« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Corupția instituțională între diagnostic și tratament
17.11.2021 | Gianina DZIȚAC

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Gianina Dzițac

Gianina Dzițac

Pandemia COVID-19 și cursa pentru a găsi tratamente eficiente în combaterea virusului a evidențiat la nivel internațional lipsa de încredere a populației în guverne, companii farmaceutice și alte instituții. Dilemele populației privesc eficiența și siguranța vaccinurilor, relația dintre aceste tratamente medicale și dovezile științifice privind siguranța lor, încrederea populației fiind subminată pe de o parte, de conflictul de interese între reprezentanții companiilor farmaceutice și consilierii din cadrul agențiilor de aprobare a medicamentelor, denaturarea dovezilor științifice și, pe de altă parte, de fenomenul de corupție existent la nivelul instituțiilor.

Pornind de la lucrările unor autori care au analizat fenomenul de corupție instituțională[1], prezentul articol își propune o scurtă analiză a fenomenului, o imagine de ansamblu a diferențelor dintre corupția individuală și corupția instituțională, concentrând atenția asupra întrebării „Cum răspundem ca indivizi când facem parte dintr-o instituție coruptă?”.

În literatura de specialitate instituțiile sunt definite ca sisteme de reguli sociale care structurează interacțiuni sociale, rolul lor fiind de a asigura societatea[2]. Existența unor instituții de încredere generează încrederea cetățenilor în acele instituții. În situația unor instituții corupte încrederea oamenilor în instituții scade, generând un impact negativ asupra societății și bunăstării individuale.

Întrucât la nivelul comunității internaționale se remarcă o tendință a creșterii corupției instituționale în multe domenii, fenomenul de corupție instituțională este analizat de teoreticieni cu scopul de a stabili seturi clare de reguli și proceduri instituționale în vederea prevenirii și combaterii acestui fenomen.

O serie de probleme s-au concentrat asupra întrebărilor „când, cum, de ce și dacă” în calitate de indivizi putem descuraja și elimina corupția instituțională precum și pe stimulentele pe care indivizii le-ar putea primi pentru a păstra o instituție incoruptibilă.

În societatea internațională contemporană, conceptul de corupție instituțională pare adânc înrădăcinat în practica multor instituții. Când vorbim despre mită, furt, exercitarea influenței, resurse irosite, finanțări de campanii politice sau finanțări pentru cercetarea medicală, aceste noțiuni se subsumează sferei corupției instituționale.

Teoria corupției instituționale a fost identificată pentru prima dată de Dennis Thompson care, plecând de la concepția tradițională a corupției politice individuale dezvoltă conceptul de corupție instituțională. El susține că fenomenul de corupție instituțională apare când „instituția primește un beneficiu funcțional, pentru care se schimbă în mod sistematic un serviciu necorespunzător din punct de vedere procedural, care denaturează scopul instituției”[3].

Thompson oferă diferite definiții corupției instituționale, cel mai adesea în contrast cu corupția individuală, pe care o definește ca fiind „câștigul sau beneficiul personal obținut de către un oficial public în schimbul promovării intereselor sale private”[4]. Din perspectiva lui Thompson, corupția instituțională nu atinge numai sistemele guvernamentale, ci și sectorul privat. Prejudecata asocierii fenomenului de corupție numai cu sistemul public a fost exploatată și de alți autori[5], concluzia fiind că sfera privată și publică sunt interdependente. Concret, corupția instituțională afectează atât sectorul public cât și cel privat întrucât instituțiile afectează societatea dintr-o perspectivă morală indiferent de sector.

Conceptul de corupție instituțională identificat de Thompson a fost dezvoltat de profesorul Lawrence Lessig care propune o reflecție asupra interacțiunii dintre individ și instituție, asupra relațiilor de dependență care se formează în interiorul instituției, așa numita „economie a influenței”[6]. Lessig arată că fenomenul de corupție instituțională „subminează încrederea publicului în instituții și dăunează încrederii reale în instituții”[7]. Cu alte cuvinte, o instituție este creată pentru a îndeplini un scop, dar în situația în care devine coruptă, capacitatea acesteia de a promova scopul său slăbește, instituția devine disfuncțională[8] și apare fenomenul de slăbire a încrederii publice în instituția respectivă. Prin contribuția sa la dezvoltarea acestui concept, Lessig ne îndeamnă să facem distincție între prejudiciul social și prejudiciul instituțional.

Să luăm drept exemplu cercetarea medicală efectuată în industria farmaceutică a cărei misiune presupune identificarea unor tratamente medicale care îmbunătățesc sănătatea oamenilor. Este binecunoscut faptul că aceste cercetări necesită finanțare, dar aceste finanțări nu trebuie să provină direct de la companii farmaceutice. Companiile farmaceutice acceptă contribuțiile pentru efectuarea cercetărilor, dar datorită concurenței existente între companiile farmaceutice, acestea nu mai urmăresc nevoile pacienților, ci satisfacerea nevoilor financiare prin prezentarea unor studii care ascund, ignoră sau denaturează dovezi. Adesea, companiile farmaceutice comercializează medicamente pentru utilizări în care riscurile depășesc beneficiile.

Într-un articol recent publicat în revista Nature se discută despre două studii privind tratamentele antidepresive la copii și adolescenți: primul realizat de GlaxoSmithKleine, care testează paroxetina, cel de al doilea realizat de Forest Laboratories CIT-MD-18, care testează citalopramul[9]. Studiile inițiale realizate în 2001 au concluzionat că ambele medicamente erau sigure și eficiente. Paroxetina nu a fost aprobată de Federal Drug Administration (FDA), dar o variantă a citalopramului, denumită escitalopram, a primit autorizarea FDA.

Psihiatrul J. Jureidini și filosoful Leemon McHenry au contestat ipoteza potrivit căreia toate medicamentele și dispozitivele medicale sunt eficiente și sigure. Pe baza studiilor realizate, cei doi au demonstrat că tratamentul cu paroxetină nu numai că nu este eficient, dar provoca și suicid în rândul adolescenților[10]. Referitor la citalopram, au dezvăluit că a fost încălcat protocolul de aprobare a acestui tratament medicamentos[11]. Urmare a acestor dezvăluiri, ambele companii farmaceutice au recunoscut că au denaturat datele de siguranță și eficacitate privitoare la aceste medicamente, acuzând și FDA-ul pentru inacțiune.

Examinând ce spune și ce face o instituție prin analiza acțiunilor și rezultatelor, dacă suspectăm că acestea sunt incorecte, apare fenomenul de corupție instituțională care privește integritatea și dezvoltarea instituției, fenomen care denaturează misiunea acesteia.

Pentru funcționarea normală a unei instituții este necesar ca toți indivizii implicați în acea instituție să acționeze corect din punct de vedere moral. Cu toate acestea, corupția instituțională presupune că instituția este coruptă, nu neapărat indivizii, având loc la nivel instituțional, nu individual. Este posibil ca instituția să fie coruptă, dar indivizii să acționeze moral pe plan individual[12]. Sau unii indivizi acționează corect, alții nu sunt conștienți de imoralitatea faptelor sau nu intenționează faptele de corupție, dar acestea sunt identificate în cadrul instituției.

Când corupția este individuală, beneficiile pentru individ sunt ușor de identificat, indivizii putând fi trași la răspundere pentru faptele de corupție. În cazul corupției instituționale, avantajele pentru instituții sunt greu de identificat, instituțiile în sine neputând fi trase la răspundere pentru corupție. Cum acționăm ca indivizi? Lessig propune examinarea interiorului instituției și aplicarea unei metode denumită „diagnostic prin tratament”[13].

Intervenția pentru combaterea corupției instituționale se efectuează în mai multe forme necesitând metode de reglementare, monitorizare și sancționare a corupției la nivel de instituție. În atare circumstanțe este necesar să știm ce avem în vedere când ne gândim la corupția din cadrul instituției. Ce vrem să reglementăm? Ce obținem dacă reglementăm? Și care sunt costurile?

Prevenția este prima măsură pentru combaterea apariției corupției. Această măsură presupune o abordare colectivă, un proces de construire a unor reguli morale prin crearea unor proceduri necesare pentru a distinge între conduita permisă și conduita coruptă.

O altă măsură ar impune instituirea unor sisteme care să ofere indivizilor instrumente relevante pentru a se implica și participa la deciziile care urmează a fi luate în cadrul instituțiilor, cu scopul responsabilizării colective.

Sub aceste circumstanțe este necesară investirea în programe care să conțină reguli clare privind comportamentul în respectiva instituție și, în situația identificării unor comportamente cu potențial de coruptibilitate, schimbarea regulilor și procedurilor care să determine schimbările de comportament ale indivizilor. Totodată, indivizii dintr-o instituție au datoria de a depune eforturi pentru a menține integritatea instituției.

Adoptarea unor standarde de integritate în interiorul instituției prin descurajarea și eliminarea indivizilor corupți este parte a strategiei de prevenire și combatere a corupției instituționale. În virtutea relațiilor de interdependență dintre membrii săi și instituție este rezonabil să considerăm că în situația unei instituții corupte apare un eșec colectiv de a păstra misiunea morală a acelei instituții.

În concluzie, revenind la industria farmaceutică se observă că o sursă a corupției instituționale este dependența necorespunzătoare a instituției sau a actorilor principali din cadrul acesteia de anumite interese care corup practica medicală și compromit sănătatea publică. Un cadru legislativ bine definit ar fi o primă soluție care ar descuraja fenomenul de corupție din cadrul industriei farmaceutice. Pentru că politicile publice joacă un rol important în această industrie se impune crearea unui cadru adecvat cu scopul de a stimula reforme în industria farmaceutică prin care să se exercite mai mult control asupra activității acestora.

Cât privește membrii instituției, pare realist să avem așteptări ca aceștia să își asume un angajament anticorupție, având în vedere că riscul neîncrederii publice în instituții pune în pericol stabilitatea socială, încrederea publică fiind greu de restabilit în cazul corupției instituționale.


[1] A se vedea Thompson, D. (1995). „Ethics in Congress: From Individual to Institutional Corruption”. The Brookings Institutions; Lessig,L. „Institutional Corruptions”- disponibil aici.
[2] Hodgson, G.M.(2006).„ What Are Institutions?”, Journal of Economics Issues, vol. 40, No. 1, p. 2.
[3] Thompson, D. (2013). „Two Concepts of Corruption”, Edmond J. Safra Working Papers, No. 16, p. 8-9.
[4] Pentru distincție între corupția individuală și corupția instituțională, a se vedea Thompson, D. (2013). „Two Concepts of Corruption”, Edmond J. Safra Working Papers, No.16.
[5] Hodgson, G.M.& Jiang, S. (2007).„The Economics of Corruption and the Corruption of Economics: An Institutionalist Perspective”, Journal of Economic Issues, Vol. XLI, No. 4.
[6] Lessig, L. „Institutional Corruptions”- disponibil aici.
[7] Idem.
[8] Instituțiile le definim prin intermediul rolului, rolul lor fiind de a diminua costurile incertitudinii. În situația creșterii costurilor, instituțiile devin disfuncționale. Funcționalitatea instituțiilor o gândim în funcție de ce fac indivizii din cadrul instituției.
[9] Disponibil aici. „Drugs, money and misleading evidence”, publicat la 29 iunie 2020.
[10] Disponibil aici. „Restoring Study 329: effficacy and harms of paroxetine and imipramine in treatment of major depression in adolescence”, publicat în septembrie 2015.
[11] Disponibil aici. The citalopram CIT-MD-18 pediatric depression trial Deconstruction_of_medical_ghostwriting_data_mischaracterisation_and_academic_malfeasance.
[12] Această teorie a fost numită de unii cercetători teză de discontinuitate.
[13] Disponibil aici.


Avocat Gianina Dzițac

 
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD