Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Jurisprudenţa unitară a Tribunalului Specializat Argeş în cererile de valoare redusă – unele aspecte de drept recurente privind răspunderea contractuală în cazul unor contracte de furnizare a serviciilor de telecomunicaţii
23.11.2021 | Ciprian TIȚA

Secţiuni: Drept civil, Procedură civilă, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust
Ciprian Tița

Ciprian Tița

În conformitate cu dispoziţiile art. 15, art. 16 litera c), art. 17 alin. (1), (9) şi (13) teza I şi art. 27 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin H.C.S.M. nr. 1375/2015, Adunarea Generală a Judecătorilor din cadrul Tribunalului Specializat Argeş, în unanimitate, în vederea asigurării unei jurisprudenţe unitare la nivelul acestei instanţe în soluţionarea apelurilor formulate în procedura cererii de valoare redusă în anumite cauze repetitive, a adoptat următoarea hotărâre:

Articol unic.

Cu titlul de principiu, se reţine faptul că izvorul obligaţiilor dintr-un contract de furnizare a serviciilor de telecomunicaţii este convenţia părţilor, act juridic sinalagmatic, iar interpretarea acestuia, respectiv a drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din contract, urmând a se face în acord cu dispoziţiile art. 1266-1269 din Codul Civil.

În situaţia recurentă întâlnită în practica judiciară a instanţei în stadiul procesual apel-cereri de valoare redusă cu privire la acordarea de despăgubiri pentru încetarea contractului înainte de termenul prevăzut pentru executarea acestuia, se apreciază că, în cazul unei denunţări unilaterale din partea furnizorului de servicii de telecomunicaţii, denunţare cauzată de culpa cocontractantului care nu îşi respectă obligaţiile asumate, unde este prevăzută o clauză expresă în sensul unei notificări scrise adresată cu un anumit termen înainte de data încetării, şi o clauză în sensul că încetarea contractului în acest caz se va produce de plin drept, fără intervenția instanței de judecată, se apreciază că această notificare trebuie comunicată clientului în formă scrisă, simpla îndeplinire a condițiilor pactului comisoriu nefiind suficientă pentru desființarea contractului.

Se apreciază că contractantul furnizor al acestor servicii trebuie să-şi exprime într-o anumită formă, într-un mod adecvat şi clar, manifestarea sa de voinţă de invocare a pactului comisoriu ce urmează a fi comunicată debitorului obligaţiei de plată a serviciilor furnizate, conform art. 1552 C.civ raportat la art 1.326 C.civ.

De asemenea, se au în vedere şi dispoziţiile de la litera j) a Anexei 1 a Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată cu modificările şi completările ulterioare, în care se prevede că sunt clauze abuzive  acelea care  restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale.

În situaţia recurentă întâlnită în practica judiciară a instanţei în stadiul procesual apel-cereri de valoare redusă cu privire la acordarea de penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume, pentru facturile neplătite la termen de către client, se apreciază că stipularea unei penalităţi în acest cuantum contravine dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 4 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.

În ceea ce privește posibilitatea stabilirii caracterului abuziv al unei clauze privind penalitățile de întârziere prevăzute în contractele încheiate între consumatori și profesioniști, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în mod constant că Directiva 93/13 se bazează pe ideea că un consumator se găsește într o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului ancestor. Curtea a subliniat că situația de inegalitate care există între consumator și vânzător sau furnizor nu poate fi compensată decât printr o intervenție pozitivă, exterioară părților la contract. (Océano Grupo Editorial și Salvat Editores, C-240/98, C-244/98, Mostaza Claro, C-168/05, Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08).

În acest sens, Curtea Europeană de Justiţie a decis că protecţia recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanţa naţională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecăţii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C-240/98).

De asemenea, în Cauza Aziz, Curtea a mai reținut că trebuie să se țină seama în special de normele aplicabile în dreptul național în lipsa unui acord între părți în acest sens. Instanța națională va putea evalua, prin intermediul unei asemenea analize comparative, dacă și, eventual, în ce măsură contractul îl plasează pe consumator într‑o situație juridică mai puțin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național în vigoare. De asemenea, este relevant în acest scop să se procedeze la o examinare a situației juridice în care se găsește consumatorul menționat având în vedere mijloacele de care dispune, potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze utilizarea clauzelor abuzive.

O penalitate de întârziere de 0,5% pe zi presupune un cuantum anual al dobânzii penalizatoare de 182,5%, astfel că, în urma unei analize comparative, se apreciază că această clauză contractuală îl plasează pe consumator într‑o situație juridică mai puțin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național în vigoare.

Se apreciază că această clauză contractuală nu respectă exigenţele bunei-credinţe, întrucât se vatămă interesele patrimoniale ale clientului serviciilor de telecomunicaţii, conferindu-i furnizorului dreptul să obţină un avantaj disproporţionat faţă de prestaţia efectuată.

Judecător Ciprian Tiţa
Preşedintele Tribunalului Specializat Argeş

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti