Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

RIL admis. Instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu
14.11.2021 | Andrei PAP

Secţiuni: Content, Procedură civilă, Recurs în interesul legii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost publicată Decizia nr. 20/2021 privnd examinarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.696/1/2021

1. Obiectul recursului în interesul legii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită prin sesizarea Colegiului de conducere al aceleiaşi instanţe cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, privind stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de unul dintre debitorii care figurează în titlul executoriu, în situaţia în care instanţa de la domiciliul debitorului care formulează contestaţia este o altă instanţă decât cea care a încuviinţat executarea silită.

2. Practica instanţelor de judecată

Autorul sesizării a arătat că premisa problemei de drept aflate în divergenţă este aceea în care creditorul solicită încuviinţarea executării silite la domiciliul/sediul unuia dintre debitori şi, ulterior, este formulată o contestaţie la executare de către un debitor având un domiciliu/sediu diferit faţă de cel luat în considerare de instanţa de executare sesizată iniţial. Astfel, se pune problema dacă, după încuviinţarea executării silite de instanţa de executare, competenţa acesteia poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare, în situaţia în care sunt puse în executare titluri în care figurează mai mulţi debitori obligaţi în solidar, având domicilii/sedii diferite.

În acest context s-a subliniat că la nivelul Secţiei I civile s-au conturat două orientări jurisprudenţiale divergente.

A) În cadrul primei orientări jurisprudenţiale s-a apreciat că instanţei de la domiciliul/sediul debitorului, ca instanţă de executare, îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare, chiar dacă o altă instanţă a încuviinţat executarea silită.

În fundamentarea acestei orientări s-a arătat că art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că instanţa de executare este cea de la domiciliul/sediul debitorului. Faptul că o altă instanţă a încuviinţat executarea silită la cererea creditorului nu fixează definitiv competenţa în favoarea respectivei instanţe, mai ales că încheierea pronunţată în această materie nu are autoritate de lucru judecat. Ca atare, încuviinţarea executării silite de o anumită instanţă nu este de natură să atragă în mod automat competenţa şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atât timp cât domiciliul/sediul debitorului se află în circumscripţia altei instanţe. În acest sens s-a arătat că nu există un text de lege care să statueze că instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite este competentă să soluţioneze toate cererile ulterioare în materia executării silite, inclusiv contestaţiile la executare.

În sensul primei orientări jurisprudenţiale au fost anexate sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: deciziile nr. 784 din 19 martie 2020, nr. 1.760 din 23 septembrie 2020, nr. 1.874 din 30 septembrie 2020, nr. 1.916 din 1 octombrie 2020, nr. 2.345 din 11 noiembrie 2020, nr. 2.710 din 10 decembrie 2020, nr. 195 din 3 februarie 2021, nr. 393 din 18 februarie 2021, nr. 395 din 18 februarie 2021, nr. 561 din 18 martie 2021, nr. 782 din 7 aprilie 2021, nr. 861 din 14 aprilie 2021 şi nr. 1.024 din 12 mai 2021, pronunţate de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

B) În cadrul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale s-a apreciat că soluţionarea contestaţiei la executare intră în competenţa instanţei care a încuviinţat executarea silită.

În fundamentarea acestei orientări s-a arătat că principiul unicităţii instanţei de executare presupune că, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite, ca urmare a caracterului imperativ al normei de la art. 714 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Mai mult decât atât, în situaţia în care există mai mulţi debitori cu domicilii/sedii diferite şi fiecare dintre aceştia ar introduce câte o contestaţie la executare la instanţa de la domiciliul/sediul său, atunci nu ar mai putea exista o singură instanţă de executare.

În sensul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale au fost anexate sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: deciziile nr. 1.614 din 15 septembrie 2020, nr. 1.620 din 15 septembrie 2020, nr. 1.728 din 22 septembrie 2020, nr. 357 din 16 februarie 2021, nr. 361 din 16 februarie 2021, nr. 505 din 16 martie 2021, nr. 904 din 20 aprilie 2021, nr. 906 din 20 aprilie 2021 şi nr. 907 din 20 aprilie 2021, pronunţate de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind în litera şi în spiritul legii a doua orientare jurisprudenţială.

4. Soluţia ÎCCJ

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2021.” 

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti