Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C-479/21 PPU, Governor of Cloverhill Prison și alții. Avocatul general Kokott: Prevederile Acordului de retragere și ale Acordului comercial și de cooperare, care prevăd menținerea regimului mandatului european de arestare în privința Regatului Unit, sunt obligatorii pentru Irlanda
09.11.2021 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CJUE, Drept penal, Dreptul Uniunii Europene, Jurisprudență
JURIDICE - In Law We Trust

Domnul Sd, care face obiectul unui mandat european de arestare din data de 20 martie 2020, emis de o autoritate judiciară din Regatul Unit, a fost arestat în Irlanda la 9 septembrie 2020. La 8 februarie 2021, High Court [Înalta Curte (Irlanda)] a emis o ordonanță privind predarea domnului Sd către Regatul Unit și o ordonanță subsecventă prin care a dispus încarcerarea acestuia în așteptarea predării sale. Domnul Sn, care face obiectul unui mandat european de arestare din data de 5 octombrie 2020, emis de asemenea de o autoritate judiciară din Regatul Unit, a fost arestat în Irlanda la 25 februarie 2021 și a rămas în arest preventiv până la audierea cererii de predare a acestuia.

În numele domnilor Sd și Sn au fost formulate acțiuni separate la High Court [Înalta Curte] prin care s-a solicitat efectuarea unei cercetări în temeiul Constituției Irlandei cu privire la legalitatea detenției acestora. S-a susținut faptul că nu erau încarcerați în mod legal pentru motivul că regimul mandatului european de arestare nu s-ar mai aplica între Irlanda și Regatul Unit. High Court (Înalta Curte) a stabilit că atât domnul Sd, cât și domnul Sn au fost încarcerați în mod legal și, prin urmare, a refuzat să dispună eliberarea acestora. Ambilor li s-a permis să formuleze recurs direct în fața Supreme Court [Curtea Supremă (Irlanda)], însă au fost obligați să rămână în detenție până la soluționarea recursurilor respective introduse în fața Supreme Court [Curtea Supremă].

În prezenta cerere de decizie preliminară, Supreme Court [Curtea Supremă] solicită să se stabilească dacă măsurile cuprinse în Acordul de retragere[1] și în Acordul comercial și de cooperare[2], în măsura în care se referă la regimul mandatului european de arestare, sunt obligatorii pentru Irlanda. În cazul în care se stabilește că acestea nu sunt obligatorii, măsurile naționale adoptate de Irlanda în scopul menținerii regimului mandatului european de arestare în privința Regatului Unit ar fi nevalide și, în consecință, menținerea în detenție a recurenților ar fi de asemenea nelegală.

În Concluziile prezentate astăzi, doamna avocată generală Juliane Kokott propune Curții de Justiție să stabilească faptul că articolul 62 alineatul (1) litera (b) și articolul 185 din Acordul de retragere și titlul VII din partea a treia a Acordului comercial și de cooperare, în special articolul 632 din acesta, care prevăd menținerea regimului mandatului european de arestare în privința Regatului Unit, sunt obligatorii pentru Irlanda.

Doamna avocată generală Kokott explică faptul că, în temeiul legii irlandeze, executarea mandatului european de arestare emis de Regatul Unit și deținerea persoanei în cauză sunt permisibile doar dacă există o obligație corespunzătoare în temeiul legislației Uniunii care este obligatorie pentru Irlanda. Înainte ca retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană să producă efecte la 31 ianuarie 2020, această obligație decurgea în mod direct din Decizia-cadru 2002/584[3]. Decizia-cadru a continuat să se aplice în perioada de tranziție, însă prezentele spețe nu ar intra sub incidența acestor norme, întrucât domnii Sd și Sn nu fuseseră predați Regatului Unit înainte de sfârșitul perioadei de tranziție.

Doamna avocată generală Kokott constată că Protocolul nr. 21[4] la Tratatul UE și la Tratatul FUE, în vigoare de la 1 decembrie 2009, prevede că actele Uniunii cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție nu sunt obligatorii pentru Irlanda, cu excepția cazului în care acest stat membru optează în mod expres pentru participarea la măsura în cauză. Irlanda nu a optat pentru aplicarea dispozițiilor pertinente ale celor două acorduri în cauză. Prin urmare, ea examinează dacă, drept consecință a retragerii Regatului Unit din Uniune, era necesar ca Irlanda să fi optat pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la mandatul european de arestare pentru ca aceste dispoziții să devină aplicabile.

Întrucât domeniul de aplicare material al Protocolului nr. 21 este limitat în mod expres la spațiul de libertate, securitate și justiție, Protocolul nr. 21 nu se aplică decât măsurilor care au fost sau ar fi trebuit să se întemeieze pe o competență care decurge din titlul V din partea a treia din Tratatul FUE. Dimpotrivă, o măsură care afectează spațiul de libertate, securitate și justiție nu va intra sub incidența protocolului dacă nu este necesar ca aceasta să se întemeieze pe o astfel de competență.

Analizând cele două acorduri supuse examinării, doamna avocată generală Kokott observă că cele două acorduri nu se întemeiază pe competențe referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție, ci pe competența referitoare la condițiile de retragere și, respectiv, pe competența de a încheia un acord de asociere.

În ceea ce privește Acordul de retragere, doamna avocată generală Kokott observă că a impune ca un acord de retragere să fie întemeiat și pe alte dispoziții decât cele cuprinse în articolul 50 alineatul (2) TUE de fiecare dată când acordul ar afecta o materie specifică ar fi, în practică, de natură să golească de substanță competența și procedura prevăzute de articolul 50 alineatul (2) TUE. Regimul de predare prevăzut la articolul 62 alineatul (1) litera (b) din Acordul de retragere nu creează, în orice caz, obligații extinse care să constituie un obiectiv distinct de obiectivul care vizează garantarea unui proces ordonat de retragere. Acesta nu face decât să extindă și să modifice obligațiile existente cu privire la retragere pentru o perioadă de tranziție limitată. În plus, nu se poate susține în mod valabil că articolul 62 alineatul (1) litera (b) din Acordul de retragere creează noi obligații pentru Irlanda, întrucât acest stat membru făcea obiectul unor obligații similare în temeiul Deciziei-cadru 2002/584 înainte ca acordul menționat să intre în vigoare. Prin urmare, articolul 62 alineatul (1) litera (b) din Acordul de retragere se întemeiază în mod corect exclusiv pe articolul 50 alineatul (2) TUE. Nu este necesar să se cumuleze această competență cu o competență referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție.

În ceea ce privește Acordul comercial și de cooperare, doamna avocată generală Kokott constată că acesta a fost încheiat în temeiul articolului 217 TFUE, care permite încheierea de acorduri cu țări terțe pentru a crea o asociere caracterizată de drepturi și obligații reciproce, de acțiuni comune și proceduri speciale. Această competență abilitează Uniunea să garanteze îndeplinirea obligațiilor care îi revin în raport cu țările terțe în toate domeniile reglementate de tratate. Domeniul său larg de aplicare este justificat de obiectivul privind crearea unor legături speciale și privilegiate cu un stat care nu este membru al Uniunii Europene și care trebuie, cel puțin într-o anumită măsură, să participe la sistemul Uniunii Europene. În speță, participarea la sistemul Uniunii Europene implică participarea la regimul de predare instituit pentru mandatul european de arestare prin Decizia-cadru 2002/584. Acest regim se aplică Irlandei. În plus, încheierea unor acorduri de asociere impune unanimitate în Consiliu și aceasta înseamnă că Irlanda a acceptat obligația respectării regimului de predare prevăzută de Acordul comercial și de cooperare. Având în vedere lipsa unei excepții pentru Irlanda, efectul obligatoriu pentru acest stat membru reiese cu claritate.

Doamna avocată generală Kokott constată în final că, cel puțin în cadrul relațiilor dintre Irlanda și Regatul Unit, regimul de predare instituit prin Acordul comercial și de cooperare nu ar crea obligații substanțial noi, ci s-ar limita la menținerea majorității obligațiilor care existau sub regimul anterior prevăzut de Decizia-cadru 2002/584 și de Acordul de retragere.


[1] Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 1).
[2] Decizia (UE) 2021/689 a Consiliului din 29 aprilie 2021 privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, și a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate și protecția acestora (JO 2021, L 149, p. 2).
[3] Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002 L 190, p. 1).
[4] Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție.


:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti