« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Opiniile judecătorilor asupra problemelor de drept dezbătute de Secția penală și cauze cu minori a Curții de Apel Cluj / 15 mai 2019
26.11.2021 | Claudiu-Octavian ULICI

Secţiuni: Drept penal, Note de studiu, Procedură penală, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Claudiu-Octavian Ulici

Claudiu-Octavian Ulici

Notă: Am prelucrat textul păstrând originalului, dar am exclus orice chestiuni specifice legate de administrarea Instanței.

Din cuprins:

1. Aplicarea pedepsei accesorii în cazul condamnării cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

2. Menţinerea soluției de condamnare în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de ari. 336 alin. (1) C.pen., în cazul existentei unei singure prelevări de mostre biologice.

3. Probleme ridicate de aplicarea Deciziei nr. 22/2019 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017.

4. Aplicabilitatea prevederilor art. 37 alin. 2 din Norma ASF nr. 23/2014 în cauzele penale. Soluţionarea acţiunii civile. (art. 397 C.proc.pen.)

5. Modalitatea de soluţionare a cauzelor penale având ca obiect o infracțiune continuată, în condiţiile în care pentru unele dintre actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracţiunii sunt incidente dispoziţiile art. 16 Cod procedură penală.

6. Modul de soluționare în procedura camerei preliminare a criticilor formulate în raport de încălcarea dreptului la apărare al inculpatului în faza urmăririi penale prin administrarea unor probe în absenţa apărătorului ales care formulase cerere pentru a participa la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.

7. Modul de stabilire a cadrului procesual în faza de judecată prin prisma efectelor Deciziei Curţii Constituționale nr. 257/2017 în situațiile în care nu s-a solicitat introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente în etapa camerei preliminare.

8. Interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 168 lit. b teza finală Cod penal (care instituie regula potrivit căreia cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă ce condamnat şi-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când partea civilă a renunţat la despăgubiri), cu referire la posibilitatea admiterii cererilor de reabilitare în cazul în care s-a prescris dreptul părților civile de a cere executarea silită a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

9. Procedura judecării inculpatului pentru acte materiale noi ce intră în conținutul unei infracțiuni continuate, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens.

10. Prescripţia răspunderii penale. Întreruperea cursului prescripţiei urmare a deciziei CCR nr. 297/2018.

11. Camera Preliminară – Verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive la încheierea procedurii de cameră preliminară. Aplicarea art. 208 cod pr. penală

12. Ascultarea inculpatului în cursul cercetării judecătoreşti. Dreptul la tăcere; posibilitatea revenirii asupra acestei manifestări de voinţă.

13. Măsura arestării preventive. Posibilitatea aplicării măsurii de siguranță a internării medicale concomitent sau alternativ cu măsura preventivă.

14. Infracţiunea de evaziune fiscală. Prejudiciu efectiv şi accesorii fiscale. Măsuri asigurătorii.

15. Incompatibilitatea judecătorului în situaţia în care scopul său a pus concluzii la fond în calitate de procuror.

16. Excluderea fizică a probelor din dosar constatate în procedura de cameră preliminară ca nelegal administrate de organul de urmărire penală.

17. Care este calea de atac împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii în primă instanţă în cauzele având ca obiect recunoaşterea unei sancțiuni pecuniare aplicate într-un stat membru al Uniunii Europene, potrivit art. 233-247 din secțiunea a 4-a a capitolului al II – lea intitulat Dispoziţii privind asistenţa judiciară aplicabile în relatia cu statele membre Europene al Titlului al – VII – lea intitulat Asistența judiciară în materie penală al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală?

18. Despre dispoziția judecătorului de cameră preliminară – sesizat de către procuror potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. 2 lit. e Cod procedură penală – prin care se dispune luarea măsurii internării medicale într-o unitate sanitară de specialitate.

19. Dacă judecătorul de cameră preliminară – sesizat de către procuror în vederea confiscării speciale a armelor şi muniţiilor, ca urmare a unor soluții de netrimitere în judecată sau renunțare la urmărire penală cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor în modalitatea prevăzută de art. 342 alin. 6 Cod penal – poate să facă o analiză din perspectiva proporționalității.

20. Modul de aplicare și executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi, prev. de art. 65 Cod penal, în ipoteza concursului de infractiuni, atunci când pentru o infracţiune din concurs se aplică pedepse accesorii, iar pentru alta nu se aplică pedepse accesorii.

21. Posibilitatea reținerii reabilitării de drept, pentru o condamnare din România, în cazul în care, în cursul termenului de reabilitare de drept, condamnatul săvârşeşte o altă infracțiune, în străinătate, pentru care se pronunţă o condamnare, soluţie ce se comunică serviciului de cazier judiciar, dar care nu este încă recunoscută în România.

22. Admisibilitatea administrării probelor pe latura civilă într-o cauză penală în care judecata se desfăşoară pe baza procedurii simplificate prev. de art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, fără să se fi dispus disjungerea cauzei.

23. Modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 484 alin. 2 Cod procedură penala, privind prezenţa inculpatului in fata instanţei precum şi asistenta sau reprezentarea obligatorie a acestuia.

24. În cazul sesizării cu o cerere având ca obiect internare medicală, este obligatorie calitatea de suspect sau inculpat a intimatului pentru a fi admisibilă o astfel de solicitare?

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECŢIA PENALĂ ŞI CAUZE CU MINORI Cluj-Napoca, la 15 mai 2019

PROCES VERBAL PRIVIND ÎNTÂLNIREA JUDECĂTORILOR SECŢIEI PENALE ŞI CAUZE CU MINORI ÎN CADRUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL PENTRU LUNA MAI 2019 – 15 MAI 2019.

1. Aplicarea pedepsei accesorii în cazul condamnării cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

În unanimitate s-a decis că pedepsele accesorii vor fi aplicate, în măsura aplicării pedepselor complementare, urmând să fie executate în condiţiile revocării sau anulării suspendării sub supraveghere.

2. Menţinerea soluției de condamnare în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., în cazul existentei unei singure prelevări de mostre biologice.

În unanimitate s-a decis că existenţa unei singure probe din care să rezulte alcoolemia, nu poate constitui, singură, un impediment pentru pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

3. Probleme ridicate de aplicarea Deciziei nr. 22/2019 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017.

Probleme – întrebări:

– Interpretarea este în defavoarea condamnatului în ipoteza în care, urmare a recalculării, recidiva postcondamnatorie devine recidivă postexecutorie cu consecința majorării limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea nou săvârşită – îşi păstrează interpretarea obligativitatea prin raportare la principiul aplicării legii penale mai favorabile?

– Are condamnatul drept de opțiune cu privire la aplicarea legii recursului compensatoriu: zile considerate ca executate vs. despăgubiri băneşti (în contextul discuţiei anterior menţionate la pct. de mai sus)?

– Este aplicabilă Decizia menționată în ipoteza în care o persoană condamnatä comite o nouă infracţiune în perioada în care se află în detenţie, în sensul obligativităţii scăderii din restul ce ar urma să fie adăugat a zilelor câştigate conform art. 55′ din Legea nr. 254/2013.

Cu privire la pct. 1 şi 2 s-a decis că nu suntem în prezența condiţiilor de evaluare a legii penale mai favorabile, iar stabilirea pluralității de infracțiuni, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 55′ din Legea nr. 254/2013 este obligatorie, persoana condamnată neavând drept de opțiune cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale. Cu privire la pct. 3, aplicarea dispozițiilor art. 55′ din Legea nr. 254/2013 se va face raportat la noul mandate de executare a pedepsei, urmare a săvârşirii celei de a doua infracțiuni în condițiile recidivei postcondamnatorii sau a pluralitīâii intermediare.

4. Aplicabilitatea prevederilor art. 37 alin. 2 din Norma ASF nr. 23/2014 în cauzele penale. Soluţionarea acţiunii civile. (art. 397 C.proc.pen.)

S-a opinat, cu majoritate, în sensul că prevederile art. 37 alin. 2 din Norma ASF nr. 23/2014 nu ar putea fi incidente în cauzele penale, deoarece art. 47 alin. 1 din norma menţionată dă posibilitatea soluţionării pe cale amiabilă a acțiunii civile inclusiv în cauzele penale numai în cazurile expres prevăzute de textul invocat mai sus. Aceasta înseamnă că trebuie, pe de o parte, să existe acte încheiate de autorități publice care să stabilească vinovăţia conducătorului auto dar şi persoana păgubită îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, partial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia. Or, emiterea rechizitoriului poate dura mai mult de 3 luni, situație în care nu se mai poate reține culpa asiguratorului, care trebuie să aibă certitudinea vinovăţiei conducătorului auto pentru a angaja societatea la plata despăgubirilor. Totodată, nu rezultă din normă care ar fi acele autorități publice, în afara organelor de urmărire penală, care ar putea stabili vinovăţia penală a conducătorului auto, astfel cum prevăd art. 47 pct. 3 lit. b din normă.

5. Modalitatea de soluţionare a cauzelor penale având ca obiect o infracțiune continuată, în condiţiile în care pentru unele dintre actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracţiunii sunt incidente dispoziţiile art. 16 Cod procedură penală.

S-a decis, cu majoritate, că nu poate fi scindată unitatea legală de infracțiuni pentru a se pronunța soluții distincte cu privire la unele acţiuni ce intră în conținutul infracţiunii continuate.

6. Modul de soluționare în procedura camerei preliminare a criticilor formulate în raport de încălcarea dreptului la apărare al inculpatului în faza urmăririi penale prin administrarea unor probe în absenţa apărătorului ales care formulase cerere pentru a participa la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.

În funcție de situație, probele pot fi înlăturate, ca urmare a incidenței nulităţii relative.

7. Modul de stabilire a cadrului procesual în faza de judecată prin prisma efectelor Deciziei Curţii Constituționale nr. 257/2017 în situațiile în care nu s-a solicitat introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente în etapa camerei preliminare.

Într-o opinie, s-a apreciat că solicitările formulate în baza art. 21 alin. 1 coroborat cu art. 20 alin. 1 Cod procedură penală sunt inadmisibile, date fiind considerentele deciziei Curtii Constituţionale nr. 257/2017, respingând ca atare cererile de introducere în cauză a părților responsabile civilmente formulate de pärţile civile direct în faza de judecată, întrucât s-ar încălca dreptul acestor părți de a participa în etapa camerei preliminare; aceeaşi judecători apreciază ca fiind justificată, în cazul în care părţile civile solicită întreprinderea unui asemenea demers din partea instanţei, informarea persoanelor cu vocație de părți responsabile civilmente cu privire la existenţa procesului penal, astfel încât acestea să poată proceda, dacă apreciază oportun, în sensul intervenirii în proces, potrivit art. 21 alin. 3 Cod procedură penală; în situaţiile în care nu se intervine în cauză, procesul urmează să se desfăşoare fără participarea părţii responsabile civilmente, împotriva căreia se va putea exercita ulterior acţiunea civilă, separat, la instanta civilă.

Într-o altă opinie, s-a reținut că cererile de introducere în cauză a părţii responsabile civilmente, formulate până la începerea cercetării judecătoreşti sunt admisibile şi nu pot fi cenzurate de instanța, context în care sunt admise solicitările şi sunt introduse în cauză direct în faza de judecată părţile responsabile civilmente, comunicându-se în această ipoteză părților responsabile civilmente încheierea prin care s-a dispus începerea judecăţii, împotriva căreia acestea pot exercita calea de atac a contestației.

Cu majoritate s-a agreat soluția a doua, dar cu opina că partea responsabilă civilmente are aceleaşi drepturi procesuale ca şi persoana vătămată (art. 87 din C.p.p.) și trebuie să i se acorde înlesnirile necesare exercitării lor.

8. Interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 168 lit. b teza finală Cod penal (care instituie regula potrivit căreia cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă ce condamnat şi-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când partea civilă a renunţat la despăgubiri), cu referire la posibilitatea admiterii cererilor de reabilitare în cazul în care s-a prescris dreptul părților civile de a cere executarea silită a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare

Într-o opinie, s-a apreciat că se poate dispune reabilitarea, întrucât dreptul părților civile de a li se plăti pretenţiile civile s-a stins prin prescripţia dreptului de a cere executarea silită, oricare ar fi modalitatea prin care pretenţiile civile s-au stins neputându-se imputa persoanelor condamnate atitudinea părților civile, care nu poate fi interpretată altfel decât ca o renunţare implicită la despăgubiri; s-a considerat că în lege conditia privind achitarea pretenţiilor civile a fost instituită nu numai pentru verificarea comportamentului persoanei condamnate ci în special pentru protecţia părţilor civile;

În altă opinie, s-a apreciat că nu se poate dispune reabilitarea decât dacă se face dovada îndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau dacă persoana condamnată dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri; s-a arătat că textul este de strictă interpretare şi a fost instituit tocmai pentru a verifica atitudinea persoanei condamnate în raport de obligaţiile ce i-au fost impuse; în aceste condiţii, s-a arătat că prescriptia dreptului părţilor civile de a cere executarea silită nu poate fi considerată drept renuntare tacită, implicită, la despăgubiri, în acest sens fiind necesară o manifestare de voinţă neechivocă, expresă, pentru a deveni incidenţă exceptia la care se referă art. 168 lit. b teza finală Cod penal. Totodată, s-a reţinut că una dintre condiţiile esențiale pentru a se dispune reabilitarea judecătorească constă în achitarea de bunăvoie condiţie care nu este îndeplinită în cazul în care condamnatul s-a sustras de la executarea despăgubirilor civile până când acestea s-au prescris.

Cu majoritate s-a agreat soluția a doua.

9. Procedura judecării inculpatului pentru acte materiale noi ce intră în conținutul unei infracțiuni continuate, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens.

Cu unanimitate s-a decis că în lipsa unei dispoziţii legale care să permită anularea primei hotărâri definitive prin care s-a stins raportul juridic cu privire la o parte din acţiunile ce intră în conținutul infracţiunii continuate, vor fi incidente disp. art. 585 din C.p.p.

10. Prescripţia răspunderii penale. Întreruperea cursului prescripţiei urmare a deciziei CCR nr. 297/2018.

Cu majoritate s-a decis că nu au fost înlăturate cauzele care conduc la întreruperea cursului prescriptiei răspunderii penale, dar a fost restrânsă plaja acestora la actele de procedură care se comunică suspectului sau inculpatului.

11. CAMERA PRELIMINARĂ – Verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive la încheierea procedurii de cameră preliminară. Aplicarea art. 208 cod pr. penală

În cazul finalizării etapei procesuale a camerei preliminare și trecerea cauzei la instanta de judecată, fiind dispusă măsura controlului judiciar fata de inculpat, se verifică măsura la al trecerii dosarului la instanta de judecată sau la expirarea măsurii, cu posibilitatea acordării de termene pentru judecată de către judecătorul fondului.

Cu majoritate s-a decis că verificarea măsurilor preventive, după sesizarea instanţei de judecată, se va face în condiţiile şi termenele prev. de art. 208 al. 1 şi 2 din C.p.p.

12. Ascultarea inculpatului în cursul cercetării judecătoreşti. Dreptul la tăcere; posibilitatea revenirii asupra acestei manifestări de voinţă.

Se solicită de către inculpat să i se permită să dea declarație după audierea martorilor. Se califică cererea ca o solicitare de schimbare a cercetării judecătorești și se respinge. În aceste condiții, inculpatul îşi rezervă dreptul la tăcere. Mai este permis inculpatului să dea declarație ulterior, dacă îşi manifestă această disponibilitate sau dreptul la tăcere are efect pentru întreaga fază procesuală.

Cu unanimitate s-a decis că dreptul inculpatului de a da declarații în cursul judecăţii nu poate fi limitat şi cu atât mai putin înlăturat dacă, iniţial, a exercitat dreptul la tăcere.

13. Măsura arestării preventive. Posibilitatea aplicării măsurii de siguranță a internării medicale concomitent sau alternativ cu măsura preventivă.

S-a dispus de către judecătorul fondului măsura de siguranță a internării, datorită faptului că inculpatul, fiind obligat la tratament, refuză tratamentul. Inculpatul este arestat preventiv în acceași cauză. Penitenciarul a sesizat instanța pentru a se aprecia asupra oportunității revocării măsurii arestului preventiv, precizând că nu poate pune în executare măsura de siguranță decât în condiţiile în care instanța ar dispune revocarea măsurii preventive. Problema în discuție este dacă există posibilitatea ca instanţa să procedeze în acest sens, în vederea instituirii măsurii de siguranţă a internării medicale, chiar dacă nu este incident nici un caz de revocare a măsurii preventive.

Măsura arestării preventive nu este incompatibilă cu măsura de siguranţă a internării medicale, având cu totul alte rațiuni pentru care poate fi luată sau revocată.

14. Infracţiunea de evaziune fiscală. Prejudiciu efectiv şi accesorii fiscale. Măsuri asigurătorii.

Măsurile asigurătorii aplicate în conformitate cu art. 249 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, au drept rațiune garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune, iar în materia evaziunii fiscale când, de regulă, prejudiciul include atât creanța fiscală de la plata căreia s-a sustras contribuabilul (damnum emergens) cât şi accesoriile fiscale (lucrum cessans), s-a ridicat problema legalităţii revocării măsurii asigurătorii pentru situaţia în care, în cursul procesului penal s-a plătit prejudiciul reţinut prin rechizitoriu, reprezentat de creanta fiscală datorată.

S-a arătat că, în mod frecvent, constituirea de parte civilă include accesorii calculate şi pentru intervalul de timp posterior emiterii rechizitoriului, în cursul judecăţii, partea civilă precizând că solicită acordarea accesoriilor calculate conform dispoziţiilor codului de procedură fiscală, respectiv pånă la data plății integrale a debitului.

Având în vedere şi Decizia pronunţată de I.C.C.J. în soluționarea unui recurs în interesul legii, măsurile asiguratorii pot fi ridicate la achitarea prejudiciului, care include şi accesoriile fiscale.

15. Incompatibilitatea judecătorului în situaţia în care scopul său a pus concluzii la fond în calitate de procuror.

16. Excluderea fizică a probelor din dosar constatate în procedura de cameră preliminară ca nelegal administrate de organul de urmărire penală.

S-a opinat că atâta vreme cât probele excluse se regăsesc în rechizitoriu, poate fi trimis procurorului actul de sesizare pentru refacere, iar în această procedură se impune şi eliminarea probelor din dosar.

17. Care este calea de atac împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii în primă instanţă în cauzele având ca obiect recunoaşterea unei sancțiuni pecuniare aplicate într-un stat membru al Uniunii Europene, potrivit art. 233-247 din sectiunea a 4-a a capitolului al II – lea intitulat Dispoziţii privind asistenţa judiciară aplicabile în relația cu statele membre Europene al Titlului al – VII – lea intitulat Asistența judiciară în materie penală al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală?

Calea de atac este apelul.

18. Dacă dispoziția judecătorului de cameră preliminară – sesizat de către procuror potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. 2 lit. e Cod procedură penală – prin care se dispune luarea măsurii internării medicale într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, este executorie la data pronunţării, sau se pune în executare ulterior rămânerii definitive şi care este calea de atac împotriva acestei încheieri, 3 zile potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. 13 Cod procedură penală sau 5 zile potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 8 Cod procedură penală?

Art. 315 al. 2 lit. e din C.p.p. face trimitere la art. 246 al. 13 din C.p.p., care, astfel, se aplică în mod corespunzător şi în cazul luării măsurii, de către judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere supusă contestației în termen de 3 zile de la pronunțare. În lipsa unei dispoziții exprese, în această procedură, încheierea este executorie doar la data rămânerii definitive.

19. Dacă judecătorul de cameră preliminară – sesizat de către procuror în vederea confiscării speciale a armelor şi muniţiilor, ca urmare a unor soluții de netrimitere în judecată sau renunțare la urmărire penală cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor în modalitatea prevăzută de art. 342 alin. 6 Cod penal – poate să facă o analiză din perspectiva proporționalității, apreciind sau nu că măsura de siguranţă în discuție nu este necesară şi justificată în raport cu scopul urmărit de către dispoziţiile art. 107 alin. 1 Cod şi să respingă sesizarea, sau, în raport de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 112 alin. 1 lit. f Cod penal, judecătorul de cameră preliminară este obligat să admită sesizarea?

Soluţia majoritară a fost în sensul dispunerii confiscării speciale, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 112 al. I lit. f din C.p.p.

20. Modul de aplicare și executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi, prev. de art. 65 Cod penal, în ipoteza concursului de infracțiuni, atunci când pentru o infracţiune din concurs se aplică pedepse accesorii, iar pentru alta nu se aplică pedepse accesorii.

Situația este prevăzută expres la art. 45 al. 5 din C.pen., respectiv pedeapsa accesorie se va executa alături de pedeapsa principală rezultantă.

21. Posibilitatea reținerii reabilitării de drept, pentru o condamnare din România, în cazul în care, în cursul termenului de reabilitare de drept, condamnatul săvârşeşte o altă infracțiune, în străinătate, pentru care se pronunţă o condamnare, soluţie ce se comunică serviciului de cazier judiciar, dar care nu este încă recunoscută în România.

Se impune recunoaşterea condamnării din străinătate pe cale incidentală.

22. Admisibilitatea administrării probelor pe latura civilă într-o cauză penală în care judecata se desfăşoară pe baza procedurii simplificate prev. de art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, fără să se fi dispus disjungerea cauzei.

Atâta vreme cât despăgubirea nu se referă la un prejudiciu care să aibă legătură cu soluţionarea acţiunii penale, administrarea probelor pe latură civilă este admisibilă.

23. Modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 484 alin. 2 Cod procedură penala, privind prezenţa inculpatului in fata instanţei precum şi asistenta sau reprezentarea obligatorie a acestuia.

În lipsa altor dispoziții, se vor aplica disp. art. 90 din C.p.p.

24. În cazul sesizării cu o cerere având ca obiect internare medicală, este obligatorie calitatea de suspect sau inculpat a intimatului pentru a fi admisibilă o astfel de solicitare?

Cu unanimitate s-a răspuns că nu, de vreme ce este reglementată şi procedura prev. de art. 315 al. 2 lit. e din C.p.p. rap. la art. 246 al. 13 din C.p.p., când există soluție de clasare în cauză.

Avocat dr. Claudiu-Octavian Ulici

 
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD