« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

RBG și atât. My Own Words de Ruth Bader Ginsburg
23.11.2021 | Alexandra-Denisa MOTICA

Secţiuni: Opinii, Povestim cărți, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Alexandra-Denisa Motica

Alexandra-Denisa Motica

Nu cred ca vreun jurist căruia îi place să mai arunce un ochi peste granițe pentru inspirație (fie că aceasta este de tipul „așa da” sau „așa nu”) să nu fi auzit de impactul Judecătoarei Ruth Bader Ginsburg asupra drepturilor femeilor în Statele Unite, cu atât mai mult după regretatul ei deces de anul trecut, care a dat naștere la numeroase discuții despre ceea ce a lăsat în urmă. Înainte de a citi această carte,[1] am avut tangențe, la rândul meu, cu brandul RBG, însă materialul de față mi-a înrădăcinat iremediabil admirația față de persoana RBG și m-a făcut să înțeleg cum arată viața și lucrarea unui jurist cu adevărat pasionat de Drept.

Ruth Bader Ginsburg a făcut parte din completul Curții Supreme a Statelor Unite timp de 27 de ani, dobândind un rol și mai important de la pensionarea Judecătorului Paul Stevens, în 2010, care a determinat ca ea să devină membrul senior al unei minorități liberale în rândul completului și astfel, să redacteze adeseori opiniile separate. De-a lungul carierei ei la Curtea Supremă, RBG a redactat opinii care au stat la baza revirimentelor de jurisprudență americană, dintre care mă voi rezuma doar la câteva.

Opinia majoritară scrisă de către ea în cauza United States v. Virginia (1996) a reprezentat un punct de referință pentru drepturile femeilor și pentru politicile de admitere în universități în Statele Unite, eradicând politicile discriminatorii pe bază de sex în rândul universităților. În continuare un subiect puternic dezbătut și nu doar pe teritoriul american, dreptul la avort a fost reafirmat de către Judecătoare prin decizia Curții în cauza Whole Woman’s Health v. Hellerstedt (2016), care a evidențiat riscurile aduse siguranței și sănătății femeilor care decurg din legislațiile care îngreunează accesul lor sigur la astfel de proceduri. Nu în ultimul rând, merită amintită răsunătoarea opinie separată nu numai scrisă, ci și exprimată public de către Ginsburg în cauza Ledbetter v. Goodyear Tire & Rubber Co. (2007). Decizia Curții în cauza respectivă a rezultat în știrbirea posibilității lucrătorilor de a-și da în judecată angajatorii pentru acuzații de discriminare salarială. Judecătoarea a considerat că opinia majoritară nu a fost doar greșită, ci profund eronată, astfel că și-a exprimat poziția public, în cadrul ședinței de judecată – o procedură rară, la care autorii opiniilor separate făceau apel doar în cauze considerate de maximă importanță.

Deși cartea este compusă din discursuri, prelegeri, articole și opinii ale Judecătoarei Curții Supreme Americane, acestea au fost, de fapt, adunate și montate de către Mary Hartnett și Wendy Williams, profesori universitari la Facultatea de Drept din cadrul Universității Georgetown. Ele prefațează majoritatea secțiunilor cu note explicative în întregime elogioase, începând cu un capitol din tinerețea lui Ginsburg, demonstrând interesul ei timpuriu pentru drepturile omului și pentru păstrarea libertăților individuale. Acesta fiind cazul, cititorul se simte cu ușurință conectat la cuvintele Judecătoarei, întrucât acestea lasă impresia că îi sunt direct adresate.

TOP 3 MAI MULTE CITATE:

Deoarece cartea în speță operează cu noțiunea de precedent, îmi voi permite să urmez exemplul colegei mele, Diana Mocanu, și să mă abat de la regula de trei citate. Mi se pare just să procedez astfel, având în vedere că marea majoritate a textului este constituită din citate directe ale Judecătoarei, iar pasajele alese oglindesc esența înțelepciunii ei.

Despre relația dintre judecători

1. Most impressive, I think, despite sharp differences on certain issues, we remain good friends, people who respect each other, and genuinely enjoy each other’s company. (…) The institution we serve is ever so much more important than the particular individuals who compose the Court’s bench at any given time. (…) We serve no client, our commission is to do what is right—what the law requires and what is just.[2]

2. A major reason why we resist grants of review when there is no split is the genuine respect we have for the able judges in the federal judiciary. (…) Those judges are fallible, as all mortals are, but they strive to “get it right” and they generally do. And the Justices of the Supreme Court possess no greater wisdom than do judges on other federal benches.[3]

Despre rolul femeilor (în justiție)

3. A question I am often asked: What does women’s participation in numbers on the bench add to our judicial system? (…) [W]omen, like persons of different racial groups and ethnic origins, contribute to (…) “a distinctive medley of views influenced by differences in biology, cultural impact, and life experience.” Our system of justice is surely richer for the diversity of background and experience of its judges. It was poorer when nearly all of its participants were cut from the same mold.[4]

4. In recent years, when people ask [Ruth] when she thinks there will be enough women on the Court, she answers, with a twinkle in her eye, “My answer is, when there are nine.”[5]

Despre discriminare

5. [There is a] legal and practical difference (…) between the use of race-conscious criteria (…) to keep the races apart, and the use of race-conscious criteria (…) to bring the races together.[6]

6. Who would believe (…) in the 1950s when Justice O’Connor and I graduated from law school, that two women no law firm would hire simply because we were women, would one day be seated on the highest Court in the land? Or that the president of the United States would be an African-American, himself the child of an interracial marriage? Yes, we still have a way to go to ensure that all people in our land enjoy the equal protection of the laws, but considering how far we have come there is good cause for optimism about our country’s future.[7]

CE MI-A PLĂCUT:

Din culisele Curții

Spre deosebire de colegii ei conservatori,  RBG susținea conceptul unei Constituții vii care permite extinderea drepturilor și a protecției lor către grupuri inițial excluse: sclavi, indigeni și femei. Am savurat pasajele din carte în care Judecătoarea povestea chestiuni de „bucătărie internă” a Curții. Voi da ca exemplu calea de mijloc pe care membrii completului au găsit-o în unele cauze atunci când viziunile lor difereau, și anume ceea ce ea a numit scrisorile „dragă Ruth”. Aceste note interne îi erau adresate de către colegii de prezidiu atunci când ea formula o opinie, iar conținutul lor era o veritabilă negociere de tipul „voi achiesa opiniei tale dacă vei accepta să adaugi, înlături, modifici următoarele…”. Întrebată fiind care este părerea ei despre introducerea de noțiuni ambigue la insistențele celorlalți judecători, ea a răspuns senin că este mult mai importantă obținerea unei majorități, iar în ceea ce privește posibile echivocități,  interpretarea lor va fi lăsată pe mâna școlilor de Drept.

Scalia și Ginsburg: We are different. We are one.[8]

De departe una dintre cele mai frumoase și provocatoare părți ale carierei ei la Curtea Supremă a fost să îi facă față colegului ei de complet, conservatorul Antonin Scalia, care a decedat chiar în anul apariției cărții, ocazie cu care, între paginile ei, a fost introdus și discursul ei omagial la adresa lui. Căldura și respectul cu care RBG vorbește despre el sunt admirabile. Ea îl descrie ca fiind un prieten drag, un jurist de o strălucire captivantă, mereu bine-dispus și cu o minte ageră, posesor al unui rar talent de a-l face să zâmbească chiar și pe cel mai sumbru judecător. De altfel, deși în cunoștință de cauză cu privire la înclinațiile ei ideologice, Scalia a avut un rol anecdotic în numirea ei ca Judecător la Curtea Supremă. Indecis pe cine să numească dintre Larry Tribe și Mario Cuomo, Președintele Clinton l-a întrebat pe Scalia cu cine ar prefera să naufragieze pe o insulă. Răspunsul lui nu a întârziat să vină: „Cu Ruth Bader Ginsburg”.

Mintea unui jurist și condeiul unui scriitor

Nu doar conținutul opiniilor ei este caracterizat de finețe, ci și forma pe care acestea o îmbracă. Scrierile ei se remarcă prin claritate și prin utilizarea de propoziții răsunătoare proporțional cu importanța problemei asupra căreia atrage atenția. Oral, discursul ei era caracterizat și de un umor fin – când ocazia permitea, ea își presăra prelegerile cu anecdote. De exemplu, un sfat înțelept pe care l-a dat mai departe provenea de la soacra ei, care i-a divulgat că, într-o căsătorie, este bine ca uneori să fii puțin surd, iar acesta, a spus ea, a fost și secretul succesului ei ca membră a completului de judecată al Curții Supreme. Deși discursurile ei nu erau niciodată plictisitoare, le punea mereu capăt mulțumind publicului pentru răbdarea de a-i asculta cuvintele.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Prima impresie

Deși nu cred că este un aspect care ar displăcea unui cititor care abordează această carte cu titlu de beletristică, ca jurist, am simțit că primei părți îi lipsește substanța pentru că nu face referire la drept decât în treacăt, aceasta concentrându-se pe anii de tinerețe ai Judecătoarei. Trebuie să recunosc că această trăsătură m-a făcut să mă întreb dacă ar fi adecvat să  îi scriu acestei cărți o recenzie pentru rubrica de față, dar celelalte patru părți m-au convins că grijile mele inițiale au fost nefondate. Dacă prima parte reprezintă o lectură ușoară, următoarele introduc treptat probleme de drept, ca ultima parte să fie de-a dreptul greoaie, încărcată de discuții juridice controversate și chiar având anexate câteva opinii redactate de Ginsburg.

Tonul prefețelor

Fiecare capitol și subcapitol ale cărții sunt prefațate de către cele două coautoare menționate în introducere. Remarci care la început par elogioase ajung să supere prin faptul că o pun pe Ginsburg într-o lumină parcă prea bună. În lipsa acestor pasaje, reiese clar din propriile ei cuvinte ce fel de persoană și jurist este și face ca superlativele folosite de celelalte autoare să pară un exces de zel de care ea nu are nevoie. Munca lui RBG vorbește de la sine, fără să fie nevoie ca ea să fie descrisă ca unul dintre cei mai activi și preciși Judecători de la Curtea Supremă sau ca membrul care lucrează cel mai din greu.

Și, ca să nu termin într-o notă negativă, vă las cu duetul „We are different. We are one.”, din opera „Scalia/Ginsburg”, care poate fi ascultat la minutul 50:33.


[1] Ruth Bader Ginsburg, My Own Words, editura Simon & Schuster, New York, 2016. Disponibilă aici.
[2] Cred că cel mai impresionant este că, în ciuda diferențelor puternice pe anumite teme, am rămas buni prieteni, oameni care se respectă reciproc și care se bucură cu adevărat unul de compania celuilalt. (…) Instituția pe care o servim este mult mai importantă decât persoanele care compun completul de judecată al Curții la un moment dat. (…) Noi nu servim niciun client, mandatul nostru este să facem ceea ce este corect – ceea ce legea cere și ceea ce este drept.
[3] Un motiv important pentru care refuzăm reexaminarea atunci când nu există o divizare de interpretare este respectul autentic pe care îl avem pentru judecătorii capabili din sistemul judiciar federal. (…) Acei judecători pot greși ca toți muritorii, dar se străduiesc să fie corecți și, în general, reușesc. Iar judecătorii Curții Supreme nu posedă o înțelepciune mai mare decât judecătorii din cadrul altor curți federale.
[4] O întrebare care mi se adresează adesea este: Ce aduce în plus sistemului nostru judiciar participarea femeilor într-un număr mai mare? (…) Femeile, la fel ca persoanele din diferite grupuri rasiale și având origini etnice diferite, contribuie la (…) „un melanj distinct de opinii influențate de diferențele de biologie, de impactul cultural și de experiența de viață”.  Sistemul nostru de justiție este cu siguranță mai bogat datorită diversității de origine și experiență a judecătorilor săi. A fost mai sărac atunci când aproape toți participanții săi au fost croiți din aceeași matriță.
[5] În ultimii ani, când oamenii o întreabă pe Ruth când crede că vor fi destule femei la Curtea Supremă, ea răspunde cu o sclipire în ochi: „Răspunsul meu este atunci când vor fi nouă”. [n.tr. Completul de judecată al Curții Supreme americane este format din nouă membri.]
[6] Există o diferență juridică și practică (…) între utilizarea criteriilor de rasă (…) pentru a ține rasele la distanță și utilizarea de criterii conștiente de rasă (…) pentru a aduce rasele împreună.
[7] Cine ar fi crezut în anii ‘50, când eu și Judecătoarea O’Connor am absolvit facultatea de drept, că două femei pe care nicio firmă de avocatură nu le-ar fi angajat doar pentru că eram femei vor ajunge într-o zi să facă parte din cea mai înaltă Curte din țară? Sau că președintele Statelor Unite va fi un afro-american, el însuși copil al unei căsătorii interrasiale? Da, mai avem încă un drum de parcurs pentru a ne asigura că toți oamenii din țara noastră se bucură de protecția egală a legilor, dar, având în vedere cât de departe am ajuns, există motive întemeiate pentru a fi optimiști cu privire la viitorul țării noastre.
[8] „We are different. We are one.” este titlul duetului care constituie punctul culminant al operei comice „Scalia/Ginsburg”, compusă de către Derrick Wang.


Alexandra-Denisa Motica

 
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD