementelor care lipsesc, constituie o procedură reglementată de art. 294 alin. (2) C.pr.pen., text de lege care se regăsește în Secțiunea 1 (intitulată „Reglementări generale”), secțiune care vizează doar plângerea și denunțul.

Dorim sa subliniem că, atunci când legiuitorul a considerat că anumite reglementări generale din Secțiunea 1 se pot aplica și în Secțiunea 2 (dedicată plângerii prealabile), a făcut trimitere expresă la aceste norme [ex.: art. 295 alin. (3) C.pr.pen. arată că dispoziţiile art. 289 alin. (1)-(6) şi (8) C.pr.pen. se aplică în mod corespunzător].

Este adevărat că, atât în ceea ce privește plângerea și denunțul, cât și în ceea ce privește plângerea prealabilă, organul de urmărire penală verifică dacă acestea îndeplinesc condiţiile de formă cerute de lege. Totuși, trebuie făcută o distincție între cele două texte legale care obligă organul de urmărire penală la aceste verificări, respectiv art. 294 C.pr.pen. și art. 297 C.pr.pen., mai ales că se regăsesc în secțiuni diferite ale codului.

Astfel, conform art. 294 alin. (2) C.pr.pen. (din Secțiunea 1), „în situaţia în care plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, se restituie pe cale administrativă petiţionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc”.

Însă, dacă analizăm dispozițiile speciale din Secțiunea 2, observăm că textul art. 297 alin. (1) C.pr.pen. – ce vizează obligaţiile organului de urmărire penală în procedura plângerii prealabile – prezintă următoare formă, vizibil diferită de cea a art. 294 alin. (2) C.pr.pen. (din Secțiunea 1):

„(1) La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de formă (fără nicio referire la „descrierea faptei”, n.n.) şi dacă a fost depusă în termenul prevăzut de lege. În cazul în care constată că este tardivă, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate împreună cu propunerea de clasare.” (fără nicio referire la „restituirea pe cale administrativă”, n.n.)

Prin urmare, pe lângă faptul că în cuprinsul Secțiunii 2 (dedicată reglementării speciale a plângerii prealabile) nu regăsim nicio trimitere la dispozițiile art. 294 alin. (2) C.pr.pen. (care permit restituirea pe cale adminitrativă a plângerii sau denunțului), se mai impun următoarele observații:

– 294 alin. (2) C.pr.pen. face vorbire doar despre „plângere sau denunț”, nu despre „plângere prealabilă”;

– procedura verificării „plângerii prealabile” cunoaște o reglementare specială [art. 297 alin. (1) C.pr.pen.], diferită de cea a verificării „plângerii sau denunțului” [art. 294 alin. (2) C.pr.pen.]; din moment ce avem reglementare specială expresă, apreciem că ar trebui aplicată aceasta în cazul plângerii prealabile, și nu cea generală;

– în cazul verificării „plângerii sau denunțului”, organele de urmărire penală verifică atât dacă sunt îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de lege, cât și dacă descrierea faptei este incompletă ori neclară;

– în cazul verificării „plângerii prealabile”, este verificat doar dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de formă;

– spre deosebire de art. 294 alin. (2) C.pr.pen. [plângere și denunț], art. 297 alin. (1) C.pr.pen. [plângerea prealabilă] nu vorbește niciunde despre o restituire pe cale administrativă a plângerii prealabile.

Prin urmare, atât în cazul plângerii/denunțului, cât și în cazul plângerii prealabile, organul de urmărire penală are obligația să examineze sesizarea. Însă, spre deosebire de plângere/denunț, unde există o verificare mult mai riguroasă, iar legea spune că sesizarea incompletă se restituie pe cale administrativă petiţionarului, în cazul plângerii prealabile nu există posibilitatea restituirii.

De aceea, apreciem că legiuitorul a fost atent cu ocazia redactării normelor speciale din Secțiunea 2, iar în cazul plângerii prealabile nu se poate dispune restituirea administrativă. Totodată, se observă că – în cazul plângerii prealabile – organele de urmărire penală nu verifică dacă descrierea faptei este incompletă ori neclară pentru a dispune restituirea, ceea ce înseamnă că există o obligație implicită ca organele de urmărire penală să cheme persoana vătămată pentru a oferi clarificările necesare. Din nou, legiuitorul dă dovadă de compasiune față de persoanele vulnerabile care depun astfel de plângeri.

Cu toate acestea, prin încălcarea principiului specialia generalibus derogant, organele de urmărire penală aplică și în cazul instituției plângerii prealabile normele generale care vizează doar plângerea/denunțul, restituind în mod nelegal petiționarului plângerea prealabilă care nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege.

Din punctul nostru de vedere, aceasta se datorează și faptului că multe plângeri prealabile sunt denumite în mod eronat „plângeri”, dat fiind că majoritatea persoanelor vătămate nu au cunoștințele juridice necesare. De asemenea, trebuie ținut cont și de următoarele aspecte: deficitul de personal; sutele de lucrări pe care trebuie să le soluționeze fiecare polițist; extrem de multe plângeri frivole depuse la nivelul poliției, care nu au nicio legătură cu realitatea. Pe de altă parte, aceaste împrejurări nu trebuie să se răsfrângă în mod negativ asupra persoanelor vătămate sincere, care se află în situații critice și apelează la autorități.

III. De lege ferenda

Pentru a fi evitate oricare dintre situațiile de mai sus (în mod special, punerea persoanei vătămate într-o situație și mai grea decât cea de la momentul formulării sesizării), dar și pentru ca normele procesuale să fie puțin mai clare, propunem următoarea formă a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C.pr.pen.:

„(1) La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de formă şi dacă a fost depusă în termenul prevăzut de lege. În cazul în care constată că este tardivă, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate împreună cu propunerea de clasare. În cazul în care plângerea prealabilă nu îndeplinește condițiile de formă ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, dacă a fost depusă în termenul legal, nu va fi considerată tardivă și nu se va restitui pe cale administrativă. Persoana vătămată va fi chemată de îndată de organele de urmărire penală în vederea completării sesizării. Este considerată plângere prealabilă orice sesizare a organelor de urmărire penală în cuprinsul căreia este indicată o infracţiune pentru care legea prevede că este necesară depunerea unei plângeri prealabile.

Av. dr. Cătălin Oncescu

 
Secţiuni: Articole, Drept penal, Procedură penală, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD