Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. unele dispoziții din Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, din Legea contabilitații și art. 172 alin. (7) CPP
10.11.2021 | Silvia BĂLAN

Secţiuni: CCR, Drept penal, Fiscalitate, Monitorul Oficial al României, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Silvia Balan

Silvia Balan

În Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1071 din 9 noiembrie 2021 a fost publicată Decizia nr. 330/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) și ale art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ale art. 1, ale art. 5 alin. (1) și ale art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, precum și ale art. 172 alin. (7) din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dan Constantin în Dosarul nr. 1.625/98/2015 (92/2018) al Curții de Apel București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 761D/2018.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi, condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, dreptul la un proces echitabil și legalitatea incriminării și a pedepsei. Apreciază că textele de lege menționate contravin și prevederilor art. 1 referitor la legalitatea incriminării din Codul penal și ale art. 5 privind aflarea adevărului din Codul de procedură penală. Mai arată că legiuitorului îi este interzis să prevadă infracțiuni într-o manieră care să consacre o disproporție vădită între valoarea socială ocrotită și cea care trebuie limitată, întrucât protecția penală astfel reglementată nu respectă un raport just de proporționalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată și interesul individual. De asemenea, susține că sintagma „specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare” din cuprinsul dispozițiilor art. 172 alin. (7) din Codul de procedură penală este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, „nepermițând subiecților să înțeleagă care sunt aceste organe abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor”.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 lit. b) și e) și ale art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, ale art. 1, ale art. 5 alin. (1) și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, precum și ale art. 172 alin. (7) din Codul de procedură penală.

La momentul ridicării excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate aveau următorul cuprins:

Art. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 241/2005:
„În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
[…]
b) contribuabil – orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat;
[…]
e) obligații fiscale – obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală;”;

Art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005:
„(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
[…]
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;”;

Art. 1 din Legea nr. 82/1991:
„(1) Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.
(2) Instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară.
(3) Subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2), cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.
(4) Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară.
(5) Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venit, definite de Codul fiscal, și ale căror venituri sunt determinate în sistem real au obligația să conducă evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă sau, la opțiunea acestora, pe baza regulilor contabilității în partidă dublă, potrivit reglementărilor contabile emise în acest sens, cu excepția situației în care în legislația fiscală se prevede altfel.
(6) Persoanele prevăzute la alin. (1)-(4) organizează și conduc, după caz, și contabilitatea de gestiune, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.”;

Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 82/1991:
„(1) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile. Subunitățile deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi, fără a întocmi situații financiare anuale pentru propria activitate.”;

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991: „(1) Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.”;

Art. 172 alin. (7) din Codul de procedură penală: „(7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt necesare anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Referitor la dispozițiile art. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 241/2005, precum și ale art. 1 și ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, Curtea a observat că, deși autorul excepției invocă în mod formal prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 16 și ale art. 53 din Constituție, precum și prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate dintre dispozițiile de lege criticate și prevederile constituționale și convenționale invocate.

Curtea a analizat claritatea și previzibilitatea termenilor/sintagmelor conținuți/conținute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și a constatat că, în ceea ce privește sintagma „în actele contabile ori în alte documente legale”, formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilității și fiscalității impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește înregistrarea operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute. Curtea a reținut că, de principiu, contribuabilul este obligat să își înregistreze toate aceste operațiuni în evidențele sale contabile, iar unele dintre acestea și în alte documente legale.

De asemenea, referitor la sintagma „operațiune comercială” de la data intrării în vigoare a unor dispoziții legale anterioare și menționate de Curte, prin „operațiuni comerciale efectuate” se înțelege acele operațiuni civile ce presupun înregistrarea în contabilitate a fluxurilor financiare de venituri și cheltuieli aferente, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale ale titularului.

Referitor la sintagma „venituri realizate”, Curtea a reținut că aceasta este clară și previzibilă, din interpretarea prevederilor Codului fiscal, justițiabilul putând avea o reprezentare clară a ceea ce înseamnă sintagma „venituri realizate din orice sursă”. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a apreciat că dispozițiile criticate sunt clar definite de lege, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora.

Curtea face trimitere la o serie de Decizii anterioare și constată că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, precum și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu privire la care nu au fost formulate critici distincte.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, precizată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție cu privire la sintagma „specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare” din cuprinsul dispozițiilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză referitor la sintagma „specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare” din cuprinsul dispozițiilor art. 172 alin. (7) din același cod.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:

respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la dispozițiilor art. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și ale art. 1 și ale art. 5 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991.
respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ale art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991.

Av. Silvia Bălan, SĂVESCU & ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti