« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Schimbarea în tot a unei hotărâri de condamnare, prin readministrarea probatoriului în fața instanței de apel sau cum 10 inculpați au fost condamnați în primă instanță la 87 de ani de închisoare, ca apoi Curtea de Apel București să dispună achitarea acestora
16.11.2021 | Alina-Mihaela ARSENE

Secţiuni: Drept penal, Jurisprudență, Jurisprudență Curți de Apel, Note de studiu, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Alina-Mihaela Arsene

Alina-Mihaela Arsene

Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală admite apelul declarat împotriva sentinței penale pronunțată de către Tribunalul Ilfov – Secția Penală la data de 31.03.2017, prin avocatul Arsene Alina Mihaela, partener în cadrul SCA „Arsene, Diaconescu & Asociații”, în numele unui client persoană fizică, față de care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 10 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod Penal și dispune achitarea acestuia în baza art. 396 alin. (1) și (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală. (Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, Decizia Penală din data de 19.11.2018)

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept supuse verificărilor în temeiul dispozițiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală, Curtea apreciază ca apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Curtea reține că în cauza de față, inculpatul A, alături de alți inculpații B, C, D au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod Penal, reținându-se că aceștia au săvârșit infracțiunea menționată în calitate de autori.

Curtea reține că în cauza de față acuzațiile formulate față de inculpatul A, cât și față de alți 3 inculpați s-au bazat în mare parte pe susținerile inculpatului E, care în cursul urmăririi penale a avut calitate de martor, suspect și ulterior inculpat, în sensul că în perioada avută în vedere la trimiterea în judecată a inculpaților în această cauză, nu acesta s-ar fi ocupat de administrarea societății SC Y SRL pe care a înființat-o și a administrat-o anterior, acesta susținând că în intervalul ianuarie – septembrie 2014 ar fi pus societatea menționată la dispoziția celor patru inculpați, care ar fi efectuat prin intermediul acesteia achiziții intracomunitare de legume și fructe în interesul societății SC X SRL la care inculpatul A este asociat cu un procent de 2% și care ar fi inițiat și organizat, pentru a se sustrage de la plata TVA-ului către bugetul consolidat al statului, înregistrarea în contabilitatea societății de facturi ce nu au la bază operațiuni reale.

Prin urmare, elementul esențial asupra căruia trebuie să aprecieze instanța de apel este în ce măsură probele administrate în cauză susțin teza prezentată în actul de sesizare privind administrarea în fapt a societății SC Y SRL de către cei 4 inculpați.

Curtea constată că deși sunt indicați inculpații A și B ca beneficiari ai schemei de fraudare, și implicit societatea a căror reprezentanți erau aceștia, această societate fiind citată și în calitate de parte responsabilă civilmente, nicăieri în cuprinsul actului de sesizare nu se arată în ce ar fi constat acest beneficiu, care ar fi fost avantajul obținut de cei doi și de societatea celor doi inculpați de pe urma activității presupus evazioniste desfășurate prin societatea SC Y SRL. În lipsa acestor mențiuni, pe acest aspect nu se pot face presupuneri de către instanța de apel privind avantajele pe care inculpații ar fi putut să le obțină prin folosirea societății SC Y SRL ca intermediar pentru achizițiile intracomunitare realizate, nefiind rolul instanței de judecată să completeze acuzațiile aduse inculpaților ci numai să lămurească, în limitele actului de sesizare, acuzațiile formulate.

Se constată însă că ulterior, prin actul de sesizare nu a mai fost preluată aceeași descriere a faptelor și nu s-a mai precizat în nici un fel scopul în care s-a acționat și beneficiul care ar fi fost urmărit și obținut de inculpații A, B, C și D. De altfel, nici măcar situația prezentată la punerea în mișcare a acțiunii penale nu este de natură a indica beneficiile obținute de inculpații menționați, ceea ce ar putea fi în interesul inculpaților persoane fizice și nu în interesul persoanei juridice, dacă s-ar fi mers mai departe cu raționamentul și dacă prin cercetări s-ar fi stabilit că acești bani plătiți de societatea SC X SRL erau scoși prin societățile folosite în lanțul pretins evazionist și s-ar fi întors la inculpați.

Din această perspectivă, limitele judecății sunt clare, chiar dacă modalitatea de întocmire a actului de sesizare este deficitară, cu numeroase trimiteri la aspecte care nu au legătură cu acuzațiile aduse și cu o descriere deficitară a situației de fapt avută în vedere la trimiterea în judecată. Instanța apreciază că referirile la SC X SRL și la achizițiile intracomunitare realizate de SC Y SRL nu au legătură cu actele materiale reținute în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată care vizează înregistrarea facturilor care nu au la bază operațiuni reale, acte care nici măcar nu au fost indicate, ci au fost realizate numai în susținerea tezei privind administrarea în fapt a SC Y SRL de către inculpații A, B, C și D, astfel încât numai acestea vor fi avute în vedere numai în analiza acestui aspect.

În descrierea cuprinsă în actul de sesizare apare o fractură logică în condițiile în care nu se arată care ar fi fost beneficiile obținute de inculpați prin presupusa schemă infracțională și prin folosirea SC Y SRL pentru efectuarea acestor achiziții intracomunitare, împrejurare care ar fi explicat interesul inculpaților de a se implica în administrarea în fapt a SC Y SRL în modalitatea descrisă prin actul de sesizare.

Din contră, probele administrate susțin teza că SC Y SRL, în perioada menționată prin actul de sesizare, era administrată în drept și în fapt de inculpatul E și nu de inculpații A, B, C și D.

Curtea reține că probele administrate în cauză fac dovada că SC Y SRL a fost administrată în drept, dar și în fapt în perioada ianuarie – septembrie 2014 de către E, fără a rezulta că societatea a fost pusă la dispoziția inculpaților A, B, C și D și că aceștia ar fi administrat-o în fapt. De altfel, se remarcă împrejurarea că și în actul de sesizare cu privire la cei patru inculpați se menționează că ar fi administrat în fapt societatea, iar cu privire la inculpatul E se reține că a administrat activitatea SC Y SRL, sprijinindu-i pe cei patru în activitatea de sustragere de la plata sumei de 3.041.277,23 lei cu titlu TVA către bugetul consolidat al statului, înregistrând din dispoziția celor patru în contabilitatea firmei sale facturi care nu au la bază operațiuni reale și care au fost emise la alte 3 societăți cu răspundere limitată.

Curtea reține că în soluționarea cauzei de față este ținută de obiectul și limitele judecății stabilite prin actul de sesizare astfel încât nu poate reține în sarcina inculpaților trimiși în judecată pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în condițiile în care trimiterea în judecată a acestora a vizat un sprijin acordat inculpaților A, B, C și D pentru sustragerea de la plata sumei cu titlu de TVA către bugetul consolidat al statului. Câtă vreme nu se reține îndeplinirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de evaziune în cazul autorilor și nu poate opera o schimbare a încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul E, nu se poate reține o complicitate a celorlalți inculpați la fapta comisă de A, B, C și D.

În consecință, pentru motivele arătate, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința penală și rejudecând cauza, în baza art. 396 alin. (1) și (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, dispune achitarea  inculpaților A, B, C și D pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod Penal.

Avocat Alina-Mihaela Arsene, ARSENE DIACONESCU ȘI ASOCIAȚII

 
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD