Secţiuni » Arii de practică » Business » Health & Pharma
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
 

Vaccinarea obligatorie vs. drepturile omului. Partea a II-a – Green pass și proporționalitatea ingerinței în dreptul la viață privată
13.11.2021 | Silvia USCOV

Secţiuni: Covid 19 Legal React, Dreptul sanatatii, Drepturile omului, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Silvia Uscov

Silvia Uscov

Preambul: Acest articol este redactat în continuarea următoarelor articole:

1. „Vaccinarea obligatorie sau nu? Explicații pe marginea cauzei VAVŘIČKA și alții c. Republicii Cehe[1] publicat la data de 18.05.2021

2. „Vaccinarea obligatorie vs. drepturile omului. Considerații de ordin general[2] publicat la data de 08.11.2021

***

Disclaimer: Normele juridice nu se pot disocia de evoluția societății și a cercetărilor științifice astfel încât acest articol are în vedere descoperirile științifice în materia pandemiei de Covid-19, inclusiv a vaccinurilor, până la data publicării lui, astfel cum ele au fost au fost înțelese și interpretate prin prisma unui jurist. În măsura în care fie descoperirile științifice vor avea alte concluzii decât cele pe baza cărora a fost redactat, fie acestea au fost interpretate eronat de către un jurist, vă invit să le reanalizați dumneavoastră prin prisma condițiilor punctate în cuprinsul articolului „Vaccinarea obligatorie vs. drepturile omului. Considerații de ordin general”.

***

I. Introducere

Certificatul digital UE privind COVID, deși propus inițial spre a fi folosit numai pentru a exista un document unitar în cazul trecerii frontierelor între statele membre UE începând cu 1 iulie 2021[3], ulterior a fost introdus spre a fi folosit în interiorul statelor pentru a face dovada vaccinării/trecerii prin boală/testării negative și a dobândi, astfel, acces în anumite locuri sau pentru a acorda dreptul circulației libere pe teritoriul acelui stat[4].

Noțiunea de „green pass” din cuprinsul articolului va urmări această ultimă evoluție, respectiv a actului administrativ emis de stat în temeiul căruia o persoană poate face dovada vaccinării/trecerii prin boală/testării negative astfel încât să redobândească exercițiul drepturilor și libertăților sale fundamentale.

Green pass nu mai este doar o hârtie care intră în dosarul de istoric medical al pacientului-cetățean, ci devine, astfel, un tichet pentru libertatea de a se bucura de viața societății în care trăiește, pe care trebuie să îl prezinte oricărei alte persoane, de la chelneri, paznici și coafeze până la orice instituție publică sau autoritate a statului.

Aceste persoane dobândesc astfel acces la aspecte ce vizează datele medicale ale unei persoane, odată cu scanarea codului QR, chestiune ce merită tratată separat. Spre exemplu, în cazul unei persoane vaccinate, cu ajutorul aplicației „Check DCC” persoana care scanează codul QR primește acces la următoarele informații: nume și prenume, data nașterii, tipul de vaccin administrat, când a fost administrată schema completă de vaccinare.

Așa cum prezentam în articolul anterior, vaccinarea obligatorie poate îmbrăca atât formă directă, prin menționarea acestei obligativități în cuprinsul normei, respectiv a sancțiunii pentru neîndeplinirea ei, dar și indirectă, prin restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale pentru persoanele care nu sunt vaccinate.

Vaccinarea obligatorie reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată, dar, pentru a nu reprezenta o încălcare a acestui drept, trebuie respectate următoarele condiții ale unei ingerințe ce respectă art. 8 CEDO: să fie prevăzută de lege, să fie necesară într-o societate democratică, să urmărească un scop legitim, să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

II. Conceptul de drept la viață privată

Conform Ghidului privind aplicabilitatea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului[5]:

3. Scopul principal al art. 8 este protejarea indivizilor împotriva ingerințelor arbitrare în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței. Este vorba despre obligația negativă clasică descrisă de Curte ca fiind obiectivul esențial al art. 8 (Kroon și alții împotriva Țărilor de Jos, pct. 31). Cu toate acestea, statele membre au, de asemenea, obligația pozitivă de a garanta că drepturile prevăzute la art. 8 sunt respectate chiar și între persoanele fizice.

21. În ceea ce privește măsurile generale adoptate de guvernul național, din jurisprudența Curții reiese că, pentru a stabili proporționalitatea unei măsuri generale, Curtea trebuie să evalueze în principal opțiunile legislative care stau la baza acesteia. În acest sens, calitatea controlului parlamentar și judiciar al necesității măsurii este deosebit de importantă, inclusiv aplicarea marjei de apreciere relevantă. Garanțiile procedurale de care dispune persoana particulară sunt deosebit de importante pentru a determina dacă statul pârât și-a depășit sau nu marja de apreciere atunci când a stabilit cadrul de reglementare. Curtea trebuie să examineze, în special, dacă procesul decizional finalizat prin măsuri care constituie o ingerință a fost echitabil și a permis respectarea adecvată a intereselor garantate unei persoane de către art. 8 (A.-M.V. împotriva Finlandei, pct. 82-84).

58. Noțiunea de „viață privată” nu se limitează la un „cerc intim”, în care o persoană își poate trăi viața așa cum dorește, excluzând din acest cerc lumea exterioară. Respectarea vieții private trebuie să includă, de asemenea, într-o anumită măsură, dreptul de a stabili și dezvolta relații cu alte persoane [Von Hannover împotriva Germaniei (nr. 2) (MC), pct. 95; Niemietz împotriva Germaniei, pct. 29; Botta împotriva Italiei, pct. 32], precum și activitățile profesionale [Fernández  Martínez împotriva Spaniei(MC), pct. 110; Bărbulescu împotriva Românie (MC), pct. 71; Antović și  Mirković împotriva Muntenegrului, pct. 42] sau comerciale [Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy împotriva Finlandei (MC), pct. 130].

60. Având în vedere gama foarte largă de aspecte pe care le include viața privată, cauzele care intră sub incidența acestei noțiuni au fost grupate în trei mari categorii (care se suprapun uneori), pentru a oferi o clasificare, și anume: (I) integritatea fizică, psihologică sau morală a persoanei; (ii) viața sa privată și (iii) identitatea sa.

62. Curtea a constatat că art. 8 impune statelor obligația pozitivă de a asigura cetățenilor lor dreptul la respectarea efectivă a integrității lor fizice și psihice [Nitecki împotriva Poloniei (dec.); Sentges împotriva Țărilor de Jos (dec.) ;Odièvre împotriva Franței (MC), pct. 42; Glass împotriva Regatului Unit, pct. 74-83; Pentiacova și alții împotriva Moldovei]. În plus, această obligație poate implica adoptarea unor măsuri specifice, inclusiv instituirea unor mijloace eficiente și accesibile de protejare a dreptuluila respectarea vieții private [Airey împotriva  Irlandei, pct. 33; McGinley și Egan împotriva Regatului Unit, p ct. 101; Roche împotriva Regatului  Unit (MC), pct. 162]. Astfel de măsuri pot include crearea unui cadru de reglementare a unor mecanisme de soluționare și punere în aplicare a drepturilor persoanelor, precum și implementarea, după caz, a acestor măsuri în diferite contexte  [A, B și Cîmpotriva Irlandei (MC), pct. 245].

78. Curtea a abordat, de asemenea, implicațiile art. 8 în privința altor cazuri care implică tratamente medicale forțate sau vătămări cauzate de un act medical (în afara aspectelor legate de sterilizare). În unele cazuri, organele Convenției au constatat că examenele medicale cu o importanță relativ minoră, indiferent dacă acestea sunt obligatorii [Acmanne și alții împotriva Belgiei, decizia Comisiei; Boffa și alții împotriva San Marino, decizia Comisiei; Salvetti împotriva Italiei (dec.)] sau au fost autorizate prin hotărâre judecătorească  (X  împotriva Austriei, decizia Comisiei; Peters  împotriva Țărilor de Jos, decizia Comisiei) pot constitui o ingerință proporțională cu art. 8, chiar și în absența consimțământului pacientului.

80. Curtea a stabilit, de asemenea, că a fost încălcat art. 8 într-o cauză în care un stat nu le-a furnizat scafandrilor informații adecvate privind riscurile pentru sănătatea acestora, asociate cu folosirea tabelelor de decompresie (Vilnesși alții împotriva Norvegiei, pct. 244) și într-o cauză în care un stat nu a furnizat reclamantei niciun mijloc adecvat de reparare a prejudiciilor cauzate de erori medicale comise într-un spital de stat (Codarcea împotriva României). Cu toate acestea, Curtea a decis că o cauză împotriva Turciei, referitoare la neîndeplinirea obligației statului de a repara prejudiciile suferite în urma unui vaccin opțional, era inadmisibilă [Bayture și alții împotriva Turciei (dec.)].

118. Așadar, restricțiile impuse în privința accesului la o profesie afectează „viața privată” [Sidabras și Dziautas împotriva Lituaniei, pct. 47;Bigaeva împotriva Greciei, pct. 22-25; a se vedea șiJankauskasîmpotriva Lituaniei (nr. 2), pct. 56, șiLekaviciene împotriva Lituaniei, p ct. 36, restricțiile privind înscrierea unei persoane în barou ca urmare a unei condamnări], precum și pierderea locului de muncă [Fernández Martínez împotriva Spaniei(MC).

123. (…) Monitorizarea prin mijloace tehnice a acestei scene care are loc în public (de exemplu, un agent de securitate care exercită o activitate de supraveghere prin intermediul unui sistem de televiziune cu circuit închis) are un caracter similar. Cu toate acestea, pot apărea considerente legate de viața privată în cazul în care astfel de materiale care țin de domeniul public sunt înregistrate sistematic sau permanent. Din acest motiv, dosarele alcătuite de serviciile de securitate privind o anumită persoană intră în domeniul de aplicare al art. 8, chiar și în cazul în care informațiile în cauză nu au fost culese prin utilizarea unei metode intruzive sau secrete (P.G. și J.H. împotriva Regatului Unit, pct. 57).

141. Curtea a constatat că, atunci când pune în balanță dreptul la viață privată, prevăzut la art. 8, și alte drepturi garantate de Convenție, statul trebuie să garanteze ambele drepturi și în cazul în care protecția unui drept are ca rezultat o ingerință în exercitarea celuilalt drept, trebuie să aleagă mijloace adecvate pentru a asigura proporționalitatea acestei ingerințe în raport cu  obiectivul urmărit [Fernández Martínez împotriva Spaniei(MC), pct. 123].

146. (…) Pentru a stabili dacă informațiile cu caracter personal păstrate de autorități implică vreun aspect al vieții private, Curtea va ține seama în mod corespunzător de contextul specific în care au fost înregistrate și păstrate informațiile în cauză, de natura informațiilor înregistrate, de modul în care sunt utilizate și prelucrate acestea, precum și de rezultatele care pot fi obținute [S. și Marper împotriva Regatului Unit (MC), pct. 67].

147. (…) Curtea a decis, de asemenea, că art. 8 era aplicabil într-o cauză în care statul le-a impus atleților de performanță să furnizeze, la intervale de trei luni, informații complete cu privire la locul în care se află și activitățile zilnice ale acestora, inclusiv privind activitățile desfășurate în weekend, și să actualizeze aceste informații, în cadrul efortului de combatere a dopajului în sport (Fédération nationale des associations et syndicats de sportifs – FNASS și alții împotriva Franței, pct. 155-159).

149. În ceea ce privește utilizarea tehnicilor științifice moderne în sistemul justiției penale, Curtea a constatat că protecția acordată de art. 8 din Convenție s-ar diminua într-o măsură inacceptabilă dacă astfel de tehnici ar fi autorizate cu orice preț și fără a pune în balanță cu atenție, pe de o parte, potențialele beneficii ale utilizării pe scară largă a unor astfel de tehnici și, pe de altă parte, interese importante care țin de protejarea vieții private [S. și Marper împotriva Regatului Unit (MC), pct. 112].

153. Protecția datelor cu caracter personal are o importanță fundamentală pentru exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenție[Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy împotriva Finlandei (MC), pct. 133]. Astfel, utilizarea și difuzarea informațiilor referitoare la viața privată a unei persoane, care sunt stocate într-un registru secret, intră sub incidența art. 8 § 1 [Leander împotriva Suediei,  pct. 48; Rotaru împotriva României(MC), pct. 46].

164. Respectarea confidențialității informațiilor medicale este un principiu esențial al sistemelor juridice ale tuturor părților contractante la Convenție. Aceasta este crucială nu numai pentru protejarea vieții private a unui pacient, dar și pentru păstrarea încrederii sale în personalul medical și în serviciile medicale, în general. Fără o astfel de protecție, persoanele care au nevoie de asistență medicală pot fi descurajate să furnizeze acele informații cu un caracter personal și intim, care ar putea fi necesare pentru prescrierea unui tratament adecvat, și chiar să solicite o astfel de asistență, ceea ce le poate pune în pericol propria sănătate și, în cazul bolilor transmisibile, pe cea a comunității. Prin urmare, dreptul intern trebuie să ofere garanții adecvate pentru a preveni orice astfel de comunicare sau divulgare a unor date cu caracter personal privind starea de sănătate a unei persoane, care ar putea fi incompatibilă cu garanțiile prevăzute la art. 8 din Convenție (Z împotriva Finlandei, pct. 95; Mockutė împotriva Lituaniei, pct. 93-94).

III. Analiza ingerinței în dreptul la viață privată din perspectiva proporționalității

Scopul acestui articol este de a analiza în ce condiții concrete putem discuta în contextul pandemiei de Covid-19 despre o încălcare a dreptului la viață privată garantat atât prin legea fundamentală, cât și prin pacte și tratate internaționale privind drepturile omului, precum și modalitatea în care green pass ar putea conduce la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prin prisma îndeplinirii sau nu a cerinței proporționalității ingerinței.

În prezent, având în vedere că, prin Hotărâri de Guvern ce prelungesc starea de alertă, emise în temeiul Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, s-au stabilit restrângeri ale exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale față de persoanele nevaccinate, spre deosebire de cele vaccinate sau trecute prin boală în ultimele 6 luni, avem premisa referitoare la faptul că vaccinarea obligatorie a fost introdusă indirect.

Pe de altă parte, cum autotestul nu este permis în România, spre deosebire de alte state care l-au permis, testarea antigen sau RT-PCR reprezintă o metodă costisitoare pentru a dobândi green pass-ul pentru 48h, respectiv 72h, față de venitul net minim sau mediu în România, nefiind o soluție fezabilă atunci când se pune în discuție dreptul la muncă ce trebuie exercitat în toate zilele lucrătoare.

De asemenea, există o propunere legislativă înregistrată la Parlament prin care să fie introdusă vaccinarea obligatorie fie a personalului medical, fie a angajaților din mediul public, fie a tuturor angajaților din mediul public și privat.

Prin urmare, deși în prezent există premisele analizei vaccinării obligatorii indirecte, în viitor e posibil să discutăm despre vaccinarea obligatorie directă.

În acest sens, pentru a stabili dacă standardele de proporționalitate sunt atinse trebuie să analizăm și scopul legitim urmărit. Scopul legitim urmărit pentru introducerea vaccinării obligatorii directe sau indirecte precum și a green pass-ului nu poate fi exprimat doar prin sintagma „ocrotirea sănătății publice” deoarece este un concept mult prea general.

Deși revine statelor obligația fundamentării măsurilor de restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, în lipsa acestei fundamentări a actelor administrative sau normative adoptate la nivelul României, voi lua în considerare două ipoteze, respectiv reducerea ratei de infectare a populației cu virusul SARS-CoV-2 și reducerea ratei cazurilor severe și a deceselor provocate de infectarea cu virusul SARS-CoV-2.

1. Prima ipoteză: reducerea ratei de infectare a populației cu virusul SARS-CoV-2

Conform celor mai recente date științifice[6][7][8][9][10], atât persoanele vaccinate, cât și persoane nevaccinate se pot infecta și pot transmite virusul SARS-CoV-2 varianta Delta (preponderentă la data publicării articolului) în egală măsură.

Plecând de la această premisă, în ce măsură vaccinarea obligatorie ar avea ca efect reducerea ratei de infectare în public sau în interiorul familiilor? Cred că putem concluziona că acest prim scop legitim nu poate fi atins prin ingerințele în dreptul la viață privată sub aspectul vaccinării obligatorii astfel încât măsura nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică.

În ceea ce privește măsurile de restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți față de persoanele nevaccinate și netrecute prin boală în ultimele 6 luni, acestea vor fi analizate în contextul unei aplicări discriminatorii a ingerinței în dreptul la viață privată din moment ce nu există deosebiri ce vizează contagiozitatea manifestată de aceste categorii de persoane față de celelalte.

Sub incidența acestei prime ipoteze, utilizarea green pass-ului ar putea fi justificată cel mult pentru situația testării negative, nu și pentru situația vaccinării sau trecerii prin boală.

Cu toate acestea, trebuie să ne punem întrebarea dacă este firesc să prezumăm a fi bolnave toate persoanele care se află pe teritoriul României, chiar și în lipsa oricărui simptom, urmând ca acestea să facă dovada faptului că sunt sănătoase prin prezentarea unui test negativ atunci când vor să își exercite un anumit drept.

Apreciez că intrarea într-o astfel de paradigmă schimbă cu totul societatea în care trăim și este contrară declarațiilor și tratatelor privind drepturile omului.

2. A doua ipoteză: reducerea ratei cazurilor severe și a deceselor provocate de infectarea cu virusul SARS-CoV-2

Această ipoteză comportă mai multe aspecte de analizat, stabilind de la bun început următoarele premise admise la nivel oficial de către autorități în domeniul medical:

– vaccinul are o eficiență ridicată în prevenirea cazurilor severe și, implicit, a deceselor provocate de infectare cu virusul SARS-CoV-2;

– vaccinul are efecte adverse, dar acestea sunt cu mult mai reduse față de beneficiile vaccinării;

– vaccinul are foarte puține contraindicații;

– vaccinul se poate administra după o anumită perioadă de timp (ex. 4 săptămâni) și unei persoane care a trecut deja prin boală;

– vaccinul a fost autorizat în România pentru a fi administrat persoanelor cu vârsta peste 12 ani.

De asemenea, deși este foarte importantă, nu vom lua în calcul chestiunea imunității pe termen lung pe cale naturală sau a imunității celulare pe care unele persoane o au sau o dobândesc.

În privința situației la nivelul Europei, cotidianul Le Temps[11] a publicat următoarele grafice care fac o analiză a corelației între rata de vaccinare și rata deceselor înregistrate la 4 mil. de locuitori în perioada 1 octombrie 2020 – 8 noiembrie 2021.

Analizând aceste grafice, putem desprinde o primă concluzie în sensul că, în țările cu o rată de vaccinare mare, avem o diminuare semnificativă a ratei de decese, ceea ce înseamnă că scopul legitim este atins.

Cu toate acestea, analiza nu se poate opri aici deoarece trebuie să punem sub microscop corelația care ar putea exista între următoarele elemente ce ar influența statistica (exemple):

– dacă vaccinarea este o măsură în care riscurile nevaccinării sunt superioare riscurilor vaccinării în orice categorie populațională sau numai în unele, și aici mă refer în special la vârstă și la persoanele cu comorbidități asociate sau nu;

– dacă vaccinarea s-a realizat pentru anumite categorii de persoane care intră mai des în contact cu alte persoane;

– tratamentele administrate și dotările spitalelor, precum și o cotă redusă a infecțiilor nosocomiale.

În Nota de fundamentare la H.G. 1183/08.11.2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 9 noiembrie 2021[12] este prevăzut următorul grafic:

Întrebarea justă pe care ne-o punem este dacă nu cumva obiectivul de a reduce rata de cazuri severe și, implicit, decese, ce pune presiune pe sistemul de sănătate, ar putea fi atins prin vaccinarea obligatorie numai a persoanelor peste 60 de ani sau care prezintă comorbidități asociate.

În acest caz, ce influență pozitivă ar avea vaccinarea obligatorie directă sau indirectă a tinerilor, de exemplu, astfel încât să justifice ingerința în dreptul la viață privată?

Bineînțeles, nu se cuvine să contestăm, ca juriști fără studii medicale, efectul pozitiv al vaccinării voluntare a acestei categorii populaționale, dar, atunci când discutăm despre măsuri ce aduc atingere la un nivel atât de înalt dreptului la viață privată, se impune să analizăm proporționalitatea acestei ingerințe, necesitatea pentru atingerea scopului legitim.

IV. Concluzie

Impotența statului de a convinge populația să se vaccineze nu poate fi atenuată prin vaccinarea obligatorie decât dacă statul probează că numai în acest fel și-ar atinge scopul legitim, care trebuie definit în mod clar și dovedit prin cercetări științifice.

În caz contrar, astfel cum s-a observat în realitate, cetățenii sunt reticenți și pot apela la metode ilicite de obținere a unei adeverințe de vaccinare, metode ce nu aduc niciun beneficiu societății deoarece, pe de o parte, nu reflectă în mod real rata imunizării populației prin vaccinare și, pe de altă parte, crește fenomenul infracțional, punând presiune pe sistemul judiciar și penitenciar.

Iată de ce este importantă ca măsurile adoptate de către stat să fie fundamentate cu o analiză pe fiecare aspect, de la modalitatea în care trebuie comunicat până la efectele asupra altor sisteme.


[1] Silvia Uscov, Vaccinarea obligatorie sau nu? Explicații pe marginea cauzei VAVŘIČKA și alții c. Republicii Cehe – disponibil aici, accesat la data de 12.11.2021
[2] Silvia Uscov, Vaccinarea obligatorie vs. drepturile omului. Considerații de ordin general – Disponibil aici, accesat la data de 12.11.2021
[3] Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19 (Text cu relevanță pentru SEE), link accesat la data de 12.11.2021 disponibil aici.
[4] Introducerea pentru uz intern pe teritoriul României s-a realizat prin OG 19/31.08.2021, care a introdus art. 6 în OUG 68/30.06.2021 privind adoptarea unor măsuri pentru punerea în aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea şi acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulaţie pe durata pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 iunie 2021, cu textul următor: „Certificatele digitale ale Uniunii Europene privind COVID-19 pot fi utilizate pe teritoriul României pentru atestarea vaccinării, testării sau vindecării titularilor.
[5] Ghid privind art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, actualizat la 31 decembrie 2018, întocmit de Direcția Jurisconsultului Curții Europene a Drepturilor Omului, link accesat la data de 12.11.2021: disponibil aici.
[6] Site-ul oficial al CDC menționează că: „Persoanele vaccinate complet cu infecții avansate cu varianta Delta pot răspândi virusul altora. Cu toate acestea, persoanele vaccinate par să răspândească virusul pentru o perioadă mai scurtă de timp: pentru variantele anterioare, s-au găsit cantități mai mici de material genetic viral în probele prelevate de la persoane complet vaccinate care au avut infecții incipiente decât de la persoane nevaccinate cu COVID-19. Pentru persoanele infectate cu varianta Delta, s-au găsit cantități similare de material genetic viral atât la persoanele nevaccinate, cât și la cele complet vaccinate. Cu toate acestea, ca și variantele anterioare, cantitatea de material genetic viral poate scădea mai repede la persoanele complet vaccinate în comparație cu persoanele nevaccinate. Aceasta înseamnă că persoanele complet vaccinate vor răspândi probabil virusul pentru mai puțin timp decât persoanele nevaccinate.”, link accesat la data de 12.11.2021: disponibil aici.
[7] Site-ul oficial al ECDC menționează că: „Varianta Delta foarte transmisibilă a SARS-CoV-2 circulă în toate țările UE/SEE, iar în unele zone și anumite grupuri de populație nu sunt vaccinați suficienți oameni. Sunt necesare mai multe dovezi pentru a vedea cât de eficiente sunt vaccinurile COVID-19 în prevenirea transmiterii acestei variante. Prin urmare, toată lumea, indiferent de statutul de vaccinare, ar trebui să urmeze recomandările naționale relevante pentru a atenua răspândirea bolii.
În locurile cu persoane cu risc crescut de boală severă, cum ar fi rezidenții unei unități de îngrijire pe termen lung, sunt încă necesare măsuri de limitare a transmiterii virusului SARS-CoV-2. Chiar dacă acoperirea vaccinării în instituțiile de îngrijire pe termen lung este de obicei foarte mare, există dovezi ale scăderii imunității în urma vaccinării la unele persoane în vârstă.
Prin urmare, măsurile sunt deosebit de importante pentru rezidenții care sunt mai vulnerabili, din cauza îmbătrânirii sistemului lor imunitar și a existenței altor afecțiuni de sănătate.”, link accesat la data de 12.11.2021: disponibil aici.
[8] Site-ul oficial al Universității Davis din California menționează că: „„Un nou studiu de la Universitatea din California, Davis, Genome Center, UC San Francisco și Chan Zuckerberg Biohub nu arată nicio diferență semnificativă în încărcătura virală între persoanele vaccinate și nevaccinate care au fost testate pozitiv pentru varianta delta a SARS-CoV-2. De asemenea, nu a găsit nicio diferență semnificativă între persoanele infectate cu sau fără simptome.
Descoperirile subliniază nevoia continuă de a purta mască și testarea regulată alături de vaccinare, în special în zonele cu prevalență ridicată, au scris autorii. Studiul este disponibil în prezent online ca preprint de la MedRxiv.”, link accesat la data de 12.11.2021: disponibil aici
[9] Într-un alt studiu oficial[9] din 29 septembrie 2021 finanțat de Departamentul de Sănătate și Asistență Socială al Guvernului Regatului Unit, susținut de Institutul Național pentru Cercetare în Sănătate –  Unitatea de Cercetare pentru Protecția Sănătății (NIHR HPRU) în infecții asociate asistenței medicale și rezistență la antimicrobiene de la Universitatea Oxford, în parteneriat cu Public Health England și Centrul de Cercetare Biomedicală NIHR, Oxford se concluzionează:
Înainte de Delta, vaccinarea a redus transmiterea SARS-CoV-2 de la persoanele infectate în ciuda vaccinării, potențial prin reducerea încărcăturii virale. Deși vaccinarea încă scade riscul de infecție, încărcături virale similare la persoanele vaccinate și nevaccinate infectate cu Delta pun problema în sensul de cât de mult vaccinarea previne transmiterea ulterioară.”, link accesat la data de 12.11.2021: disponibil aici.
[10] Ultimul studiu publicat la data de 29.10.2021 (rectificat la data de 02.11.2021) în prestigioasa revistă medicală The Lancet[10], expune clar faptul că vaccinații și nevaccinații sunt la fel de contagioși
*SAR este definită ca fiind „probabilitatea ca o infecție să apară în rândul persoanelor susceptibile dintr-un anumit grup”
Gospodăriile sunt locul de transmitere a majorității SARS-CoV-2 la nivel global. În cohorta noastră de contacte casnice eșantionate dens expuși la varianta deltă, SAR a fost de 38% la contactele nevaccinate și de 25% la contactele complet vaccinate. Această constatare este în concordanță cu efectul protector cunoscut al vaccinării cu COVID-19 împotriva infecției. Cu toate acestea, aceste constatări indică riscul continuu de infecție la contactele casnice, ăn ciuda vaccinării. Estimarea noastră a SAR este mai mare decât cea raportată la contactele casnice complet vaccinate expuși înainte de apariția variantei delta.
Intervalul de timp dintre vaccinare și momentul recrutării pentru studiu a fost semnificativ mai mare la contactele PCR pozitive complet vaccinate decât la contactele PCR negative complet vaccinate, ceea ce sugerează că susceptibilitatea la infecție crește odată cu 2-3 luni după vaccinare – în concordanță cu scăderea imunității protectoare. Acestă observație potențial importantă este în concordanță cu datele recente la scară largă și necesită investigații suplimentare. SAR pentru gospodărie pentru infecția delta, indiferent de statutul de vaccinare, a fost de 26% (IC 95% 20-32), ceea ce e mai mult decât estimările datelor de supraveghere națională din Regatul Unit (10,8% [10,7–10,9]). Cu toate acestea, am prelevat probe zilnic de la contacte, indiferent de simptomatologie, pentru a identifica în mod activ infecția cu sensibilitate ridicată. Prin contrast, testarea de supraveghere bazată pe simptome, cu un singur punct de timp, probabil subestimează SAR adev[rat și, potențial, supraestimează eficacitatea vaccinului împotriva infecției. Am identificat similar (25%) la contactele casnice expu;i la cazuri complet vaccinate ca și la cei expuși la cazuri nevaccinate (23%). Acestă constatare indică faptul că persoanele complet vaccinate infectate pot transmite eficient infecția în mediul casnic. Am identificat 12 evenimente de transmitere în gospodărie între perechile indice caz-contact complet vaccinate. Nu am găsit nicio dovadă de SAR mai scăzute din cazurile cu delta complet vaccinate decât din cazurile nevaccinate. Cu toate acestea, având în vedere că cazurile index au fost identificate prin supraveghere simptomatică de rutină, s-ar putea să fi existat o prejudecată de selecție în direcția identificării cazurilor asimptomatice.
De asemenea, este posibil ca indivizii cu cea mai rapidă creștere a încărcăturii virale și cele mai mari vârfuri să contribuie în mod disproporționat la transmiterea comunitară, ipoteză care ar trebui analizată în studiile viitoare. (nota mea: e interesant că pun în discuție că pot fi persoane care ar transmite mai eficient virusul, indiferent dacă sunt vaccinate sau nu, fiind important a se investiga această ipoteză în alte studii).
Descoperirile noastre ajută la explicarea a cum și de ce varianta delta este transmisă atât de eficient la populațiile cu acoperire vaccinală mare. Dacă vaccinurile actuale rămân eficiente îm prevenirea bolilor severe și a deceselor cauzate de COVID-19, constatările nostre sugerează cî vaccinarea singură nu este suficientă pentru a preveni singură transmiterea variantei delta în mediul casnic, unde expunerea este apropiată si prelungită. Creșterea imunității populației prin boostere și vaccinarea adolescenților va contribui la creșterea efectului limitat în prezent la vaccinării asupra  transmiterii, dar analiza noastră sugerează că protecția directă a persoanelor pentru care există un risc de a se dezvolta ca un caz sever, prin vaccinare și intervenții non-farmacologice, va rămâne esențială pentru a ușura povara bolii cauzată de varianta delta.” link accesat la data de 12.11.2021: disponibil aici.
[11] Le Temps, „En Europe, un rebond épidémique qui a un air de déjà-vu”, link accesat la data de 12.11.2021: disponibil aici.
[12] Nota de fundamentare HG 1183/08.11.2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 9 noiembrie 2021, link accesat la data de 12.11.2021: disponibil aici.


Avocat Silvia Uscov, Managing Partner USCOV | Attorneys at law

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti