« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Dr. Prestigiu Internațional sau cum au învățat universitarii români să nu-și mai facă griji și să iubească Lambert Academic Publishing
12.10.2021 | Vasile CERNAT

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Vasile Cernat

Vasile Cernat

Un cadru didactic universitar trebuie să scrie iar ceea ce scrie trebuie să publice în reviste și edituri de prestigiu internațional. În ce privește prima componentă a acestei cerințe fundamentale, pentru mulți universitari români până și a scrie ceva original este prea dificil și atunci fură de la alții. Pe bună dreptate, oprobiul opiniei publice este îndreptat asupra unor asemenea abateri abjecte. Însă, în timp ce majoritatea luptelor pentru normalitate se duc pe acest câmp de bătălie, la umbra punctului mort al atenției noastre s-a dezvoltat un cinic și costisitor sistem de fraudare a celei de-a doua componente. Acest sistem vizează publicarea articolelor de cercetare și a cărților științifice. Întrucât fenomenul este extrem de vast, în textul de față trebuie să mă limitez la descrierea unui caz emblematic pentru situația din urmă. Este povestea unei bine cunoscute edituri de „prestigiu” internațional și a felului extrem de compromițător în care universitarii noștri au ales să se raporteze la ea.

Rolul esențial al prestigiului este departe de a fi o invenție contemporană. În perioada medievală cei care predau la cele mai prestigioase universități (cum erau cele de la Paris, Bologna și Toulouse) puteau profesa oriunde, fără nici un fel de examinare. Dacă la început acest privilegiu se baza pe un simplu consens social, ulterior avea să fie formalizat de o serie de bule papale (ius ubique docendi). În prezent, în clasamentele internaționale ale universităților prestigiul continuă să joace un rol dominant. Astfel, clasamentul QS, unul dintre cele mai des utilizate, acordă o pondere de 40% prestigiului academic. Cifra este de două ori mai ridicată decât cea a criteriilor aflate pe al doilea loc ca importanță. Clasamentul ARWU este și mai strict, concentrându-se nu pe percepția prestigiului ci pe cuantificarea celor mai înalte forme ale prestigiului internațional (numărul premiilor Nobel, medaliilor Fields, publicațiilor în Nature și Science etc.).

La nivel  global, profesorii universitari au la dispoziție sute de edituri de înaltă calitate în care să-și publice cărțile. Procesul de publicare a unei cărți la o astfel de editură implică efortul coordonat al unor echipe de specialiști care asigură servicii esențiale creării unui produs final de calitate. Și aici nu e vorba numai despre recenzorii și editorii care îți inundă manuscrisul cu comentarii și corecturi pentru a-i elimina erorile și a-i optimiza structura și conținutul. O editură serioasă se asigură că sunt respectate toate chichițele ce țin de copyright-ul materialelor publicate și de principiile etice pe care autorii trebuie să le respecte când raportează rezultatele unor cercetări. O editură serioasă are echipe de designeri care se asigură că aspectul grafic este unul de excepție. O editură serioasă se implică activ în promovarea cărților pe care le publică, antrenând în acest proces atât autorii, pe care îi consiliază și formează, cât și reviste și ziare, cărora le solicită recenzii, interviuri și alte materiale. O editură serioasă selectează și negociază atent cu principalele lanțuri de librării pentru a se asigura că vinde cartea cui trebuie și unde trebuie.

Și atunci, dacă există multe edituri de înaltă calitate, unde este problema? Ei bine, în timp ce foarte mulți doresc să publice, editurile serioase sunt extrem de selective iar procesul de publicare e laborios și anevoios. Cei care nu pot sau nu vor să se implice în acest proces caută cu disperare altceva. Iar când apare câte o editură care renunță la standardele de calitate, publicând orice, oricum și de la oricine, atunci cererea se întâlnește cu oferta. Și așa ajungem la cea mai cunoscută editură care se adresează celor cu principii morale și profesionale laxe sau, în cel mai fericit caz, naivi: Lambert Academic Publishing. Această editură este parte a grupului editorial Omniscriptum (un nume nou pentru fostul VDM Verlag Dr. Müller) care adăpostește sub vasta sa umbrelă o serie de nume la fel de compromise (cum ar fi, de pildă, Éditions Universitaires Européennes, Alphascript, Betascript etc). Practic, aceeași Mărie cu altă pălărie.

De ce este Lambert Academic Publishing cea mai infamă editură din lume? Să începem cu cele mai clare două semnale de alarmă pe care le poate observa cineva care nu știe nimic despre ei dar dorește să se informeze. Primul semnal de alarmă îl primești când te uiți la sediu. Editurile cu prestigiu internațional adevărat au sedii în clădiri monument istoric (vezi, de pildă, Oxford Press University) sau în clădiri cu design modern (vezi de pildă cazul Macmillan sau Sage). În nici un caz nu vei întâlni edituri internaționale serioase într-un apartament din Republica Moldova, cum este cazul Omniscriptum, un S.R.L. cu sediul într-un bloc din Chișinău dar și în alte locații exotice, cum ar fi Mauritius, o insulă un pic mai mare decât Ilfovul, situată la est de Madagascar. Al doilea semnal de alarmă îl primești când te uiți la echipa lor. În timp ce editurile serioase au echipe de specialiști recunoscuți în domeniile lor, de Lambert Academic Publishing râd până și curcile deoarece aveau obiceiul să se afișeze cu angajați cheie care erau, de fapt, personaje fictive bazate pe fotografii de stoc. Motivul pentru care prima imagine are o calitate mai slabă e că ulterior au șters astfel de fotografii de pe pagina lor de Facebook iar linkul pe care l-am inclus prezintă o captură făcută de un blogger cu mai mulți ani în urmă.

Cât de jos credeți că poate coborî un astfel de grup editorial? Ei bine, una dintre cele mai ridiculizate practici a lor a constat în publicarea unor cărți compilate exclusiv pe baza articolelor disponibile gratuit pe Wikipedia. La prețuri piperate, bineînțeles, grupul editorial  declarând cu cinism că deși e clar că poți avea totul gratuit online, există motive serioase să alegi o carte iar ei îți oferă „Internetul sub forma unei cărți”. Chiar dacă în urma numeroaselor scandaluri provocate de această gogomănie au retras multe titluri, dacă mergeți pe Amazon și căutați cărți scrise de un autor pe nume Lambert M. Surhone încă veți găsi sute de cărți cu texte copiate de pe Wikipedia. În vremurile bune erau zeci de mii de titluri scrise de astfel de autori fictivi. Pentru fanii adevărați, acestea pot fi în continuare cumpărate de pe site-ul de vânzări al grupului. Însă nici măcar compilații ca lumea nu s-au străduit să facă. Printre cele mai comice producții amintesc aici o carte despre țara Georgia cu coperta înfățișând o imagine a statului american Georgia sau o carte despre ski în care au introdus și informații despre formația rock Half Man Half Biscuit doar pentru că o piesă a acestora menționează numele schioarei Vreni Schneider. Cum șade bine oricărui om care conduce o astfel de afacere, când câteva biblioteci au achiziționat astfel de titluri patronul editurii s-a declarat surprins, blamând incompetența bibliotecarilor și nevoia lor de a cheltui bani doar de dragul de a-i cheltui. Cu alte cuvinte, noi le copiem, le punem la vânzare, dar dacă le cumpărați sunteți niște proști.

După ce această direcție a ajuns să atragă prea multă atenție Omniscriptum a schimbat macazul, virând spre cărți academice. Însă, în timp ce editurile serioase sunt asaltate de cererile autorilor, Omniscriptum asaltează ea potențialii autori cu avalanșe de emailuri în care le solicită acestora să publice la ei. Iar vânătoarea țintește în primul rând persoane aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare a carierei universitare, mai exact studenți care tocmai și-au susținut lucrările de licență, disertațiile de masterat sau tezele de doctorat. Contează prea puțin dacă acestea au fost susținute cu sau fără succes, dacă sunt sau nu sunt valoroase și așa mai departe. Lambert Academic Publishing publică orice, fără a trece manuscrisul printr-un proces profesionist de selectare, recenzare și editare. Pur și simplu îmbracă ceea ce primește de la autori într-o copertă cât se poate de generică și îi dă drumul pe piață. Dar nu oricum. În timp ce editurile serioase printează cărțile în tiraje care variază de la câteva mii la câteva milioane, Lambert Academic Publishing practică sistemul print on demand. Adică titlul apare pe Amazon sau pe alt site dar editura nu tipărește nimic până nu are o comandă fermă. Abia în acel moment pornește procesul de imprimare, strict pentru cât s-a comandat. Și atunci, câtă vreme nu cer bani când semnezi și publici la ei, cum fac profit? Unii credeau că pur și simplu se bazează pe naivii care se întâmplă să dea comandă la câte o carte care, cumva, le-a trezit interesul. Orice ban câștigat astfel duce la profit, câtă vreme tu nu ai avut nicio cheltuială cu editori, graficieni, agenți de marketing ș.a.m.d., iar de tipărit nu tipărești decât ce s-a plătit. Lumea e mare, proști sunt destui. Probabil li se adună suficient.

Și totuși, mai multe investigații au demonstrat că lucrurile stau altfel. Informații foarte relevante în acest sens au venit de la Joseph Stromberg, care a descris în Slate cum și-a publicat lucrarea de licență la Lambert Academic Publishing. După ce a primit un email de la aceștia, Stromberg le-a răspuns că este interesat. I-a fost solicitat un pdf cu lucrarea iar peste numai patru zile manuscrisul era deja acceptat. A urmat rapid semnarea contractului, care prevedea cedarea drepturilor de autor către editură dar și posibilitatea încasării unui procent de 12% din vânzări dacă acestea depășeau ritmul de o carte pe lună. Surpriza cea mare a apărut imediat după publicare, când cei de la Lambert Academic Publishing i-au oferit o „oportunitate” unică: dacă cumperi acum cinci exemplare din cărticica ta, lăsăm prețul de la 50 la 33 de euro. Dacă cumperi 20 de exemplare, o lăsăm la 30 de euro, iar dacă cumperi 200 de exemplare o poți avea la 23 de euro bucata. Devenea destul de clar că cei de la Lambert Academic Publishing își scoteau grosul profiturilor printr-un model de business în care principalii clienți sunt tocmai autorii. Iar în această privință tactica lor s-a dovedit mai agresivă decât solicitarea inițială pentru că l-au bombardat pe Stromberg cu cereri repetate în care ținteau fie sentimentul de vină (noi îți oferim o serie de servicii gratis și tu nu cumperi nici un exemplar?) fie lăcomia acestuia (dacă le cumperi de la noi la un preț așa de avantajos poți să le revinzi după aceea pe profit). Până la urmă  și-a comandat un exemplar deoarece era curios să vadă dacă editura corectase o întrebare plasată intenționat în manuscris. Era acolo, așa cum o lăsase: „Există vreun corector care să citească această lucrare înainte de publicare?”.

Experiența lui Stromberg este confirmată de o investigație foarte recenta derulată în India. În cazul indienilor, povestea a început de la un tânăr universitar de la o universitate de provincie care a devenit o vedetă locală după ce s-a aflat că a fost publicat de o prestigioasă editură germană care, mai mult, i-a și tradus cartea în șapte limbi de circulație internațională.  Desigur, prestigioasa editura era Lambert Academic Publishing. Deoarece cartea indianului abunda în aberații, niște jurnaliști și-au propus să examineze și să testeze seriozitatea editurii. Însă spre deosebire de Stromberg, care a publicat propria sa lucrare de licență, ei au creat un autor fictiv și o lucrare scrisă special să reprezinte un non-sens absolut. Mai exact, manuscrisul s-a bazat pe texte culese aleatoriu de pe net și adunate laolaltă sub titlul Computational Studies of Proton Transfer Through Polymer. A Dynamic Functional Theory. Deși orice om normal la cap ar fi respins manuscrisul, acesta a fost acceptat în numai două zile. Publicarea s-a desfășurat exact după același scenariu ca în cazul Stromberg, cu cereri repetate și tot mai agresive prin care încercau să convingă „autorul” să cumpere mai multe exemplare din carte. Pentru că investigația a fost publicată chiar în acest an și nu a produs încă prea mult zgomot, absurdul volum cu autor fictiv încă se poate găsi de vânzare pe Amazon.

Este evident că Lambert Academic Publishing nu numai că abdică de la cele mai elementare norme de bună practică în domeniul publicării cărților academice, dar chiar adoptă în mod deschis o abordare anti-calitate. Cum a reacționat la această problemă comunitatea academică internațională? Dacă privim spre Vest, lucrurile sunt cât se poate de clare. Universitățile de acolo pur și simplu nu iau în calcul nimic din ceea ce este publicat la Lambert Academic Publishing, fie că vorbim despre aplicații de granturi fie că vorbim despre angajări și promovări. Și cum ar putea să ia așa ceva în calcul câtă vreme Norwegian Scientific Index, care oferă una dintre cele mai credibile și mai respectate ierarhizări internaționale a editurilor și revistelor a trecut tot timpul în dreptul Lambert Academic Publishing un zero cât se poate de curat? Acest zero înseamnă că tot ce se publică la această editură e considerat literatură non-academică. Și chiar dacă nu ar exista astfel de ierarhizări formale, la nivel informal oamenii de știință serioși spun cât se poate de clar că dacă s-a întâmplat, din neștiință sau ghinion, să publici la Lambert Academic Publishing atunci cel mai bun lucru pe care îl poți face este să îți ștergi lucrarea din CV și nu sufli o vorbă despre asta nimănui, niciodată.

Pe scurt, în universitățile de calitate nici nu se pune problema să existe vreun dram de îngrijorare că profesorii cu experiență ar fi tentați să publice la Lambert Academic Publishing. Mai pică  în plasă câte un profesor emerit care la 80-90 de ani e departe de ping-ul din tinerețe, dar astfel de cazuri sunt rare. În schimb, universitățile recunosc vulnerabilitatea studenților care tocmai și-au susținut lucrările de licență sau disertațiile de masterat și multe dintre ele îi instruiesc în acest sens pentru a-i feri de pericolele menționate mai sus. Bineînțeles, Lambert Academic Publishing este menționată explicit în aproape toate cazurile. Să vedem câteva exemple:

Caltech: „Ai primit un email de la o editură care îți solicită manuscrisul. Ce faci acum? Te rugăm să abordezi cu precauție astfel de solicitări…. Aceste edituri s-ar putea să nu impresioneze o comisie de interviu, mai ales dacă doriți o carieră universitară”. Lambert Academic Publishing este menționată acolo cu subiect și predicat.

Lund University: Au o secțiune specială intitulată „Dacă ai fost contactat de Lambert Academic Publishing” în care descriu cât de dubioși sunt aceștia și oferă linkuri în care Lambert Academic Publishing este desființată.

Washington University in St Luis și University of Waterloo: similare textului de la Caltech,  Lambert Academic Publishing este menționată și aici explicit.

Arizona State University: îi avertizează pe studenți că pot fi ținta solicitărilor venite dinspre Lambert Academic Publishing și îi informează asupra a șase indicii care sugerează că sunt abordați de o editură îndoielnică (cum ar fi, de pildă, backgroundul profesional discutabil al persoanei care îi abordează sau termenii contractuali abuzivi).

Maastricht University: îi atenționează și ei pe studenți cu privire la Lambert Academic Publishing recomandându-le „în termeni cât se poate de categorici să nu lucreze cu astfel de edituri”. Le oferă și un exemplu de email nesolicitat trimis de Lambert Academic Publishing.

Și exemplele cu avertismente ale universităților din Vest ar putea continua mult și bine. Mult mai relevant pentru noi este faptul că asemenea informații sunt oferite inclusiv de universitățile serioase din Est. De exemplu, la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg (universitate plasată pe locul 242 în clasamentul internațional QS) prorectorul științific afirmă următoarele lucruri: „Lambert Academic Publishing nu poate fi privită în niciun caz ca o editură de înaltă reputație. Lucrările publicate de angajații Universității din St. Petersburg la această editură nu sunt în măsură să crească reputația și ratingul universității noastre. În consecință, lucrările publicate la Lambert Academic Publishing nu sunt considerate lucrări științifice propriu-zise și nu sunt luate în considerare nici la stabilirea recompenselor acordate angajaților noștri nici la acceptarea rapoartelor sau cercetările efectuate pe cheltuiala Universătății St. Peteresburg”. Scurt, clar și la obiect. Într-un mod similar, Academia Rusă de Știință a decis să nu clasifice Lambert Academic Publishing drept editură străină câtă vreme conținuturile cărților nu sunt recenzate și corectate de editori sau oameni de știință străini. Mai mult, a decis să nu folosească aceste lucrări pentru a evalua activitatea științifică a cercetătorilor deoarece lipsește peer-review-ul, tipărirea se face într-un număr extrem de redus de exemplare și în cele mai multe cazuri ideile publicate au fost deja prezentate comunității științifice.

Un caz le fel de interesant vine din Cehia, de la Universitatea Carolină (locul 266 în clasamentul internațional QS). Aici, un tânăr cercetător și-a umflat rapid CV-ul cu o serie de lucrări dubioase care au atras atenția colegilor. Aceștia l-au reclamat, urmând o anchetă lungă care s-a finalizat în 2015 cu demiterea angajatului. Ca urmare a acestui scandal, Universitatea Carolină a postat și ea un anunț public împotriva publicării la Lambert Academic Publishing. În acest anunț universitatea „îi avertizează pe toți membri comunității academice să nu publice la această editură” oferindu-le o serie de informații relevante în acest sens. Mai multe detalii pot fi găsite în cartea Gaming the Metrics. Misconduct and Manipulation in Academic Research, unde aflăm că exemplul Universității Caroline a fost urmat și de alte universități cehe.

Să rezumăm: atât universitățile din Vest cât și cele serioase din Est avertizează clar împotriva pericolului reprezentat de Lambert Academic Publishing și nu iau în calcul nimic din ce se publică acolo. Diferența este că primele se adresează doar studenților pe când cele din urmă sunt nevoite să atenționeze și cadrele didactice sau cercetătorii cu experiență. Unde se situează România din acest punct de vedere? Răspunsul este unul al naibii de dureros: România nu numai că nu se apropie măcar de atitudinile altor țări ex-comuniste, dar se plasează, de bună voie și nesilită de nimeni, exact la capătul opus al scalei, făcând opinie separată față de absolut orice formă de organizare și funcționare universitară civilizată.

Asemenea tânărului indian pomenit mai sus și la noi găsim exemple comice cu oameni care se mândresc în presă cu lucrările publicate la această editură. Astfel, avem profesori universitari fericiți că au „intrat în clubul select al autorilor români care au fost traduși în mai multe limbi europene” dar și autori convinși că au publicat la „o editură cu mare prestigiu, cunoscută în străinătate ca fiind destul de exclusivistă, în sensul ca nu oricine poate publica acolo” (ironic, e corect, pentru că cine se respectă nu poate publica acolo).  În plus, mai avem și o Academie a Oamenilor de Știință din România care premiază în mod repetat cărți publicate la Lambert Academic Publishing (vezi aici și aici), probabil pentru a zdrobi zvonurile lansate de rău-voitori la adresa acestei organizații exclusiviste.

Problema e că astfel de exemple nu reprezintă o mică pată pe un sistem altfel imaculat. Dimpotrivă, în România cadrele didactice universitare publică la Lambert Academic Publishing la scală industrială iar acest lucru se întâmplă deoarece întregul sistem a normalizat o situație profund anormală. Când spun întregul sistem nu exagerez: vorbim de sute, poate chiar mii de cazuri răspândite în toate universitățile din țară și la toate nivelurile. Până și la Universitatea Babeș Bolyai, degrabă publicatoare de rankinguri și meta-rankinguri internaționale care o situează deasupra celorlalte din țară, zeci de cadre didactice au publicat la  Lambert Academic Publishing. Și de ce nu ar publica universitarii din România la Lambert Academic Publishing câtă vreme rectorii se laudă cu astfel de realizări în rapoartele lor anuale care trec numele acestei edituri la loc de cinste, alături de edituri cu adevărat prestigioase? De ce nu ar publica universitarii din România la Lambert Academic Publishing câtă vreme universitățile noastre acordă titluri de doctor honoris causa menționând explicit în laudatio cărți publicate la această editură (exemple aici și aici)? De ce nu ar publica universitarii din România la Lambert Academic Publishing câtă vreme comisiile CNATDCU abundă în membri care, cu ajutorul acestei edituri, și-au ridicat și ei prestigiul la cote intergalactice? De ce nu ar publica profesorii din România la Lambert Academic Publishing câtă vreme această editură este recunoscută oficial de UEFISCDI ca editură „cu prestigiu internațional”?

Seria aceasta de întrebări retorice ascunde mecanismul generator al cercului vicios care funcționează nestingherit de ani de zile în România. Aici, oamenii care publică la Lambert Academic Publishing sunt, cel mai adesea, profesori cu experiență care aleargă neinvitați și cu ochii sclipind de bucurie spre marele violator al decenței academice. Nu vorbim despre studenți naivi, ca în Vest. Acești profesori reușesc apoi să se înfiltreze în comisiile care decid unde pot și unde nu pot să publice universitarii din România. Să ne așteptăm că lambertienii să-și taie singuri craca de sub picioare? Mai ales că trebuie să-și scoată banii investiți în jalea aia de editură. Apoi publică alții și alții și alții, până se adună suficient de mulți pentru a picta realitatea socială în culorile care le convin, stigmatizându-i pe cei care li se opun.  Și uite așa, România ajunge să adopte o poziție extrem de jenantă, iar angajările, promovările, sporurile și alte beneficii să vină ca urmare a publicării de lucrări tocmai la acea editură internațională care este anatemizată cu nume și prenume de toate instituțiile academice respectabile din lumea asta. Cum să luăm în serios atunci lamentațiile rectorilor care acuză că finanțarea deficitară este cea care ține universitățile românești departe de topurile internaționale? Cum să ne așteptăm la scoruri mari la prestigiu când noi valorizăm pe față și în masă tocmai ceea ce universitățile respectabile resping cu dispreț? Cu câtă apreciere credeți că sunt priviți profesorii noștri de colegii lor de la universități de top când vorbesc despre performanța de a publica la Lambert Academic Publishing? Ne facem de râs într-un mod penibil și repetat. Și asta în timp ce ne lăudăm și ne îmbogățim pe seama cetățenilor obișnuiți din România, care nu posedă cunoștințele necesare pentru a înțelege gravitatea și amploarea acestei imposturi colective.

Din fericire, există soluții pentru rezolvarea acestei rușini naționale. Necesită doar bună intenție și un pic de curaj. La nivel micro, fiecare universitate în parte este liberă să adopte față de Lambert Academic Publishing o atitudine similară universităților respectabile de pe întreg mapamondul. Nu costă nimic și ar avea consecințe extraordinare pe termen lung. Să nu uităm că universitățile noastre sunt obligate să implementeze standardele minimale stabilite la nivel central dar, în virtutea autonomiei universitare, sunt libere să le suplimenteze cu standarde proprii mai restrictive. La nivel macro, trebuie reformat procesul de selectare al membrilor CNATDCU (de exemplu, să constituim o majoritate de evaluatori străini de la universități de top) și nu numai a lor, astfel încât să nu mai permitem ca astfel de instituții esențiale pentru bunul mers al sistemului nostru universitar să fie controlate de oamenii care publică la edituri compromise și compromițătoare. Avantajul acestor soluții este că au potențialul de a rezolva și cealaltă parte a ecuației imposturii, care este mult mai amplă și mult mai complexă. Vorbesc despre revistele tip predatory, cum sunt cele din Beall’s list, care publică pe bani mulți cercetări de o calitate foarte îndoielnică. Însă acela este un animal mult mai mare, mult mai puternic și mult mai greu de ucis decât Lambert Academic Publishing. Deocamdată să aruncăm din casă această piatră de moară. Speranța mea se leagă de rectorii care declară cu tărie că aderă la valori academice autentice și promit să urnească universitățile lor tocmai în această direcție. Să nu-i sperie gândul că vor fi atacați, că vor pierde voturi sau că vor dormi pe canapea. Să facă ceea ce trebuie iar ceilalți le vor urma exemplul.

Prof. univ. dr. Vasile Cernat

 
Secţiuni: Opinii, Selected, UNIVERSITARIA | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD