Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Calculul despăgubirilor bănești pentru imobilele preluate abuziv: inechități vechi și noi
03.11.2021 | Ana GUZINSCHI

JURIDICE - In Law We Trust
Ana Guzinschi

Ana Guzinschi

După mai bine de un an și jumătate de la prima încercare a legiuitorului de actualizare a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite, conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013, ne bucurăm în prezent de certitudinea că acestea se calculează în baza grilelor notariale valabile în anul precedent emiterii deciziei de compensare, soluție legislativă care este, fără dubiu, preferabilă celei anterioare.

Dacă însă suntem dispuși să recunoaștem că cererile de despăgubire nu își găsesc sfârșitul în procedura administrativă, ci în fața instanței, ne rămâne să identificăm și, ulterior, să și legiferăm, care este grila notarială aplicabilă când nu există o decizie de compensare, până la acel moment soarta persoanelor îndreptățite depinzând de nivelul spiritului de echitate al instanțelor de judecată.

Este important de menționat faptul că, în prezent, instanțele de judecată dispun efectuarea sau refacerea rapoartelor de evaluare în conformitate cu grilele notariale ale anului 2021, probabil în considerarea faptului că, aflându-ne în luna octombrie, noua decizie de compensare va fi în mod cert emisă în cursul anului 2022, însă o atare soluție nu poate fi aplicată pe termen lung și va ridica probleme proceselor ajunse în faza procesuală a apelului în a doua jumătate a anului 2022.

Nu în ultimul rând, așteptăm cu nerăbdare clarificarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a împrejurării că noua grilă notarială, indiferent care este aceea, se va aplica tuturor cererilor nesoluționate definitiv, indiferent de stadiul procesual, și că instanțele nu vor putea să trateze diferit reclamanții în funcție de momentul redactării hotărârii pronunțată de către prima instanță, ce ar reprezenta o nou tratament diferențiat nejustificat.

Context

La mai bine de 20 de ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, despăgubirea foștilor proprietari deposedați sau, de cele mai multe ori, a moștenitorilor acestora, rămâne o problemă de actualitate în peisajul juridic românesc și, în mod special, la nivelul instanțelor de judecată, procedurile administrative dovedindu-și în mod consecvent inabilitatea de a le degreva

Adoptarea de către legiuitor a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, deși a impus noi termene administrative în vederea finalizării procesului de restituire în natură a imobilelor sau de acordare a despăgubirilor, acestea nu au fost întotdeauna respectate, iar procedurile s-au prelungit considerabil în fața instanțelor de judecată.

În cadrul prezentului articol, vom analiza modalitatea în care, urmare a numeroaselor modificări legislative intervenite asupra dispozițiilor Legii nr. 165/2013, instanțele de judecată continuă astăzi să calculeze și să dispună acordarea despăgubirilor bănești, atunci când restituirea imobilului nu se poate realiza în natură și nici prin compensare cu un alt imobil.

Istoricul legislativ

Modalitatea de calcul a despăgubirilor stabilită de Legea nr. 165/2013 la momentul intrării în vigoare și menținută până în prezent este aceea de determinare a valorii imobilului preluat abuziv în conformitate cu prețurile stabilite de grilele notarilor publici, raportat la caracteristicile tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință de la momentul preluării abuzive.

Cu toate că modalitatea de evaluare putea să pară, la acel moment, obiectivă și corectă, în realitate, împrejurarea că, indiferent de momentul acordării despăgubirilor, ele erau calculate raportat la prețurile grilei notarilor publici din anul 2013, a generat numeroase inechități, între care acelea că:

(i) deși, în anul 2013, prețul era unul corect, ulterior, cu cât autoritățile întârziau mai mult în soluționarea cererilor, cu atât mai lipsită de actualitate era valoarea despăgubirilor încasate;

(ii) s-a creat un tratament inegal între solicitanții cărora imobilele le-au fost restituite în natură (și care puteau ulterior valorifica imobilul la prețul real) și cei care au primit doar despăgubiri, cu mult scăzute față de prețul pieței.

În acest context și exact în baza celor două considerente menționate mai sus, la jumătatea anului 2019, regăsim în Parlamentul României propunerea de modificare a Legii nr. 165/2013 în sensul că despăgubirile acordate de stat foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora trebuie calculate în conformitate cu grila notarială valabilă la data emiterii deciziei de către autoritatea administrativă, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Astfel, la data de 21 martie 2020 intră în vigoare Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, care modifică dispozițiile art. 21 alin. (6) al Legii nr. 165/2013 în sensul că „Evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”

Cu toate că dispozițiile Legii nr. 165/2013 reprezintă, în opinia noastră, dispoziții de drept substanțial, specificul materiei a impus reglementarea, de către legiuitor, prin conținutul articolului 4 al actului normativ, a unui caz de aplicare directă a normelor substanțiale în cadrul cererilor aflate în curs de soluționare, inclusiv pe rolul instanțelor de judecată, regim aplicabil deopotrivă și modificărilor aduse prin Legea nr. 22/2020.

Nu a fost însă cazul, dispozițiile Legii nr. 22/2020 fiind în vigoare atât timp cât să ne prezentăm cu toții la cel mult un termen de judecată, întrucât la data de 19 mai 2020, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, care a dispus (contrar titlului său) ca noile modficări aduse prin Legea nr. 22/2020 să fie suspendate până la data de 01.03.2021, dată până la care despăgubirile urmau a fi calculate în continuare în baza grilelor notariale aplicabile la nivelul anului 2013.

În opinia noastră, această măsură a reprezentat punctul de start al haosului legislativ ce a urmat, provocat cel mai probabil de lipsa de fonduri, dar și de șicanele dintre Guvernul și Parlamentul României din contextul politic de la acel moment, ale cărei victime au fost, desigur, tot foștii proprietari deposedați sau moștenitorii acestora și, în mod indirect, toți justițiabilii, puși în fața unor instanțe de judecată din ce în ce mai aglomerate de litigii ce nu își pot găsi rezolvarea.

Astfel, în ciuda măsurii adoptate prin Ordonanța Guvernului nr. 72/2020, care ar fi impus continuarea soluționării cererilor și a proceselor ca și până atunci, Parlamentul României, în cursul anului 2020, aprobă o lege de adoptare a Ordonanței Guvernului nr. 72/2020, care dispune însă diferențiat ca:

(i) în cazul în care se acordă despăgubiri titularului dreptului de proprietate ori moștenitorilor acestuia, pe durata suspendării, despăgubirile să fie calculate prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei;

(ii) în cazul în care se acordă despăgubiri altor persoane decât titularul dreptului de proprietate ori moștenitorilor acestuia, pe durata suspendării, despăgubirile să fie calculate prin utilizarea grilelor notariale din anul 2013.

Lăsând la o parte absurdul situației în cazul primei ipoteze, în care suspendarea adoptată de Guvernul României este aprobată de Parlament, în sensul că, modificările aduse prin Legea nr. 22/2020 sunt în realitate aplicabile și pe durata suspendării (?!), dispozițiile acestei legi, în această formă, nu intră niciodată în vigoare, întrucât prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 725/2020 este admisă obiecția de neconstituționalitate a întregului act normativ, prin raportare la reglementarea, în mod diferențiat, a situației titularilor dreptului de proprietate și moștenitorilor acestora, respectiv a altor persoane îndreptățite, aplicarea unor grile notariale distincte în funcție de calitatea solicitantului fiind contrară art. 16 din Constituție.

Decizia Curții Constituționale a fost publicată la data de 19 octombrie 2020 și impunea Parlamentului României reluarea procesului legislativ de adoptare sau respingere a Ordonanței Guvernului nr. 72/2020 cu doar cinci luni înainte ca aceasta să își înceteze oricum efectele (la 1 martie 2021) și în contextul oricum nedrept în care o parte din instanțele de judecată finalizau procedurile în conformitate cu grilele notariale din anul 2013, dând efect Ordonanței Guvernului nr. 72/2020, în timp ce altele amânau judecata cauzei până la clarificarea contextului legislativ, fiind deja evident că orice evaluare sau reevaluare a despăgubirilor se putea dovedi a fi fost în zadar.

Legiuitorul român nu s-a lăsat însă intimidat de raționamentul și decizia Curții Constituționale a României, dat fiind că, în termen de numai 11 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al Deciziei C.C.R. nr. 725/2020 menționată mai sus, la data de 30 octombrie 2020, în Monitorul Oficial, este publicată Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care modifică, din nou, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în sensul că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea:

(i) ca regulă, a grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013;

(ii) „prin excepție”, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar dreptul de proprietate nu a fost tranzacționat după preluarea abuzivă de stat a imobilului, a grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională.

Ne-am putea întreba, desigur, de ce legiuitorul român califică situația cesionarilor ca fiind regula, iar pe cea a acordării despăgubirilor către foștii titulari ai dreptului de proprietate și moștenitorilor acestora ca reprezentând o excepție (și ne-am putea întreba pentru cine consideră legiuitorul că legiferează, de fapt) însă ne atrage mai degrabă atenția că actul normativ ignoră în totalitate Decizia Curții Constituționale nr. 725/2020, instituind același regim diferențiat, stabilit deja ca fiind neconstituțional.

Din nefericire, această nouă împrejurare legislativă pune justițiabilii și instanțele de judecată în situația în care, după trei modificări legislative intervenite în numai 7 luni, un act normativ îi obligă să procedeze la o recalculare a despăgubirilor, deși este cât se poate de previzibilă admiterea unei viitoare excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor nou adoptate, excepție care a și fost ridicată de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în majoritatea litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

În contextul celor de mai sus, este redundant să mai analizăm motivele pentru care, prin Decizia Curții Constituționale nr. 189/2021, publicată în Monitorul Oficial la data de 4 mai 2021, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020.

Efectul acestei neconstituționalități a fost însă interpretat diferit de către profesioniștii dreptului, inclusiv de către instanțele de judecată, astfel:

(i) Într-o opinie, s-a apreciat că neconstituționalitatea a vizat doar dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, astfel că, de la acel moment, reintrau în vigoare dispozițiile art. 21 alin. (6) astfel cum fuseseră modificate prin Legea nr. 22/2020, de vreme ce Ordonanța Guvernului nr. 72/2020, de suspendare, fusese abrogată și, oricum, măsura suspendării ar fi expirat la data de 1 martie 2021;

(ii) Într-o altă opinie, s-a apreciat că ultima decizie a Curții Constituționale a generat un vid legislativ, dispozițiile Legii nr. 22/2020 fiind abrogate implicit la momentul adoptării, de către Parlamentul României, a Legii nr. 219/2020.

La un an și două luni de la adoptarea Legii nr. 22/2020, în lipsa unei soluții legislative clare, în contextul obligației Parlamentului României de a înlocui dispozițiile legale declarate neconstituționale cu unele noi, în acord cu legea fundamentală, cererile aflate pe rolul instanțelor de judecată suferă, din nou, amânări.

Soluția de amânare se dovedește a fi inspirată, având în vedere că, la data de 9 iulie 2021, este publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, aprobare ce are loc însă cu următoarele modificări esențiale:

(i) Titlul ordonanței de urgență este în realitate ordonanță de urgență pentru modificarea alin. (6) al art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii”;

(ii) Actul normativ nu mai prezintă nicio legătură cu dispozițiile Legii nr. 22/2020 ori cu scopul său inițial (acela de suspendare a unei dispoziții legale), ci reglementează exclusiv noul conținut al art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 – evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională.

Este, desigur, binevenită, împrejurarea că legiuitorul a adoptat, se pare, o formă finală a ceea ce s-a dorit încă din luna martie a anului 2020, formă ce este aplicabilă astăzi și care este avută în vedere atât de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cât și de către instanțele române, însă, ca orice soluție legislativă nouă (dacă o putem numi astfel), ea este susceptibilă de a da naștere unor noi întrebări și inechități, pe care le vom trata în continuare:

Care este grila notarială valabilă în anul precedent emiterii deciziei?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie realizată în primul rând distincția între:

(i) situația în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor emite o decizie de compensare în termenul legal de 5 ani de la constituirea dosarului pe rolul său și, respectiv,

(ii) situația în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu emite decizia în termenul legal de 5 ani, iar persoana îndreptățită sesizează instanța de judecată solicitând obligarea autorității la emiterea unei decizii de compensare.

În prima dintre situații, în care autoritatea publică finalizează procedura administrativă în termenul legal (sau chiar cu depășirea acestuia, dar fără ca persoana îndreptățită să se fi adresat instanței de judecată), este evident că, începând cu luna iulie a anului 2021, calculul despăgubirilor va trebui realizat în baza grilei notariale din anul precedent, însă, chiar și în această situație, se ridică anumite semne de întrebare.

În ipoteza în care Comisia Națională emite decizia în baza grilei notariale din anul precedent, însă persoana îndreptățită apreciază că modul de calcul este eronat, fie că este vorba despre încadrarea imobilului, aplicarea corecțiilor ori stabilirea caracteristicilor tehnice și a categoriei de folosință la data preluării, ea se poate adresa instanței de judecată, solicitând anularea deciziei de compensare, în tot sau în parte.

Odată cu cererea sa adresată instanței, persoana îndreptățită va solicita și efectuarea unei expertize evaluatorii (cel puțin), care să stabilească ceea ce, în opinia reclamantului, este valoarea corectă a despăgubirilor.

Or, în această împrejurare, se ridică desigur întrebarea dacă grila notarială valabilă în anul precedent emiterii deciziei este grila din anul precedent emiterii deciziei atacate sau cea din anul precedent noii decizii ce ar putea fi emisă de Comisia Națională în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată.

În opinia noastră, răspunsul la această întrebare depinde de temeinicia pretențiilor reclamantului.

În concret, o primă analiză a instanței de judecată ar trebui să aibă în vedere dacă pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis corect decizia de compensare ce face obiectul acțiunii, prin raportare desigur la grila notarială din anul precedent emiterii sale, iar nu la alte grile viitoare: dacă modul de calcul este corect, iar reclamantul nu își dovedește pretențiile, cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă, ea neputând să constituie, în contextul în care este nefondată, temei al unei noi recalculări.

În situația în care, însă, în cadrul judecății în primă instanță ori în apel, instanța de judecată constată întemeiate pretențiile reclamantului, iar decizia de compensare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor încalcă drepturile persoanei îndreptățite, aceasta va fi anulată, iar Comisia Națională va fi obligată să emită o nouă decizie de compensare în acord cu hotărârea judecătorească definitivă.

Întrucât dispozitivul hotărârii judecătorești va trebui să prevadă și cuantumul despăgubirilor (în caz contrar demersul reclamantului fiind doar pe jumătate eficient), instanța va trebui să stabilească, în cursul judecății, și care este grila notarială aplicabilă noului mod de calcul și să dispună expertului evaluator să o aibă în considerare.

În cea de-a doua situație, în care Comisia Națională nu emite decizia de compensare, iar persoana îndreptățită se adresează instanței de judecată, nu există nicio grilă notarială sau mod de calcul la care reclamantul să se raporteze, instanța de judecată fiind cea care, soluționând pe fond cererea de despăgubire, trebuie să stabilească grila notarială aplicabilă și, de asemenea, să o impună și expertului evaluator.

Or, deși în ambele cazuri descrise mai sus se poate ajunge la necesitatea ca instanța să stabilească, prin hotărâre, care este cuantumul despăgubirilor, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 nu sunt adaptate ipotezei soluționării cererii pe cale judecătorească, iar instanța de judecată nu poate cunoaște care este anul anterior emiterii viitoarei decizii de compensare, având în vedere că:

(i) în cazul în care a existat o decizie emisă de Comisie care s-a dovedit a fi nelegală, aplicarea aceleiași grile notariale din anul precedent emiterii deciziei atacate ar prejudicia reclamantul prin aceea că ar încasa despăgubiri care nu mai reflectă valoarea reală de piață – spre exemplu, dacă decizia inițială este emisă în anul 2021, conform grilei din anul 2020, nu ar fi corect ca, ulterior finalizării judecății, să presupunem, în anul 2023, persoana îndreptățită să încaseze o sumă de bani corespunzătoare anului 2020, în contextul în care amânarea încasării acestor despăgubiri a fost generată de culpa autorităților;

(ii) nu se cunoaște momentul la care judecata se va finaliza – dacă în etapa apelului, atât justițiabilul cât și instanța de judecată ar putea estima cu ușurință anul în cursul căruia se va pronunța o hotărâre judecătorească definitivă, prima instanță, care dispune și efectuarea expertizei evaluatorii, nu poate estima nici dacă părțile vor formula cale de atac și nici când aceasta ar putea fi soluționată;

(iii) nu se cunoaște momentul la care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor va pune în aplicare, voluntară sau nu, hotărârea judecătorească definitivă – chiar și în situația ideală în care instanța fondului ori cea din apel identifică cu exactitate grila notarială aplicabilă, trebuie avut în vedere că pârâta Comisia Națională ar putea să nu pună în executare hotărârea judecătorească în anul în care aceasta se pronunță, ci după trecerea mai multor ani sau chiar ca urmare a executării silite, situație în care, din nou, cuantumul neactualizat al despăgubirilor prejudiciază persoana îndreptățită.

În lipsa unei soluții legislative privind grila notarială aplicabilă în cazul soluționării cererii pe cale judecătorească, ar putea fi întâlnite, în viitor, în practica instanțelor de judecată, următoarele soluții:

– atunci când există o decizie a Comisiei Naționale care se impune a fi anulată, refacerea de către instanță a calculului, însă prin aplicarea aceleiași grile notariale aplicată inițial, indiferent de momentul pronunțării hotărârii și al punerii sale în executare, soluție ce ar reflecta cuantumul corect al despăgubirilor la momentul la care Comisia Națională a emis decizia inițială, dar nu și la momentul la care persoana îndreptățită va încasa despăgubirea.

În această situație, apreciem că persoana îndreptățită s-ar putea adresa instanței de judecată cu o nouă cerere având ca obiect plata, de către Comisia Națională, a contravalorii lipsei de folosință pentru perioada dintre emiterea inițială a deciziei de compensare și cel al emiterii deciziei noi, în baza hotărârii judecătorești definitive favorabile.

– aplicarea de către instanța de judecată a grilei notariale valabile în anul anterior pronunțării hotărârii ori efectuării raportului de expertiză judiciară, indiferent de momentul punerii în aplicare a hotărârii de către Comisia Națională, soluție care ar stabili o oarecare egalitate a justițiabililor în fața legii, precum și o previzibilitate a despăgubirilor încasate, însă egalitatea ar putea fi, cu ușurință, afectată, în cazul în care Comisia Națională ar pune în executare anumite hotărâri judecătorești mai devreme, iar altele, mai târziu.

– estimarea de către instanța de judecată (cu luarea în considerare a termenului de efectuare a raportului de expertiză, a celui de soluționare a unui potențial apel, precum și a celui de redactare a hotărârilor judecătorești) a anului în care Comisia Națională ar pune în aplicare hotărârea judecătorească definitivă și stabilirea despăgubirilor în conformitate cu grila notarială aplicabilă anului precedent, soluție care, în aprecierea noastră, ar fi una extrem de hazardată, lipsită de orice previzibilitate pentru justițiabili și care ar ridica, din punct de vedere procedural, aceleași probleme pe care le ridică astăzi estimarea duratei de soluționare a procesului de la primul termen de judecată, când instanțele de judecată stabilesc termene standard în funcție de tipul procedurii, în caz contrar existând riscul de antepronunțare asupra excepțiilor invocate și probelor solicitate de părți în proces.

Fără a putea pretinde că am epuizat toate variantele de interpretare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 ce ar putea să apară în practică, sesizăm faptul că niciuna dintre cele trei variante de mai sus nu poate asigura o soluție echitabilă și previzibilă pentru toate persoanele îndreptățite la despăgubiri și nu poate rezolva incertitudinile create de circumstanțe precum redactarea întârziată a hotărârilor judecătorești ori punerea întârziată în executare a acestor hotărâri de către partea obligată, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

De asemenea, nu trebuie pierdută din vedere nici ipoteza în care, din diverse motive ce nu fac obiectul prezentei analize, piața imobiliară ar putea suferi schimbări majore, cu consecința scăderii semnificative a valorii de piață prevăzută în grilele notariale, situație în care întârzierea Comisiei Naționale în soluționarea cererii de despăgubire sau soluționarea sa greșită ar putea crea mari prejudicii persoanei îndreptățite (în această ipoteză, ar putea diferența dintre valoarea imobilului la data expirării termenului legal de soluționare a cererii și cea aplicabilă în anul anterior emiterii deciziei / hotărârii judecătorești să constituie un prejudiciu creat de autoritate persoanei îndreptățite, decurgând din fapta de a nu soluționa cererea în termenul legal?)

Față de cele de mai sus, apreciem că, în contextul în care legiuitorul a optat pentru varianta despăgubirilor raportate la valoarea reală de piață, s-ar fi impus ca actul normativ să aibă în vedere nu doar situația în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor respectă termenul legal de soluționare a cererilor de despăgubire și emite decizia de compensare în mod corect, ci și pe aceea în care persoana îndreptățită trebuie să se adreseze instanței, ipoteză care ar fi necesitat reglementarea suplimentară și a unor obligații ale autorității privind termenul de punere în executare a hotărârii judecătorești sau a unui mecanism de actualizare a despăgubirilor în cazul în care la data emiterii deciziei de compensare cuantumul despăgubirilor nu mai reflectă valoarea de piață

Până la clarificarea legislativă sau, după caz, a adoptării unei practici judecătorești unitare în materie, persoanele îndreptățite vor putea încasa despăgubiri mai apropiate de valoarea reală de piață decât ar fi fost cele calculate în baza grilei notariale din anul 2013, însă, în funcție de foarte multe circumstanțe ce nu pot fi controlate nici de către cel mai diligent justițiabil, foștii titulari ai dreptului de proprietate sau moștenitorii acestora nu vor beneficia, din păcate, de o manieră previzibilă de soluționare a cererii.

Se aplică noile dispoziții ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 direct în apel, în lipsa învestirii instanței de judecată cu un motiv de apel privind refacerea calculului despăgubirilor?

În opinia noastră, răspunsul ar trebui să fie întotdeauna unul afirmativ.

La data de 07.10.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de către Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile, în temeiul art. 519 Cod procedură civilă, pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În interpretarea art. 477-478 din Codul de procedură civilă, în absența formulării de către reclamant printr-o proprie cerere de apel a unor critici în legătură cu evaluarea imobilului, poate acesta solicita ulterior, printr-o cerere de sine stătătoare, aplicarea direct în apel a modificărilor aduse Legii nr. 165/2013?”.

Din punctul nostru de vedere, reclamantul poate solicita, direct în apel, aplicarea modificărilor aduse Legii nr. 165/2013, respectiv recalcularea despăgubirilor, iar dacă nu o face, aceste noi dispoziții vor trebui aplicate, oricum, din oficiu, de către instanța de judecată.

În motivarea încheierii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel București amintește de Decizia instanței supreme nr. 80/12.11.2018, pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit faptul că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 impun ca modificările legislative intervenite privitor la modalitatea de despăgubire să se aplice și în cadrul litigiilor aflate în curs de soluționare, întrucât până la rămânerea definitivă a deciziei administrative, raporturile juridice dintre persoana îndreptățită la restituire și autoritățile administrative cu atribuții în materie nu pot fi considerate ca fiind finalizate, iar situația juridică este una în curs de constituire.

În acest sens, chiar instanța care inițiază sesizarea subliniază că dreptul de disponibilitate al părților nu înseamnă că acestea pot decide care le este și legea aplicabilă.

Cu toate acestea, Curtea de Apel București apreciază că nu este lămurit aspectul dacă aceste modificări se aplică și în etapa procesuală a apelului, în contextul art. 477-478 Cod procedură civilă, privind limitele efectului devolutiv al apelului, atunci când reclamantul nu a formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

În opinia noastră, răspunsul se află în primul rând în aceleași considerente ale Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 80/2018, neexistând vreun raționament pentru a distinge între judecata în fond și cea în apel, atunci când instanța supremă stabilește că, până la rămânerea definitivă a deciziei administrative, raporturile juridice dintre persoana îndreptățită la restituire și autoritățile administrative cu atribuții în materie nu pot fi considerate ca fiind finalizate, iar situația juridică este una în curs de constituire.

De asemenea, trebuie avute în vedere și considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 46/2021 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile asupra următoarei chestiuni de drept: dacă prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în calea de atac a apelului, în raport cu considerentele Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În contextul admiterii excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020, instanța supremă s-a limitat la a stabili că, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 189/2021, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată, însă a arătat în considerente faptul că, pentru dezlegarea chestiunii de drept dacă modificările aduse Legii nr. 165/2013 se aplică și în apel, prezintă relevanță soluția dată în Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018: „O consecvență de interpretare impune, sub acest aspect, aceeași soluție pentru problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, în sensul că, de principiu, se poate considera că, în cauză, până la soluționarea definitivă de către instanța de judecată a contestației formulate împotriva deciziei de compensare/validare parțială, raportului juridic ce face obiectul litigiului i se va aplica legea nouă, fără a putea fi considerată retroactivă”.

Raportat la considerentele Deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 80/2018, dar și nr. 46/2021, apreciem că dezlegarea firească asupra chestiunii de drept sesizată de Curtea de Apel București este aceea că dispozițiile modificate ale Legii nr. 165/2013 se aplică și în apel, în mod direct, în baza unei cereri de sine stătătoare formulată de părți ori din oficiu de către instanța de judecată, mai ales având în vedere că, așa cum principiul disponibilității nu permite alegerea legii aplicabile, nici limitele devoluțiunii nu ar trebui să o facă.

De altfel, credem că aceasta este soluția corectă și raportat la contextul în care modificarea legislativă a fost adoptată și specificul Legii nr. 165/2013.

Este evident că, în cazul multor procese aflate pe rolul instanțelor de judecată, la momentul pronunțării primei instanțe, reclamantul care a câștigat procesul nu avea niciun motiv să formuleze apel, dispozițiile modificate ale Legii nr. 165/2013 nefiind în vigoare, termenul de apel de 30 de zile putând să curgă în perioadele în care, fie Legea nr. 22/2020 nu fusese încă adoptată, fie dispozițiile sale erau suspendate prin Ordonanța Guvernului nr. 72/2020, fie dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificate prin Legea nr. 219/2020, erau declarate neconstituționale.

Raportat la dispozițiile procedural civile, apreciem că intrarea în vigoare a unei legi noi nu se poate încadra, decât forțat, în criteriile de admisibilitate ale apelului incident și nici nu putem accepta ipoteza unei obligații a reclamantului, oricât de diligent, de a formula un apel ipotetic, în așteptarea unei dispoziții legale viitoare mai favorabile, deși a câștigat procesul.

Or, dacă am aprecia că pot beneficia de noua formă a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 doar reclamanții cărora le-a fost comunicată hotărârea primei instanțe și au beneficiat de termen de apel în perioadele în care una dintre multiplele modificări succesive legislative era în vigoare și existau motive de apel, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament diferențiat în funcție de nimic altceva decât momentul redactării hotărârii judecătorești în primă instanță, ipoteză pe care nu o putem agrea.

În acest context, nu ne rămâne decât să sperăm că, la termenul de soluționare a sesizării, din data de 06.12.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție va confirma, încă o dată, că dispozițiile noi ale Legii nr. 165/2013 se aplică litigiilor în curs, până la momentul soluționării definitive, indiferent de stadiul procesual – fond sau apel – și, apreciem, indiferent dacă părțile solicită sau nu, identificarea și aplicarea legii corecte fiind o obligație și a instanței de judecată, nu doar a părților.

Ana Guzinschi, Associate CONSTANTINOF & ASOCIAȚII

Secţiuni: Articole, Construcții, Drept civil, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO