« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. reglementarea taxei pentru autorizația de foraje sau excavări
20.10.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 998 din 19 octombrie 2021 a fost publicată Decizia nr. 368/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ale art. 474 alin. (10) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea DUNAPREF CARIERE – S.R.L., cu sediul în comuna Niculițel, județul Tulcea, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, act normativ abrogat prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din titlul XI al Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și prevederile art. 474 alin. (10) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul conținut:

– Art. 267, cu denumirea marginală „Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire și a altor avize asemănătoare”, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: „(4) Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 50.000 lei.”;

– Art. 474, cu denumirea marginală „Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire și a altor avize și autorizații” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal: „(10) Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesare lucrărilor de cercetare și prospectare a terenurilor în etapa efectuării studiilor geotehnice și a studiilor privind ridicările topografice, sondele de gaze, petrol și alte excavări se datorează de către titularii drepturilor de prospecțiune și explorare și se calculează prin înmulțirea numărului de metri pătrați de teren ce vor fi efectiv afectați la suprafața solului de foraje și excavări cu o valoare cuprinsă între 0 și 15 lei.”

Curtea reține că în domeniul analizat au incidență prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care, în cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. e), prevede că autorizația de construire se eliberează pentru lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice. Din modul de redactare a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991 rezultă că lucrările de foraje și excavări la care textul legal face referire sunt auxiliare unor activități determinate, respectiv efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice. Totodată, având în vedere prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 2 alin. (1) și ale art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, lucrările de foraje și excavări pot fi executate numai pe baza unei autorizații de construire, în măsura în care sunt auxiliare efectuării studiilor geotehnice și prospecțiunilor geologice, proiectării și deschiderii exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață/subterane sau subacvatice. În baza acelorași prevederi din Legea nr. 50/1991, dacă pe lângă lucrările de foraje sau excavări auxiliare efectuării studiilor geotehnice și prospecțiunilor geologice sau proiectării și deschiderii de exploatări sunt realizate și alte lucrări de construcții dintre cele enumerate la alte litere ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, pentru aceste din urmă lucrări va fi necesară o altă autorizație de construire, distinctă de autorizația obținută pentru lucrările de foraj sau excavări. Toate activitățile reunite în enumerarea de la art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991 au în comun faptul că sunt desfășurate în legătură cu explorarea și exploatarea resurselor minerale aflate în proprietatea exclusivă a statului. În aceste condiții, desfășurarea de către orice persoană a unor lucrări de foraje sau excavări în vederea explorării sau exploatării resurselor minerale, astfel cum aceste resurse sunt definite de Legea minelor nr. 85/2003, determină aplicarea prevederilor acestei din urmă legi în ceea ce privește desfășurarea lucrărilor respective.

Curtea reține că activitatea de prospecțiune constă într-un ansamblu de studii și lucrări de suprafață care se realizează pe baza unui permis neexclusiv pentru identificarea posibilităților existenței unor acumulări de resurse minerale. Explorarea resurselor minerale, conform art. 15 din aceeași lege, se realizează pe baza unei licențe de explorare, eliberată la cerere, scopul lucrărilor de explorare fiind acela de a fundamenta decizia cu privire la oportunitatea valorificării zăcământului. Activitatea de exploatare este definită de art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2003 ca fiind „ansamblul de lucrări executate în subteran și/sau la suprafață pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea și livrarea acestora în forme specifice”.

În ceea ce privește obligațiile fiscale datorate de către titularii drepturilor de prospecțiune și explorare, Curtea reține că acestea sunt prevăzute atât de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cât și de Legea minelor nr. 85/2003, în acest sens fiind art. 28 alin. (3) din acest act normativ, care statuează că pentru eliberarea permisului de exploatare solicitantul va trebui să plătească taxa pe activitatea de exploatare, redevența minieră trimestrială pe parcursul valabilității permisului și garanția financiară pentru refacerea mediului, art. 44 alin. (1) care prevede că titularii licențelor/permiselor sunt obligați la plata către bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale, precum și a unei redevențe miniere și art. 49 unde se stabilește, cu titlu general, că plata taxelor, tarifelor și a redevențelor prevăzute în Legea minelor nr. 85/2003 nu îl scutește pe titularul licenței/permisului de plata obligațiilor bugetare datorate conform legislației fiscale în vigoare.

Curtea constată că prin Decizia nr. 27 din 24 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora pentru activitatea de foraj și excavare este necesară obținerea unei autorizații de construire, precum și pe cele ale art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care reglementează obligațiile fiscale născute în legătură cu emiterea autorizațiilor la care face referire art. 3 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, apare cu evidență faptul că autorizația de foraje și excavări prevăzută de Codul fiscal este autorizația de construire la care face referire art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991. Prin urmare, taxa de foraj sau excavare este concepută ca o taxă locală unică, ce se plătește în vederea obținerii autorizației de construire reglementate de art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, se calculează în raport cu numărul de metri pătrați de teren afectat de prospecțiunile anterioare exploatărilor și se virează în bugetul local. Realizarea unor lucrări dintre cele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, respectiv lucrări de foraje și excavări, sau dintre cele prevăzute de Legea nr. 85/2003 este permisă numai în baza unui permis de exploatare, emis de autoritățile competente, realizarea acestor lucrări dând naștere unor obligații de plată către bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de exploatare și a unei redevențe miniere. În ceea ce privește raportul dintre taxa datorată bugetului local pentru eliberarea autorizației de realizare a lucrărilor de excavare în vederea exploatării de resurse minerale (o formă specială de autorizație de construire) și taxa pentru activitatea de exploatare, acestea sunt datorate unor bugete diferite și au un obiect diferit. Astfel, taxa datorată bugetului local este percepută pentru eliberarea autorizației care permite excavarea, în timp ce taxa percepută la bugetul de stat este datorată pentru desfășurarea activității propriu-zise de exploatare, de extragere a resurselor minerale.

Prin decizia precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că nu există o dublă impunere pentru activitatea de excavare/foraj, prin art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal fiind instituită o singură taxă pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări, care se calculează raportat la numărul de metri pătrați de teren afectat efectiv de foraj sau excavație, iar nu la suprafața ocupată pentru activitatea de exploatare. Totodată, taxa pentru obținerea autorizației de foraje sau excavații pentru efectuarea de studii geotehnice este diferită de taxa de exploatare reglementată de Legea minelor, având temeiuri juridice diferite și beneficiari diferiți. Astfel, în raport cu premisa caracterului special al Legii nr. 85/2003 față de norma generală aplicabilă în materie (Codul fiscal), s-a apreciat că taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări, aferentă activității prevăzute de art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și taxa pentru activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale, precum și redevența minieră, prevăzute de art. 44 din Legea nr. 85/2003, nu se exclud una pe cealaltă, putând avea caracter complementar, raportat la baza legală de referință, modalități de calcul diferite și beneficiari diferiți ai acestora. Așa fiind, taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări este datorată independent de existența taxei anuale pentru activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale și de redevența minieră.

În contextul celor mai sus menționate, Curtea Constituțională reține că potrivit art. 266 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv art. 473 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, orice persoană care trebuie să obțină un certificat, un aviz sau o autorizație trebuie să plătească o taxă la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizația necesară, iar potrivit pct. 134 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal din 2004 (Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal), autorizația de foraje și excavări se eliberează de către primăriile în a căror rază de competență teritorială se realizau oricare dintre operațiunile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului acesteia. Taxa pentru eliberarea autorizației se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracțiune de metru pătrat afectat de oricare dintre operațiunile prevăzute mai sus.

Acest lucru înseamnă faptul că eliberarea unei autorizații de construire, care conferă dreptul de a construi, este distinctă de autorizația de foraje și excavări, care conferă dreptul a fora sau excava, în scopurile anume menționate inițial prin art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ulterior prin art. 474 alin. (10) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Curtea reține așadar că autorizația de foraje și excavări nu este de natura autorizației de construire și nici nu o înlocuiește pe aceasta, iar plata taxei nu îl scutește pe titularul autorizației de orice alte obligații fiscale legale, în măsura în care acestea îi sunt aplicabile.

În ceea ce privește noțiunea de „suprafață afectată”, apreciată de autoarea excepției ca nefiind definită în legislație, având în vedere operațiunile vizate, și anume exploatările de carieră, balastierele, sondele de gaze și petrol, lucrările de cercetare și prospectare a terenurilor în etapa efectuării studiilor geotehnice și a studiilor privind ridicările topografice, precum și alte excavări, Curtea observă că prin art. 3 pct. 21 din Legea minelor nr. 85/2003 este definit „perimetru de prospecțiune, explorare și exploatare” ca fiind aria corespunzătoare proiecției la suprafață a conturului părții din scoarța terestră în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de prospecțiune, explorare, respectiv de exploatare, precum și suprafețele necesare desfășurării activităților de prelucrare, preparare a resurselor minerale și de stocare a produselor reziduale miniere.

În jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 1.425 din 25 octombrie 2011, Curtea a reținut că prin art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal legiuitorul stabilește „în sarcina operatorilor economici ce desfășoară anumite activități obligația plății către bugetul local a unei taxe pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări, necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări, taxă ce se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 50.000 lei”. Curtea a constatat că dispozițiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora cetățenii au obligația să contribuie la cheltuielile publice, prin impozite și taxe. Totodată, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituție, impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene „în limitele și în condițiile legii”, din aceste norme constituționale rezultând dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului.

Distinct de cele mai sus menționate, referitor la susținerile autoarei excepției cu privire la existența unei contrarietăți de reglementare între prevederile criticate din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și cele din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sub aspectul stabilirii taxei pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări, Curtea constată că această critică nu poate fi primită, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 433 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, sau Decizia nr. 711 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 25 februarie 2020).

Totodată, autoarea excepției susține faptul că prin modificarea soluției legislative cuprinse în art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum se regăsește în prezent în cuprinsul art. 474 alin. (10) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, din sfera de aplicare a taxei criticate au fost eliminate anumite activități de exploatare a resurselor, context în care aceasta susține că, în speță, s-a procedat la o aplicare greșită a legislației, întrucât, potrivit noii reglementări din Codul fiscal, nu ar mai datora taxa de exploatare. Or, din perspectiva criticilor astfel formulate, Curtea reține că aspectele invocate excedează competenței instanței de contencios constituțional, fiind de competența instanțelor de judecată sau a autorităților îndrituite în materie interpretarea și aplicarea legislației incidente.

Astfel, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea DUNAPREF CARIERE – S.R.L., cu sediul în comuna Niculițel, județul Tulcea și constată că prevederile art. 267 alin. (4)  din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ale art. 474 alin. (10) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

 
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Fiscalitate, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD