« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Lipsa probelor directe în cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale asupra minorilor săvârșite în mediu familial. Jurisprudență contrară. La limita dintre soluția de achitare și cea de condamnare
26.11.2021 | Andreea NEDELCU

Secţiuni: Articole, Drept penal, Note de studiu, Procedură penală, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Andreea Nedelcu

Andreea Nedelcu

Abuzul sexual este, fără îndoială, un delict odios, cu efecte debilitante asupra victimelor sale.[1]

Infracțiunile contra libertății și integrității sexuale asupra minorilor reprezintă unele dintre cele mai grave forme de violenţă pedepsite de Codul Penal Român.

Textele legale incidente în cauză se regăsesc în Capitolul VIII al Codului Penal Român ce reglementează în articolele 218 – 222 infracțiunile contra libertății și integrității sexuale.

Deși, anual, în România sunt raportate mii de abuzuri sexuale contra minorilor, din nefericire, cele mai multe infracțiuni de natură sexuală rămân însă neștiute, pentru că agresorii exercită, dincolo de agresiunile fizice propriu-zise, o agresiune de natură psihică asupra victimelor.

Conform Consiliului Europei, într-o declarație din luna noiembrie 2020, 90% din faptele de abuz sexual contra minorilor nu sunt descoperite.

Din nefericire, chiar și atunci când sunt descoperite, multe dintre acestea rămân nepedepsite, de cele mai multe ori din lipsa existenței probelor directe.

Un raport tematic mixt al Inspecţiei Judiciare privind practica instanţelor de judecată şi a parchetelor de pe lângă acestea în investigarea şi soluţionarea cauzelor privind infracţiuni la viaţa sexuală cu victime minore, arată că, în perioada 1 februarie 2014 – primul semestru al anului 2020, pe infracţiunile prevăzute la art. 218-222 din Cod Penal, la nivelul României, parchetele au deschis în total 18.549 de dosare.[2]

Dintre acestea, doar 3.496 au fost finalizate prin rechizitorii, 138 fiind de acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, 2.279 de soluţii de renunţare la urmărire penală şi 12.636 de soluţii de clasare.

În soluționarea dosarelor de acest gen, de multe ori problema se află în modul de desfășurare a urmăririi penale cât și în practica instanțelor, având în vedere că, în opinia noastră, în anumite situații, organele judiciare procedează la efectuarea unei analize destul de rigide a faptelor, în principal, din cauza dificultăților avute în adoptarea unei abordări adaptate copilului în cadrul examinării acestui tip de fapte.

Concepția modernă asupra elementelor constitutive ale violului sau ale actelor de natură sexuală au făcut obiect de analiză și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului[3], care a stabilit că orice abordare rigidă la urmărirea penală și judecata infracțiunilor sexuale, cum ar fi solicitarea de dovezi privind rezistența fizică în toate împrejurările, creează riscul ca anumite tipuri de viol să rămână nepedepsite și, astfel, să pună în pericol o protecție efectivă a autonomiei sexuale individuale. În acest sens, în conformitate cu standardele și tendințele în domeniu, statele membre au obligația pozitivă de a sancționa si urmări penal orice act sexual fără consimțământ, inclusiv în absența rezistenței fizice de către victimă.

În cadrul acestui gen de infracțiuni, asupra unor minori, care în mod obișnuit sunt comise în condiții de clandestinitate, în chiar locuința familială, în lipsa unor martori care să poată relata aspecte relevante pentru stabilirea stării de fapt, dar și în lipsa unor leziuni traumatice care să susțină în mod obiectiv exercitarea unei constrângeri asupra victimei, considerăm că o mare importanță o are atât percepția organelor de urmărire penală cât și a judecătorului asupra conduitei părților și a eventualilor martori indirecți în evaluarea credibilității acestora.

În vedere exemplificării unei situații concrete în care percepția judecătorilor asupra aceleiași cauze a fost total diferită, arătăm cazul unei minore de numai 6-7 ani ce a fost supusă abuzurilor sexuale exercitate de propriul tată în locuința familială.

Astfel, prin Sentința Penală nr. 1452/29.11.2018, Judecătoria Constanța a hotărât achitarea inculpatului L.N.V. privind comiterea infracțiunii de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. b) și c)[4] Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal, considerând că fapta nu există[5].

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de xx.yy.zzzz, numita L.M. (mama minorei) a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în aceeași zi, fiica sa, în vârstă de 7 ani, la acel moment, i-a povestit că tatăl său a abuzat-o printr-un act de natură sexuală. Deși inițial, în urma aflării acestui aspect, L.M. a avut un șoc emoțional și nedorind să creadă ca acest lucru ar putea fi adevărat, i-a explicat fiicei sale că nu este bine să mintă, minora L.A. a izbucnit în plâns, cerându-i să o creadă pentru că spune adevărul.

În fața primei instanțe, deși inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care fusese trimis în judecată, probatoriul administrat nu a fost unul complex, atât cercetarea judecătorească cât și dezbaterile au avut loc la un singur termen de judecată, instanța pronunțând soluția de achitare în aceeași zi.

Deși în astfel de spețe în care singura probă directă era reprezentată de declarația persoanei vătămate, minora L.A, instanța de fond a apreciat că sunt suficiente audierile acesteia din faza de urmărire penală, fără a considera necesar o nouă audiere în mod nemijlocit.

Considerăm însă că era esențial ca judecătorul să perceapă în mod direct relatările minorei pentru a putea aprecia credibilitatea acesteia.

În cursul urmării penale, cu ocazia audierii minorei de către organele de cercetare penală, aceasta a relatat că tatăl său, numitul L.N.V. a mai obligat-o să întreprindă acte sexuale de natură orală și în urmă cu mai mult timp, în cursul anului 2017 (la vârsta de 6 ani a minorei).

Fiind reaudiată de către organele de cercetare penală, minora L.A. a relatat încă o dată aceleași aspecte cu privire la abuzurile sexuale săvârșite de tatăl acesteia față de ea.

L.N. a negat pe tot parcursul procesului penal săvârșirea faptelor.

Hotărârea primei instanțe a avut la bază considerentul că minora nu spune adevărul cât și lipsa unei simptomatologii comportamentale specifice infracțiunii de viol în cazul minorei, instanța făcând abstracție de faptul că aceasta a povestit cu naturalețe cele întâmplate, fiind constantă în declarații chiar și fără a înțelege cu exactitate semnificația celor afirmate.

Împotriva Sentinței Penale nr. 1452/29.11.2018 pronunțate de Judecătoria Constanța a fost declarat apel de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, care a criticat soluția de achitare, având în vedere că soluția primei instanțe nu era temeinică din perspectiva aprecierii probelor.

În lipsa unor probe directe, pentru a aprecia în mod nemijlocit declarațiile persoanei vătămate cât și ale martorilor, instanța de apel a audiat minora L.A. și martorele L.M. (mama minorei) și B.I. (psiholog DGASPC), inculpatul L.N. uzând de dreptul la tăcere și la acest moment procesual.

Persoana vătămată L.A. a declarat în fața instanței de apel, în esență, aceleași aspecte de fapt redate și în faza de urmărire penală, anume că în trei rânduri, tatăl său, numitul L.N.V. a abuzat-o sexual, în schimb promițându-i oferirea unor dulciuri.

Astfel, audierea nemijlocită a persoanei vătămate a fost considerată esențială de Curtea de Apel, care a ascultat minora și astfel s-a putut aprecia cu mai mare acuratețe asupra temeiniciei acuzației penale.

Faptul că au existat unele contradicții și neclarități în declarațiile acesteia, nu pot conduce la ideea că minora nu a spus adevărul, având în vedere și natura infracțiunii cât și vârstă fragedă a acesteia. Nu se poate pretinde unei minore de 7 ani ca aceasta să poată descrie în mod detaliat toate aspectele de fapt.

Curtea a apreciat că nu se poate aplica principiul in dubio pro reo doar în considerarea unor neconcordanțe în declarațiile victimei ori a caracterului singular al declarațiilor acesteia, ci instanța are obligația de a analiza atent declarațiile și de a corobora acele aspecte de fapt care rezultă din mai multe mijloace de probe ce sunt considerate credibile, pentru ca în final să stabilească o stare de fapt care să confirme sau nu acuzația penală.

Mai mult, în dezacord cu considerentele instanței de fond, se reține că raportul psihologic privind situația minorei nu trebuie interpretat în sensul că se exclude existența abuzului sexual, ci doar că nu se constată un comportament specific acestuia, dar care poate fi explicat prin vârsta mică a minorei și lipsa reprezentării naturii actului sexual, în condițiile în care dezvoltarea fizică și psihică a minorei, specifică vârstei de 7 ani, nu îi permite să înțeleagă natura anumitor acte cu conotație sexuală. Drept urmare, lipsa unor comportamente specifice persoanelor abuzate sexual nu constituie un factor decisiv în a considera că acuzațiile minorei reprezintă fabulații proprii sau induse de persoane apropiate.

Astfel, contrar aprecierii primei instanțe, Curtea a concluzionat în sensul existenței probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii de viol de către inculpat, a reformat hotărârea primei instanțe și a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. b) și c) Cod Penal cu aplicare art. 35 alin. 1 Cod Penal.

Se observă că, în astfel de spețe, în lipsa unui vast material probator care să conducă în mod direct la dovedirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, percepția pe care și-o formează atât organele de urmărire penală cât mai ales judecătorul cauzei, primează, pentru ca analizarea atentă a declarației persoanei vătămate coroborată cu acele aspecte de fapt care rezultă din mai multe mijloace de probe ce sunt considerate credibile să conducă la o soluție justă care să confirme sau nu acuzația penală.

Astfel, în acord și cu susținerile Curții de Apel, apreciem că este oportun a se audia în mod nemijlocit persoana vătămată, mai ales atunci când nu există alte probe directe, cu excepția declarației acesteia, având în vedere că, pentru a putea aprecia în mod just asupra relevanței declarațiilor, este esențial ca instanța să perceapă în mod direct relatările minorei, întrucât de cele mai multe ori, audierea nemijlocită a victimei este de natură să furnizeze elemente concrete privind credibilitatea acesteia.

Considerăm că, deși în practică poate fi uneori dificil să se demonstreze săvârșirea unor astfel de fapte în absența probei „directe”, cum ar fi urmele de violență sau martorii direcți, instanțele trebuie totuși să verifice toată situația de fapt și să pronunțe o decizie bazată pe evaluarea tuturor circumstanțelor specifice, acordându-se o atenție suficientă vulnerabilității deosebite a minorilor și a factorilor psihologici implicați, pentru ca astfel de fapte să nu rămână nepedepsite.


[1] Curtea Europeană a Drepturilor Omului, K.U c. Finlandei § 46
[2] Disponibil aici
[3] M.C. contra Bulgaria (04.03.2004, dosar nr. 39272/98)
[4] Art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. b și c devenit art. 218 alin. 3^1 prin Legea 217/2020.
[5] Art. 16 alin. 1 lit. a Cod Procedură Penală prevede faptul că ”(1)Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: a) fapta nu există.”


Avocat Andreea Nedelcu

 
Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD