« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Opiniile judecătorilor asupra problemelor de drept dezbătute și consemnate în minute. Judecătoria Cluj-Napoca / ianuarie – mai 2018
29.10.2021 | Claudiu-Octavian ULICI

JURIDICE - In Law We Trust
Claudiu-Octavian Ulici

Claudiu-Octavian Ulici

REGULAMENTUL de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 17 decembrie 2015 emis de CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII – PLENUL, Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 970 din 28 decembrie 2015, Aprobat prin Hotărârea nr. 1.375 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 970 din 28 decembrie 2015, stabilește aceea că, la nivelul fiecărei secții sau, după caz, al fiecărei instanțe de judecată, dacă nu există secții, se organizează întâlniri lunare ale judecătorilor, în care vor fi discutate problemele de drept care au condus la pronunțarea unor soluții diferite sau probleme de drept de mare noutate, care ar putea genera practică neunitară. Opiniile judecătorilor asupra problemelor de drept dezbătute se consemnează într-o minută. (Articolul 25 REGULAMENT).

Aceste minute sunt informații de interes public extrem de importante și la acestea trebuie să aibă acces permanent, atât avocații părților cât și justițiabilii. Accesul liber și neîngrădit al persoanei la aceste informații de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României (Articol 1 LEGEA 544/2001). Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor numai informațiile privind deliberările autorităților, ori informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces (Articol 12 (1) b) f) LEGEA 544/2001).

În exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic, promovând și apărând drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului. În exercitarea dreptului de apărare avocatul are nu numai dreptul, dar și obligația de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil și într-un termen rezonabil (Articol 2 LEGEA 51/1995).

Opiniile judecătorilor asupra problemelor de drept dezbătute și consemnate în minute sunt extrem de importante, în activitatea avocaților și mai ales în activitatea de înfăptuire a justiției în scopul apărării și realizării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum și a celorlalte drepturi și interese legitime deduse judecății, fără privilegii și fără discriminări.

Opiniile judecătorilor asupra problemelor de drept dezbătute și consemnate în minute, pot contribui semnificativ la formarea unei practici judiciare ”unitare”, la stabilirea unui așa numit ”precedent”, care presupune un vector de decizie judiciară, singurul care poate crea predictibilitate în relația cu autoritatea.

Opinia judecătorilor ar putea fi concepută în primul rând, ca și „motiv al deciziei” sau ratio decidendi, în cazurile complexe și care ridică probleme de soluționare.  În al doilea rând, opinia poate oferi instanței un motiv precis pentru a ajunge la o anumită decizie, oferind astfel perspectiva evitării motivării probleme juridice de la bază. În al treilea rând; opinia judecătorilor poate fi tratată ca o directivă de  autoritate care dă naștere unui „motive de excludere”, prevenind astfel sau luând locul hotărârilor individuale care ar putea fi considerate ”neunitare”. Fiecare dintre aceste abordări, pot întâmpina numeroase obiecții, dar explicația importanței unei ”hotărâri autoritare” în domeniul tratat, trimiterea la conceptul esențial de egalitate în drepturi, sau egalitatea de șansă. Folosirea acestei opinii, ca ”hotărâre autoritară” , motive existente  sau parțial construite, poate avea ca rezultat o luare a deciziilor robustă și eficientă. Cu toate acestea, eficiența decizională poate fi observată ca depășită de necesitatea de a decide „în modul corect / echitabil” – adică având în vedere  valorile de bază care stau la baza sistemului de justiție, mai degrabă decât cu cele referitoare la administrarea sa oportună.

Coroborând texte normative arătate mai sus în acest text, am solicitat, ca în cea mai economică formă cu putință, să îmi fie comunicate aceste opinii ale judecătorilor, de către Instanțele de judecată ce funcționează pe raza Curții de Apel Cluj, zonă unde activez în principal. Am mai solicitat în mod explicit și să îmi fie permisă publicarea acestor documente, drept pentru care în urma recepționării acestora le voi comunica pentru publicare.

Prin urmare, prin bunăvoința Președinților de Instanță, în extras pentru partea utilă a documentelor:

MINUTA ÎNTÂLNIRII LUNARE PRIVIND UNIFICAREA PRACTICII JUDICIARE, DESFĂŞURATĂ ÎN SECTIA CIVILĂ A JUDECĂTORIEI CLUJ-NAPOCA, la data de 26.01.2018  

În condiţiile art. 25 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătoreşti, aprobat prin art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii Nr. 1375/2015, vicepreşedintele judecătoriei şi preşedintele secţiei civile a Judecătoriei Cluj-Napoca au convocat, la data de 26.01.2018, întâlnirea lunară în care au fost discutate aspecte privind unificarea practicii judiciare în cadrul Secției Civile.

2. Referitor la jurisprudența Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiție, în cadrul întâlnirii de unificare a practicii judiciare din data de 26.01.2018, au fost luate în discuție:

– considerentele relevante din Decizia referitoare la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept Nr. 77/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 23/10.01.2018, prin care s-a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, forma anterioară modificării prin Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 17/2017, efectele Deciziei Curţii Constituționale nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, se produc şi asupra încheierilor de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc anterior publicării acestei decizii, dacă motivul de nulitate decurgând din necompetenţa executorului judecătoresc a fost invocat în cadrul contestației la executare formulate în termen, după publicarea deciziei instanţei constituţionale în Monitorul Oficial al României”;

– considerentele relevante din Decizia referitoare la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept Nr. 81/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 49/18.01.2018, prin care s-a stabilit că: “In interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe lângă dreptul de preemptiune, chiriaşii au şi dreptul de a opta pentru cumpărarea imobilelor cu destinaţia de locuințe, drept prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinația de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare”.

3. Referitor la jurisprudența Curții Constituţionale a României, în cadrul întâlnirii de unificare a practicii judiciare din data de 26.01.2018, au fost luate în discuție:

– considerente relevante din motivarea Deciziei nr. 671 din 24 octombrie 2017 referitoare la excepția de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Români, publicată în Monitorul Oficial nr. 1015 din 21 decembrie 2017, prin care s-a stabilit că: „sintagma” numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură identificate la nivel local” din cuprinsul art. 21 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 este constituţională în măsura în care nu se aplică în ipoteza existenței unor hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile prin care instanțele au dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc”.

4. Practică judiciară:

a) Criterii de orientare a practicii judiciare în materia cauzelor civile având ca obiect aplicare penalități până la îndeplinirea obligaţiei de a face/a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană:

În ce priveşte momentul de la care pot fi acordare penalități, s-au purtat discuţii cu privire la modalitatea de interpretare a disp. art. 906 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, prevederi legale în baza cărora: „Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanţa de executare” şi s-au conturat trei opinii:

– într-o primă opinie, s-a apreciat că termenul de aplicare a penalităților începe să curgă după 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, dacă debitorul nu execută obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, pe considerentul că acesta a fost scopul reglementării, însăşi natura penalităţii impunând o soluție de sancţionare a conduitei debitorului care nu se conformează exigențelor legii: de a executa obligaţia care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării;

– într-o a doua opinie, s-a apreciat că penalităţile reglementate de art. 906 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă pot fi acordate doar de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, deoarece, la acel moment, a încetat pasivitatea creditorului şi este cert că nu i se mai oferă debitorului niciun termen pentru executarea obligației;

– într-o a treia opinie, s-a apreciat că penalitățile reglementate de art. 906 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă pot fi acordate doar de la momentul pronunţării încheierii definitive de aplicare a penalităților, întrucât numai prin efectul admiterii cererii de chemare în judecată, s-a statuat cu privire la neexecutarea culpabilă, de către debitor, obligaţiei de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, neexecutare culpabilă ce ar justifica aplicarea penalității, cu titlu de sancțiune.

Nu s-a reuşit obţinerea unei opinii care să fie majoritară în cadrul participanților la întâlnire şi s-a hotărât reluarea discuției într-o şedinţă viitoare, după analiza aprofundată a soluţiilor pronunţate în materie de judecătorii secţiei civile a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Referitor la modalitatea în care par. 77 și par. 67 alin. 2 din motivarea Deciziei pronuntate de Inalta Curte De Casaţie şi Justiţie- Completul pentru Dezlegarea Unor Chestiuni De Drept, sub nr. 16/2017, au tranşat chestiunea privind perioada ce trebuie avută în vedere la stabilirea sumei definitive, conform art. 906 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, analizând considerentele lecturate de preşedintele secției, judecătorii participanţi la întâlnire au apreciat că nu a fost tranşată chestiunea privind perioada ce trebuie avută în vedere la stabilirea sumei definitive, conform art. 906 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, deoarece nu se indică faptul că suma definitivă ar putea fi stabilită doar pentru o perioadă de 3 luni.

b) Criterii de orientare a practicii judiciare în materia admisibilităţii cererilor de chemare în judecată având ca obiect accesiune imobiliară;

Preşedintele secției a adus la cunoştinţa judecătorilor soluția adoptată în legătură cu acest subiect, la întâlnirea trimestrială a judecătorilor de la instanţele de pe raza Curţii de Apel Mureş (trimestrul III 2017) şi argumentele solide ce susţin această soluţie şi majoritatea judecătorilor participanţi la întâlnire au apreciat, în acord cu opinia exprimată prin minuta întâlnirii de unificare a practicii judiciare enunţată, că, în cazul cererilor de constatare a dreptului de proprietate asupra construcţiei edificată fără autorizaţie de construire, formulate de proprietarul terenului în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, acţiunea în justiție este admisibilă şi este şi întemeiată, deoarece proprietarul terenului nu ar avea deschisă calea unei acţiuni în realizare pentru a obține recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit, prin efectul legii, pe măsură ce materialele au fost incorporate în sol şi s-a ridicat imobilul. S-a adus şi argumentul privind necesitatea obţinerii, de către proprietarul terenului, a recunoaşterii dreptului de proprietate asupra construcţiei, pentru efectuarea unor demersuri de autorizare/reautorizare, în vederea păstrării construcţiei realizată fără autorizaţie sau cu depăşirea autorizaţiei de construcţie.

Nu s-a agreat, însă, soluţia adoptată la întâlnirea trimestrială a judecătorilor de la instanţele de pe raza Curţii de Apel Mureş (trimestrul III 2017), cu privire la persoana care are calitate procesuală pasivă în cadrul acţiunii în constatare, apreciindu-se că nu poate avea calitate procesuală pasivă unitatea administrativ-teritorială, ci, eventual, constructorul.

Au existat şi opinii în sensul respingerii cererii de constatare a dreptului de proprietate asupra construcţiei realizată fără autorizaţie de construcție, ce ar fi fost dobândit de proprietarul terenului în temeiul accesiunii imobiliare, ca fiind inadmisibilă sau, cel puțin, ca fiind neîntemeiată, pe considerentul că nu poate fi încurajată nerespectarea legislaţiei în materia autorizării de construcţii şi, în plus, o asemenea soluţie nu ar avea nicio finalitate, întrucât, în lipsa autorizaţiei de construire, nu va fi, niciodată, posibilă înscrierea în cartea funciară. .

Referitor la inadmisibilitarea cererii de înscriere în cartea funciară a construcţiei realizată fără autorizaţie de construire, judecătorii participanţi la întâlnire au fost, în unanimitate, de acord cu opinia exprimată prin minuta întâlnirii de unificare a practicii judiciare a judecătorilor de la instanţele de pe raza Curții de Apel Mureş (trimestrul III 2017), apreciind că nu este admisibilă o asemenea acţiune, din moment ce înscrierea în cartea funciară se realizează pe calea unei proceduri dată de lege în competenţa funcţională a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi nici nu este întemeiată, cât timp ar încălca prev. imperative ale art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991

5. Opinii juridice:

În ce priveşte termenul de exercitare a căii devolutive de atac în ipoteza în care, în acelaşi dosar, se soluţionează două cereri (conexare, cereri incidentale etc.) susceptibile ambele de a fi atacate cu apel, dar cu respectarea unor termene de promovare a căii de atac diferite (exemplu: în materia Legii nr. 77/2016, când se soluționează în acelaşi dosar şi contestația formulată de creditor şi acţiunea debitorului pentru constatarea dării în plată), judecătorii secției au apreciat că se impune aplicarea, prin analogie, a disp. art. 460 din Codul de Procedură Civilă, pentru stabilirea, în privința ambelor cereri, a termenului de exercitare a căii de atac mai favorabil (cu o durată de timp mai mare).

Referitor la modalitatea în care se dispune reluarea judecării procesului în cazul suspendării judecății dispuse în temeiul art. 413 alin. 1 Cod procedură civilă:

Preşedintele secției a adus la cunoştinţa judecătorilor soluția adoptată în legătură cu acest subiect, la întâlnirea trimestrială a judecătorilor de la instanţele de pe raza Curţii de Apel Mureş (trimestrul III 2017) şi argumentele solide ce susţin această soluție. A fost, totodată, adus în discuție faptul că încetarea, la momentul declarării căii de atac, a efectelor încheierii de suspendare, prin împlinirea termenului de perimare, atrage inadmisibilitatea recursului.

În unanimitate, judecătorii participanţi la întâlnire au apreciat, în acord cu opinia exprimată prin minuta întâlnirii de unificare a practicii judiciare enunţată, că este necesară o cerere de repunere a cauzei pe rol pentru reluarea judecăţii, iar, în ipoteza în care nu se formulează o asemenea cerere de repunere a cauzei pe rol, termenul de perimare începe să curgă de la data la care hotărârea pronunţată în dosarul până la soluţionarea căruia s-a dispus suspendarea a rămas definitivă.

6. Teme de discuţie propuse spre dezbatere de către judecătorii secţiei, în funcţie de problemele pe care le-au identificat în activitate: Doamna judecător R.D. a pus în discuție posibilitatea perimării unui dosar care a fost suspendat până la soluţionarea căii de atac formulată împotriva soluţiei de respingere a cererii de intervenţie, conform art. 64 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă. Judecătorii secţiei au apreciat că este exclusă perimarea într-o atare situație, deoarece, în regulă, instanţa de control judiciar trimite dosarul judecătoriei „pentru continuarea judecăţii”. S-a arătat că este obligatorie fixarea unui nou termen de judecată pentru reluarea judecăţii, ca urmare a respectării îndrumărilor oferite de instanţa de control judiciar, dar și pentru că, fiind vorba despre un caz de suspendare de drept, obligatorie a judecăţii, instanţa trebuie să acorde termen pentru soluţionarea cauzei în continuare de îndată ce a dispărut cauza suspendării, prin soluționarea căii de atac formulată împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a intervenției.

Doamna judecător Diana Cibotaru a pus în discuție aplicabilitatea disp. art. 58 alin. 5 din OUG nr. 52/2016 în cazul contractelor de cesiune de creanță intervenite după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Majoritatea judecătorilor secţiei au apreciat că, în raport de prev. art. 135 alin. 1 din OUG nr. 52/2016, în baza cărora: „Prevederile art. 1-129 din prezenta ordonanță de urgenţă nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a acesteia”, pentru analiza caracterului de titlu executoriu al contractului de credit prezintă relevanță momentul la care a fost încheiat contractul de credit, iar nu contractul de cesiune a creanţei. Prin urmare, dacă, la momentul intrării în vigoare a disp. OUG nr. 52/2016, contractul de credit se afla în derulare, constituie titlu executoriu, chiar dacă este cesionată creanţa rezultând din acest contract de credit ulterior intrării în vigoare a disp. OUG nr. 52/2016. Opinia contrară nu a fost motivată.

7. Repararea prin echivalent a prejudiciului (articol de specialitate) – tema de învățământ profesional;

Preşedintele Secţiei Civile a adus la cunoştinţa judecătorilor tema de învățământ profesional şi le-a pus la dispoziţie, atât fizic, cât şi în format electronic, prin inserarea fişierului în platforma „Practicale” – „Secţia Civilă”. „Procese-Verbale Şedinţă Practică Unitară”, articolul de specialitate.

8. Prezentare referat practica de casare ianuarie 2018:

La solicitarea doamnei judecător I.F., s-a hotărât prorogarea prezentării referatului aferent lunii ianuarie la şedinţa de unificare a practicii ce va fi organizată în luna februarie, pentru a putea fi întocmit un referat care să cuprindă toate cele 31 zile ale lunii ianuarie.

Preşedintele secției a menţionat că referatul conţinând speţele relevante identificate în practica instanţelor de control judiciar în cazul dosarelor venite din cale de atac în luna ianuarie 2018 va fi pus la dispoziţia judecătorilor, în format electronic, prin inserarea fişierului în platforma „Practicale” – „Practică de Casare”, de îndată ce va fi redactat.

Vicepreşedintele Judecătoriei Cluj-Napoca:
Preşedintele Secției Civile: Judecător

MINUTA ÎNTÂLNIRII LUNARE PRIVIND UNIFICAREA PRACTICII JUDICIARE, DESFĂŞURATĂ ÎN SECŢIA CIVILĂ A JUDECĂTORIEI CLUJ-NAPOCA, la data de 28.02.2018

În condiţiile art. 25 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătoreşti, aprobat prin art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii Nr. 1375/2015, vicepreşedintele judecătoriei şi preşedintele secţiei civile a Judecătoriei Cluj-Napoca au convocat, la data de 28.02.2018, întâlnirea lunară în care au fost discutate aspecte privind unificarea practicii judiciare în cadrul Secției Civile.

2. Referitor la jurisprudența Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiție, în cadrul întâlnirii de unificare a practicii judiciare din data de 28.02.2018, a fost luată în discuție soluţia adoptată prin Decizia Nr. 3 din 19 februarie 2018, pronunţată, în dosarul nr. 2738/1/2017, pentru soluţionarea recursului în interesul legii, privind pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005, prin care Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău şi, în consecinţă, a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinte metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entitățile prevăzute la art. 4 din ordinul sus-menţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului”.

3. Totodată, în cadrul întâlnirii de unificare a practicii judiciare din data de 28.02.2018, au fost lecturate judecătorilor secţiei conținutul şi soluţiile cuprinse în minuta întâlnirii profesionale trimestriale privind problemele de practică judiciară neunitară în materie civilă discutate de judecătorii de la instanţele din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, în data de 15 decembrie 2017, respectiv:

– Competenţa materială a acţiunii în obligarea medicului, singur sau solidar cu unitatea spitalicească, la repararea prejudiciului cauzat prin malpraxis. În legătură cu această chestiune de drept, judecătorii secţiei au achiesat opiniei privind stabilirea competenţei amteriale de soluţionare în favoarea judecătoriei sau tribunalului, în funcție de valoarea obiectului litigiului, atunci când ea nu se întemeiază pe prevederile Legii nr. 95/2006, ci pe dispoziţiile Codului civil referitoare la răspunderea civilă delictuală, apreciind, însă, că revine, întotdeauna, judecătoriei, ca instanţă prevăzută de legea specială, prioritară în aplicare, în măsura în care acțiunea se întemeiază pe disp. art. 687 din Legea nr. 95/2006.

– Interpretarea art. 906 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, din perspectiva perioadei în funcţie de care trebuie calculată suma definitivă datorată cu titlu de penalități aplicate până la îndeplinirea obligaţiei de a face sau a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul. În legătură cu această chestiune de drept, s-a manifestat aceeaşi divergență de opinii între judecătorii secţiei, fiind adus, drept contrargument la soluţia adoptată în cadrul întâlnirii profesionale trimestriale privind problemele de practică judiciară neunitară în materie civilă desfăşurată la sediul Curții de Apel Cluj, în data de 15 decembrie 2017, comunicatul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiție din 22 februarie 2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în Dosarul nr. 2711/99/2016, pentru interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege având conținut similar prev. art. 906 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, hotărâre al cărei dispozitiv indică faptul că: „ – termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de către debitor cu titlu de penalităţi este termenul de prescripţie a executării silite, de 3 ani, reglementat de art. 706 din Codul de procedură civilă, termen care curge de la data executării obligaţiei sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia; – penalitățile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul indicat în încheierea pronunţată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, până la executarea obligaţiei, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, în caz de neexecutare;”. În acest context, s-a convenit reluarea discuției privind modalitatea de interpretare a art. 906 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, din perspectiva perioadei în funcţie de care trebuie calculată suma definitivă datorată cu titlu de

penalități aplicate până la îndeplinirea obligaţiei de a face sau a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, după publicarea Deciziei nr. 12 din 22 februarie 2018, în Monitorul Oficial al României, pentru a putea fi analizate considerentele ce explică dispozitivul şi sunt obligatorii potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

4. Practică judiciară:

Criterii de orientare a practicii judiciare în materia insolvenţei persoanei fizice; modalitatea de interpretare şi aplicare a disp. Legii nr. 151 din 18 iunie 2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice şi a normelor metolodogice de aplicare aprobate prin Hotărârea De Guvern nr. 419 din 9 iunie 2017:

Preşedintele secţiei civile a punctat anumite chestiuni în legătură cu cele 3 proceduri prevăzute de lege în materia insolvenței persoanei fizice, a adus la cunoştinţa judecătorilor existenţa unui ghid practic care explică acest act normativ, ghid ce va fi postat pe rețeaua de intranet „Practicale”, în folderul „Secţia Civilă” şi, deci, poate fi analizat amănunţit de fiecare judecător, însă nu a fost aprofundat subiectul, dat fiind că nu au fost, încă, constituite comisiile prevăzute de lege. Prin urmare, s-a hotărât reluarea discuției după înregistrarea unor dosare în care să fie aplicabilă Legea nr. 151/2015, în funcţie de aspectele ce vor fi identificate în cazuri concrete.

5. Opinii juridice:

În primul rând, a fost pusă în discuție posibilitatea de anulare a cererii de chemare în judecată în procedura de regularizare, după rămânerea definitivă a încheierii de soluţionare a cererii de ajutor public judiciar cu privire la taxa judiciară de timbru (în sensul respingerii) în condiţiile în care, fără a interveni o situație nouă în cauză, se formulează şi alte cereri de ajutor public judiciar succesive cu privire la taxa judiciară de timbru, chestiune de drept analizată la întâlnirea trimestriale a judecătorilor de la Curtea de Apel Galaţi şi instanţele arondate, pe probleme de practică judiciară neunitară în materie de civilă, din 14 decembrie 2017.

Preşedintele secției a adus la cunoştinţa judecătorilor soluția adoptată în legătură cu acest subiect, la întâlnirea trimestrială a a judecătorilor de la Curtea de Apel Galaţi şi instanţele arondate, pe probleme de practică judiciară neunitară în materie de civilă, din 14 decembrie 2017 şi argumentele solide ce susţn această soluţie.

Judecătorii participanţi la întâlnire au considerat că nu este cazul să fie modificată practica judiciară stabilită deja în cadrul Secției Civile a Judecătoriei Cluj-Napoca, în raport de obligaţia de emitere a unei noi comunicări privind lipsurile cererii de chemare în judecată, după rămânerea definitivă a soluției de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar. S-a reiterat, aşadar, faptul că nu este necesară emiterea unei noi comunicări privind lipsurile cererii de chemare în judecată, după rămânerea definitivă a soluției de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, ci termenul de 10 zile acordat de lege pentru complinirea lipsurilor trebuie calculat de la momentul când reclamantul primeşte hotărârea prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar, dat fiind că reclamantul cunoştea obligaţia ce îi incumba în legătură cu timbrajul cererii, obligaţie ce, la momentul luării la cunoştinţă a soluţiei de respingere a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, redevine actuală. Or, în aceste condiţii, cât timp nu se emite o nouă comunicare privind lipsurile cererii de chemare în judecată, din perspectiva timbrajului, s-a apreciat că nu este posibilă formularea unei alte cereri de acordare a ajutorului public judiciar şi, în acest fel, se evită situaţiile de genul celor analizate la întâlnirea trimestriale a judecătorilor de la Curtea de apel Galaţi şi instanţele arondate, pe probleme de practică judiciară neunitară în materie de civilă, din 14 decembrie 2017.

Referitor la chestiunea de drept ce face obiectul dosarului nr. 7765/306/2016, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, în care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept: “dispoziţiile Legii nr. 77/2016, în situația prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) teza a II-a: „Art. 4-(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: c) (…) indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinaţia de locuinţă;” raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ: „Art. 1 – (1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. (3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.” se aplică şi în ipoteza în care debitorul principal – împrumutatul titular al contractului de credit nu este consumator, respectiv este profesionist”, judecătorii participanţi la întâlnire au apreciat că disp. Legii nr. 77/2016 nu sunt aplicabile cazurilor în care debitorul principal – împrumutatul titular al contractului de credit nu este consumator, ci este profesionist. Doamna judecător Irina Damian a fost singurul judecător participant la întâlnire ce a susţinut că a avut de analizat o speţă de acest gen, dar a arătat că nu poate preciza, cu certitudine dacă era exact ipoteza din dosarul nr. 7765/306/2016, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu şi nici nu a redactat, încă, hotărârea, deci nu o poate prezenta ca jurisprudenţă relevantă.

6. Teme de discuţie propuse spre dezbatere de către judecătorii secţiei, în funcţie de problemele pe care le-au identificat în activitate:

În primul rând, la solicitarea doamnei judecător R.D. a fost reluată discuția privind posibilitatea perimării unui dosar în care judecata a fost suspendată până la soluţionarea căii de atac formulată împotriva soluției de respingere a cererii de intervenţie, în conformitate cu prev. art. 64 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă (temă de discuţie ce a fost propusă la întâlnirea lunară privind unificarea practicii judiciare din data de 26.01.2018), pentru stabilirea cazurilor în care se dispune suspendarea cauzei în temeiul art. 64 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, mai exact, dacă este posibilă suspendarea cauzei de îndată ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenție. S-au purtat discuţii şi judecătorii secţiei au fost, în unanimitate, de acord cu faptul că nu este posibilă suspendarea cauzei de îndată ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie, ci, doar în măsura în care se formulează cale de atac împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, la momentul promovării acestei căi de atac. Au existat şi opinii în sensul că pot fi acordate mai multe termene de judecată pentru soluţionarea căii de atac împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, fără a fi necesară o soluţie de suspendare a cauzei, dat fiind că, de regulă, asemenea căi de atac se soluționează destul de rapid şi dosarul este returnat Judecătoriei Cluj-Napoca pentru continuarea judecăţii.

Apoi, la propunerea d-nelor judecător V.T. şi G. F., a fost pusă în discuţie chestiunea de drept vizând obligaţia instanţei de a relua judecata, din oficiu, în cazul suspendării dispusă în conformitate cu prev. art. 64 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce normele procesual civil impun reluarea judecăţii, din oficiu, doar în ipoteza suspendării pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiție a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană și în ipoteza în care se dispune, în acel dosar, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiție cu o cerere de pronunțare a hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, astfel că acest caz de suspendare, deşi reglementează o suspendare de drept, impune existența unei cereri de reluare a judecății. S-au purtat discuţii în legătură cu această chestiune de drept, dar nu s-a reuşit ajungerea la un consens. Totuşi, majoritatea judecătorilor secției au agreat soluția de repunere a cauzei pe rol din oficiu, dat fiind că este vorba despre un caz de suspendare de drept, obligatorie şi, de cele mai multe ori, instanţa de control judiciar învestită cu soluţionarea căii de atac promovată împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, dispune continuarea judecăţii, îndrumare obligatorie pentru judecătorul fondului.

În continuare, doamna judecător I.M. a pus în discuție timbrajul cererii reconvenţionale promovată în materia acţiunilor de partaj judiciar, învederând faptul că soluțiile adoptate de judecătorii secţiei sunt complet diferite: există complete de judecată care nu impun plata taxei judiciare de timbru în cazul cererii reconvenţionale din acţiunea de partaj şi complete de judecată care timbrează această cerere incidentală după regulile din art. 5 al OUG nr. 80/2013.

S-au purtat discuţii în legătură cu această chestiune de drept, s-a supus la vot şi, cu majoritate, s-a stabilit că este supusă timbrajului cererea reconvenţională în materia acţiunilor de partaj, întrucât finalitatea urmărită de pârâtul reclamant reconvenţional este diferită, soluţionarea cererii incidentale implică administrarea unei alte probaţiuni decât cea necesară pentru soluţionarea cererii principale, iar, în ipoteza în care ar fi fost formulată pe cale separată, cererea incidentală ar fi fost supusă timbrajului după regulile stabilite de art. 5 din OUG nr. 80/2013.

Pe de altă parte, judecătorii care apreciază că nu se datorează taxă judiciară de timbru pentru legala învestire a instanţei cu soluţionarea cererii reconvenţionale promovată în materia acţiunilor de partaj judiciar, au opinat în sensul că nu se urmăreşte o finalitate diferită, finalitatea este aceeaşi precum cea din acţiunea principală şi nu s-ar justifica încasarea a două taxe judiciare de timbru pentru o singură soluție de împărţeală judiciară.

7. Destinul dreptului comercial (articol de specialitate redactat de prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpenaru) – tema de învăţământ profesional;

Preşedintele Secţiei Civile a adus la cunoştinţa judecătorilor tema de învăţământ profesional şi le-a pus la dispoziţie, atât fizic, cât şi în format electronic, prin inserarea fişierului în platforma „Practicale”- „Secția Civilă”. „Procese-Verbale Şedinţă Practică Unitară”, articolul de specialitate.

8. Prezentare referat practica de casare ianuarie 2018:

Preşedintele secției a pus la dispoziția judecătorilor participanţi la întâlnire referatul conţinând speţele relevante identificate în practica instanţelor de control judiciar în cazul dosarelor venite din cale de atac, în luna ianuarie 2018, întocmit de către doamna judecător I.F., atât fizic, cât şi în format electronic, prin inserarea fişierului în platforma „Practicale”- „Practică de Casare”.

Vicepreşedintele Judecătoriei Cluj-Napoca: Judecător
Preşedintele Secției Civile: Judecător

MINUTA ÎNTÂLNIRII LUNARE PRIVIND UNIFICAREA PRACTICII JUDICIARE, DESFĂŞURATĂ ÎN SECTIA CIVILĂ A JUDECĂTORIEI CLUJ-NAPOCA, la data de 26.03.2018

În condiţiile art. 25 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătoreşti, aprobat prin art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii Nr. 1375/2015, vicepreşedintele judecătoriei şi preşedintele secției civile a Judecătoriei Cluj-Napoca au convocat, la data de 26.03.2018, întâlnirea lunară în care au fost discutate aspecte privind unificarea practicii judiciare în cadrul Secției Civile.

1. Practică judiciară:

Cu titlu de practică judiciară relevantă, în cadrul întâlnirii de unificare a practicii judiciare din data de 26.03.2018, a fost abordată materia acţiunilor în justiție având ca obiect conversia în lei a sumei împrumutate printr-un contract de credit încheiat cu un consumator, la cursul de schimb valutar din data acordării împrumutului, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei ce obligă consumatorul la restituirea împrumutului în aceeaşi monedă precum cea în care a fost acordat, ca urmare a aplicării jurisprudenței Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Cauza C-186-16 „Ruxandra Paula Andriciuc şi alţii împotriva Băncii Româneşti SA”.

În analiza acestei chestiuni de drept, judecătorii secţiei au avut plăcerea de a-l avea invitat pe domnul judecător al Secţiei a II-a Civilă din cadrul Curții de Apel Cluj: I.A.A., care a prezentat motivele ce au determinat practica judiciară conturată în cadrul Curții de Apel Cluj în materia acţiunilor având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei din contractul de credit încheiat cu un consumator, ce obligă la rambursarea împrumutului în aceeaşi monedă precum cea în care a fost acordat împrumutul şi, pe cale de consecință, conversia, în lei, la cursul de schimb valutar din data acordării împrumutului, ca urmare a aplicării jurisprudenței Curţii de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-186-16 „Ruxandra Paula Andriciuc şi alţii împotriva Băncii Româneşti SA”, practică judiciară destul de izolată la nivelul țării, dat fiind că majoritatea instanţelor, prevalându-se de par. 29 al hotărârii indicate, exclud de la aprecierea caracterului abuziv clauza privind rambursarea împrumutului în aceeaşi valută.

Cu titlu prealabil, preşedintele secției a adus la cunoştinţa judecătorilor faptul că întreg materialul analizat de către domnul judecător I.A.A. pentru prezentarea efectuată în cadrul întâlnirii a fost afişat, în format electronic, pe rețeaua de intranet a instanţei, în folderul „Practicale”- „Secția Civilă”- „Procese-Verbale Şedinţă Practică Unitară” și poate fi analizat minuțios de către fiecare judecător în parte.

Prezentarea domnului judecător a fost laborioasă şi completă, fiind structurată în raport de îndrumările oferite prin ghidul întocmit de Institutul Național al Magistraturii în cadrul formării profesionale continue în materia acţiunilor în justiție având ca obiect conversia în lei a sumei împrumutate printr-un contract de credit încheiat cu un consumator, la cursul de schimb valutar din data acordării împrumutului, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei ce obligă consumatorul la restituirea împrumutului în aceeaşi monedă precum cea în care a fost acordat, în raport de îndrumările date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin decizii relevante, ghid postat în rețeaua de intranet- platforma „Practicale”- „Secția Civilă”. „Procese-Verbale Şedinţă Practică Unitară”.

Succint, pot fi redate următoarele idei ale prezentării domnului judecător, structurată în patru etape de analiză, ce vor fi parcurse, în integralitate, doar în mpsura în care sunt întrunite cerinţele analizei din etapa precedentă, cu mențiunea că temeinicia acţiunilor având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei din contractul de credit încheiat cu un consumator, ce obligă la rambursarea împrumutului în aceeaşi monedă precum cea în care a fost acordat împrumutul şi, pe cale de consecinţă, conversia, în lei, la cursul de schimb valutar din data acordării împrumutului, nu se limitează la contractele de credit încheiate în valuta CHF, ci la orice contract de credit încheiat în monedă străină:

ETAPA ÎNTÂI – în ce măsură clauza contractuală reflectă acte sau norme obligatorii ale dreptului național (în care se includ şi normele supletive de la care părţile nu au derogat (paragraful 29 din decizia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc). Sub acest aspect, s-a precizat că, la nivelul Curții de Apel Cluj, se consideră că analiza caracterului abuziv al clauzei ce obligă împrumutatul la restituirea împrumutului în moneda de acordare a creditului, nu poate fi parată de incidenţa principiului nominalismului valutar, astfel cum rezultă din par. 29 al deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Cauza C-186-16 „Ruxandra Paula Andriciuc şi alţii împotriva Băncii Româneşti SA”, dat fiind că este abuzivă însăşi clauza care obligă transpune principiul nominalismului valutar în contractul de credit, consumatorul neavând posibilitatea de a influenţa conținutul acestei clauze, ce i-a fost impusă prin contractul standard, preformulat, pus la dispoziție de profesionistul serviciilor financiare doar pentru a fi semnat. De altfel, s-a mai arătat că, în raport de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-119/17, „Lupean şi Lupean”, mai exact, Ordonanța Curții din 22 februarie 2018, nici nu mai are fundament practica judiciară majoritară conturată la nivelul ţării cu privire la respingerea acţiunilor de genul celor în discuție, deoarece nu se mai face referire la norma de drept care s-ar aplica între părţile contractante independent de alegerea lor.

În acest context, domnul judecător a învederat faptul că, în opinia sa, cât timp norma supletivă nu a fost înlocuită de către părţile contractului printr-o clauză derogatorie care să o înlăture, deoarece reclamanţii consumatori nu au avut absolut nicio şansă în acest sens, orice negociere a contractului fiind inexistentă, nu are fundament excluderea clauzei de la controlul instanţelor din perspectiva caracterului abuziv. Pentru a putea fi vorba despre „lipsa unui acord diferit între părți în această privinţă, în sensul celor expuse de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin hotărârea pronunţată în Cauza C-34/13 „Monika Kusionova” par. 79, trebuie ca un astfel de acord să fi fost posibil în contextul unor negocieri deschise şi constructive între părți. Dacă această posibilitate practic nu a existat, iar contractul nu a fost negociat sub niciun aspect (negociere pe care profesionistul trebuie să o dovedească), rezultă că norma supletivă se aplică nu pentru că debitorii consumatori nu au dorit să o înlăture, ci dimpotrivă, pentru că nu au avut niciun moment şansa reală să o înlăture deoarece contractul a fost prestabilit unilateral de către profesionist sub aspectul conţinutului.

S-a subliniat, aşadar, că, în lipsa oricărei posibilități ca norma supletivă să fie înlocuită cu o clauză cu conţinut şi efect diferit, norma supletivă din dreptul intern a fost transformată „de facto” într-o normă imperativă, aplicabilă ,,de jure”, fără posibilitate de a fi înlăturată, or, Directiva 93/13/CEE şi Legea nr. 193/2000 trebuie interpretate în sensul în care asigură protecţia consumatorilor împotriva inserării în contracte a unor clauze care nu fac altceva decât să reia conţinutul unor norme legale supletive de la care părțile ar fi putut deroga, dar cu ignorarea deplină a acestui drept au fost impuse de profesionist printr-un contract încheiat în lipsa oricărei formă de negociere, transformat „de facto,, într-un contract de adeziune, o interpretare contrară ar lipsi consumatorii români de un minim standard de protecţie, cu o justificare formală, motivată de incidenţa unor norme supletive doar dintr-o perspectivă teoretică, însă concretizate în fapt într-o capcană impusă consumatorului.

ETAPA A DOUA – dacă clauza nu se încadrează în excepţia menţionată la punctul 1, trebuie să se examineze dacă aceasta intră sub incidența noțiunii de „obiect principal al contractului” (par. 32 din decizia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc). Din această perspectivă, s-a arătat că sunt relevante paragrafele 37 şi 38 din considerentele deciziei pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii — Europene, în cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc, ce stabilesc, în esenţă, că „0 clauză, … inserată într-un contract de credit încheiat într-o monedă străină între un profesionist şi un consumator fără să fi făcut obiectul unei negocieri individuale, potrivit căreia creditul trebuie rambursat în aceeaşi monedă, intră sub incidența noţiunii „obiectul principal al contractului”, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13”. Motivarea acestui raționament este logică deoarece „printr-un contract de credit, împrumutătorul se angajează, în principal, să pună la dispoziția împrumutatului o anumită sumă, acesta din urmă angajându-se, la rândul său, în principal să ramburseze, în general cu dobândă, această sumă potrivit termenelor de scadenţă prevăzute. Principalele prestaţii ale unui astfel de contract se raportează, așadar, la o sumă care trebuie definită în raport cu moneda de plată şi de rambursare stipulată. În consecinţă, …, faptul că un credit trebuie să fie rambursat într-o anumită monedă nu priveşte, în principiu, o modalitate accesorie de plată, ci natura însăşi a obligaţiei debitorului, constituind astfel un element esențial al unui contract de împrumut”. (paragraful 38).

ETAPA A TREIA – în măsura în care clauza se circumscrie noțiunii de „obiect principal al contractului”, trebuie verificat caracterul ei clar şi inteligibil, demers în cadrul căruia prezintă relevanţă publicitatea şi informaţiile furnizate de împrumutător în cadrul negocierii contractului de împrumut (par. 46 din decizia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc). În acest sens, au fost redate considerentele exprimate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-26/13 Kasler, în sensul că cerinţa privind transparența clauzelor contractuale prevăzută de Directiva 93/13 nu poate fi redusă numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal şi gramatical, ci trebuie înţeleasă în mod extensiv, aducerea la îndeplinire a obligaţiei de informare a profesionistului cu privire la efectele încheierii convenţiei de credit fiind de o importanţă fundamentală şi s-a subliniat că instanța europeană stabileşte în sarcina instanţei naţionale evaluarea consecinţelor economice, potenţial semnificative, ale angajării consumatorului mediu, normal informat şi suficient de atent şi de avizat în relaţia contractuală, în raport de ansamblul elementelor de fapt pertinente, printre care se numără publicitatea şi informaţiile furnizate de împrumutător în cadrul negocierii unui contract de împrumut. Apoi, s-a menţionat că, aşa cum rezultă din considerentele cauzei Andriciuc, transparența în exprimarea costurilor contractului trebuie să permită consumatorului să evalueze consecinţele patrimoniale ale creditării, fapt care implică evaluarea impactului posibil al riscului valutar şi predicții legate de volatilitatea cursului, nivelul minim de claritate şi înţelegere a clauzei care obligă la restituirea împrumutului în aceeaşi monedă, sub aspectul consecinţelor care se pot produce pentru patrimoniul consumatorului nu poate fi atins decât dacă asumarea de către consumator a riscului pentru variaţiile de curs ale monedei de plată este expresă şi conştientă. S-a indicat, astfel, că sunt necesare simulări exprimate în limite matematice de profesionistul din contract, aşa încât consumatorul să aibă capacitatea de estimare a riscului de credit indus de variaţiile cursului de schimb valutar, iar variaţiile cursului previzionat să fie corelate cu gradul de îndatorare maxim permis, precum şi cu veniturile obţinute la epoca încheierii contractului şi cele previzibile pentru viitor ale consumatorului, insistându-se asupra faptului că o deplină informare a consumatorului implică cunoaşterea şi acceptarea valorii maxime rambursabile în moneda de plată în care obţine veniturile curente, numai în aceste condiţii o clauză privind riscul valutar în privința monedei de plată ar putea fi calificată drept clară şi inteligibilă. Prin urmare, dacă simulările şi predicțiile nu au fost făcute, domnul judecător a apreciat că exigentele minime de informare a consumatorului nu sunt îndeplinite, întrucât, în absența scenariilor privitoare la şocul pe curs de schimb valutar coroborat cu estimările pe venit care trebuie efectuate în etapa precontractuală, consumatorul a fost în măsură să conştientizeze în mod real natura tranzacţiei.

ETAPA A PATRA – dacă nu a existat o informare satisfăcătoare a consumatorului şi, deci, clauza nu are caracter clar şi inteligibil, trebuie analizat dacă există un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi dacă este respectată cerinţa bunei credinţe (par. 56 din decizia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc). În ceea ce priveşte dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părților, s-a subliniat faptul că, în condițiile unui risc major de fluctuaţii valutare ample, contractul de credit are un foarte pronunţat caracter aleatoriu pentru împrumutat şi un grad redus de previzibilitate, chiar dacă evoluţia monedei străine a fost imposibil de prognozat, culpa evidentă a băncii constă în faptul că nu a realizat o informare a consumatorilor cu privire la acest risc, intrinsec şi inevitabil oricărui credit în valută străină acordat pentru un interval de timp atât de lung precum cel stipulat, de regulă, prin contractul de credit. S-a considerat, aşadar, că omisiunea băncii este esențială şi profund prejudiciabilă pentru consumatorul care nu a anticipat consecinţele fluctuaţiei valutare, nespecifice unui contract sinalagmatic şi comutativ, deoarece, la momentul încheierii contractului, nu s-a stabilit un culoar de variație a cursului, aşa încât să fie pe deplin predictibilă sarcina generată de contract pentru consumator şi nici nu s-a propus o clauză de acoperire a riscului printr-o asigurare. Apoi, cu privire la buna credinţă, domnul judecător  a evocat faptul că unul dintre elementele esențiale în funcţie de care se apreciază buna credință constă în disponibilitatea şi abilitatea profesionistului de a oferi toate informațiile esențiale legate de natura şi riscurile care pot apărea pe parcursul derulării contractului, de a negocia clauzele esențiale ale acestuia şi de a oferi astfel consumatorului posibilitatea de conştientiza natura reală a tranzacţiei şi de a contracta un produs bancar adecvat nevoilor sale, veniturilor pe care le obţine şi riscurilor pe care le poate gestiona și suporta fără să afecteze capacitatea de plată a ratelor.

In continuare, domnul judecător a precizat că, fiind depăşite toate cele patru etape de analiză a caracterului abuziv al clauzei din contractul de credit încheiat cu un consumator, ce obligă la rambursarea împrumutului în aceeaşi monedă precum cea în care a fost acordat împrumutul şi, pe cale de consecință, constatată nulitatea absolută a clauzei, este necesar să fie înlăturate din contract toate consecinţele produse de această clauză şi calculat cuantumul ratelor lunare de credit în funcţie de cursul valutar de la data acordării creditului şi a încheierii contractului, doar aşa s-ar atinge un multiplu obiectiv: a) respectarea voinţei părţilor de la momentul încheierii contractului când au fost analizate anumite repere economice printre care şi cursul de schimb al monedei în care este acordat creditul raportat la moneda națională; b) înlăturarea clauzei abuzive din contract; c) înlăturarea oricărui mecanism de indexare a ratelor în lei în funcţie de cursul de schimb valutar, mecanism care în sine nu ar reprezenta decât o perpetuare a consecinţelor clauzei abuzive. S-a considerat că o asemenea măsură se justifică, în principal, prin aceea că unicul curs de schimb valutar ce a fost asumat şi acceptat de împrumutatul consumator este acela de la data acordării creditului, împrumutatul acceptând încheierea contractului de credit în urma evaluării posibilităţilor sale financiare în funcţie de echivalentul în lei a ratei lunare de credit în raport de variaţia cursului valutar de la acea dată, în acest sens fiind şi par. 49, 51 din decizia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc.

2. Referitor la jurisprudența Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiție, în cadrul întâlnirii de practicii judiciare din data de 26.03.2018, au fost luate în discuție soluțiile adoptate prin următoarele decizii pronuntate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

a) Decizia nr. 7 din 19 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3223/1/2017, prin care Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, a stabilit că: “În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 şi art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenta materială de solutionare a actiunilor în despăgubiri formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin directiile generale regionale ale finanţelor publice, împotriva administratorului unei societăți înregistrate în registrul comerțului, în situaţia în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine instanţei civile.

b) Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2798/1/2017, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti şi, în consecinţă, a stabilit că: „In interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sanctionare a contravenţiei, a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat şi a temeiului juridic este sancţionată cu nulitatea relativă parțială a procesului-verbal, condiţionată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii privind reținerea permisului de conducere”.

Analizând conținutul acestei decizii, judecătorii secţiei au apreciat că nu va fi în măsură să influenţeze practica judiciară, deoarece este puţin probabil să fie dovedită vătămarea cauzată contravenientului, atât timp cât, la momentul controlului, se eliberează dovada de circulaţie în care se consemnează motivul reținerii permisului de conducere şi perioada pentru care a fost dispusă măsura, iar, în cazul în care contravenientul nu este în măsură să predea permisul de conducere la momentul controlului, este încunoştinţat cu privire la obligaţia prezentării actului la inspectoratul de poliţie județean, în vederea punerii în executare a sancțiunii contravenţionale complementare ce a fost aplicată.

c) Decizia nr. 19 din 19 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3251/1/2017, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă în dosarul nr. 8860/306/2015 şi, în consecinţă, a stabilit că: “In interpretarea şi aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convenţională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin decizia nr. 9/2016 pronuntată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept”, fiind subliniat faptul că este necesară dovedirea calităţii de reprezentant în condițiile art. 84 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, în chiar momentul promovării cererii de încuviinţare a executării silite.

Totodată, preşedintele secţiei a adus la cunoştinţa judecătorilor secţiei considerentele relevante din cuprinsul Deciziei Nr. 24/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul Competent Să Judece Recursul În Interesul Legii, în dosarul nr. 1.699/1/2017, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 153 din 19/02/2018 și Deciziei Nr. 25/2017, pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul Competent Să Judece Recursul în Interesul Legii, în dosarul nr. 2131/1/2017, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 194 din 02/03/2018.

3. Opinii juridice:

Totodată, în cadrul întâlnirii de unificare a practicii judiciare din data de 26.03.2018, au fost purtate discuţii privind posibilitatea acordării în compensare a altor bunuri imobile decât cele înscrise pe lista bunurilor întocmită în conformitate cu dispoziţiile art. 221 alin.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 165/2013 aprobate prin HG 89/2014 în cazul cererilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 prin raportare la disp. art. II din Legea nr.368/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 165/2013, chestiune de drept analizată în cadrul întâlnirii trimestriale a judecătorilor de la Curtea de apel Ploieşti şi instanţele arondate, pe probleme de practică neunitară în materie de civilă, din data de 7 decembrie 2017, ce are relevanţă în desfăşurarea activității judecătorilor secţiei, dat fiind că situaţia este identică cu cea a fondului de rezervă reglementat prin disp. Legii nr. 165/2013, pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată în natură, în măsura în care nu este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate privată pe vechiul amplasament.

Analizând conţinutul şi soluţia stabilită în legătură cu această chestiune de drept în cadrul întâlnirii trimestriale a judecătorilor de la Curtea de apel Ploieşti şi instanţele arondate, pe probleme de practică neunitară în materie de civilă, din data de 7 decembrie 2017, judecătorii secţiei au stabilit că sunt nejustificate acţiunile în justiție având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate privată în natură, pe un anumit amplasament, pe care reclamantul îl consideră adecvat reconstituirii dreptului de proprietate, chiar dacă imobilul nu face parte din categoria bunurilor ce constituie fond de rezervă al comisiei locale, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să permită instanţei a dispune cu privire la bunuri aparținând domeniului privat sau public al unităţii administrativ teritoriale.

4. Teme de discuţie propuse spre dezbatere de către judecătorii secţiei, în funcţie de problemele pe care le-au identificat în activitate:

La solicitarea d-nei judecător V.T. a fost supusă dezbaterii chestiunea de drept privind timbrajul acţiunilor în justiție având ca temei juridic art. 892 din Codul de Procedură Civilă, respectiv situaţia în care se solicită instanţei de executare obligarea debitorului la despăgubiri în cazul neexecutării obligaţiei de a face ce implică faptul personal al debitorului.

In urma discuţiilor purtate de judecătorii secţiei, s-a stabilit că această categorie de acţiuni în justiție este supusă timbrajului în conformitate cu disp. art. 3 din OUG nr. 80/2013, la valoarea despăgubirii. Nu a existat, însă, un consens în ce priveşte modalitatea de evaluare a despăgubirii, deoarece unii judecători apreciază că reclamantul trebuie să evalueze obiectul cererii de chemare în judecată în condițiile art. 194 lit. c din Codul de Procedură Civilă, iar taxa judiciară de timbru trebuie percepută în funcţie de valoarea indicată de reclamant, iar alţi judecători consideră că despăgubirea trebuie evaluată, în procedura de stabilire a timbrajului, de instanţă, pentru un interval de timp de 1 an, majoritară fiind cea dintâi opinie.

7. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri (articol de specialitate redactat de către d-na judecător A.N.) – tema de învăţământ profesional;

Preşedintele Secţiei Civile a adus la cunoştinţa judecătorilor tema de învăţământ profesional și le-a pus la dispoziţie, atât fizic, cât şi în format electronic, prin inserarea fişierului în platforma „Practicale”- „Secţia Civilă” – „Procese-Verbale Şedinţă Practică Unitară”, articolul de specialitate.

8. Prezentare referat practica de casare februarie 2018:

Doamna judecător C.C. a pus la dispoziția judecătorilor participanţi la întâlnire referatul conţinând speţele relevante identificate în practica instanţelor de control judiciar în cazul dosarelor venite din cale de atac, în luna februarie 2018, atât fizic, cât şi în format electronic, prin inserarea fişierului în platforma „Practicale”- „Practică de Casare”.

9. Aspecte organizatorice:

Preşedintele secției civile a adus, din nou, la cunoştinţa judecătorilor secției, faptul că este necesar să întocmească, fiecare, câte un raport în legătură cu activitatea compartimentului/compartimentelor pe care îl/le supraveghează, raport pe care să îl predea vicepreşedintelui instanţei, până la data de 31.03.2018.

Apoi, preşedintele secției civile a adus în discuție situaţia hotărârilor care înregistrează întârzieri la redactare de peste 100 zile, învederând judecătorilor secţiei faptul că fişierul conținând această situaţie a fost postat în format electronic, pe rețeaua de intranet „Practicale”- „Secţia Civilă”, precum şi faptul că vor fi întocmite calendare de motivare ce trebuie predate Tribunalului Cluj şi este necesar un efort suplimentar pentru reducerea termenului de motivare.

Vicepreşedintele Judecătoriei Cluj-Napoca: Judecător
Preşedintele Secției Civile: Judecător

Avocat dr. Claudiu-Octavian Ulici

 
Secţiuni: Drept civil, Opinii, Procedură civilă, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD