« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Actualități constituționale (noiembrie 2021). Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României. Evenimente internaționale. Publicații
29.11.2021 | Marieta SAFTA

Secţiuni: Articole, CCR, Drept constitutional, Drept penal, Internațional, JURIDICE.ro, Jurisprudență, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Marieta Safta

Marieta Safta

Sumar
I. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României

Dreptul penal ca măsură de ultimă instanţă (ultima ratio)

II. Evenimente internaționale
Proiectul Nordic CONREASON – Nordic exceptionalism? Mapping constitutional reasoning in Nordic countries

III. Publicații
Yaniv ROZNAI – Unconstitutional Constitutional Amendments – The Limits of Amendment Powers, Oxford University Press

I. JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ A CCR – Dreptul penal ca măsură de ultimă instanţă (ultima ratio)

În perioada de referință au fost publicate în Monitorul Oficial al României decizii ale Curții Constituționale (CCR) pronunțate în exercitarea atribuției de control al constituționalității legilor înainte de promulgare [art. 146 lit. a) din Constituție], de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor [art. 146 lit. d) din Constituție] și a conflictelor juridice de natură constituțională [art. 146 lit. e) din Constituție].

Am selectat câteva considerente vizând un principiu statuat în jurisprudența CCR și reluat în una dintre deciziile publicate în perioada de referință, respectiv în Decizia nr. 561 din 15 septembrie 2021 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. I din Legea pentru modificarea art. 369 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1076 din 10 noiembrie 2021, și anume dreptul penal ca ultima ratio.

Prin decizia menționată, Curtea a admis o sesizare de neconstituționalitate (control a priori), reținând că ”dispoziţiile criticate, prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de incitare la violență, ură sau discriminare prin activitatea altor organe decât autoritatea legiuitoare (Parlamentul, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie), sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate și contravin principiului legalităţii incriminării, prevăzut de art. 1 din Codul penal şi de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi, în consecinţă, dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, care se referă la calitatea legii, precum şi ale art. 23 din Constituţie, referitor la libertatea individuală.”

În considerentele deciziei este reluată jurisprudența CCR referitoare la limitele marjei de apreciere a Parlamentului în realizarea politicii penale, subiect ce constituie, în sine, o temă interesantă de drept constituțional. Am abordat această temă cu un alt prilej, în articolul The principle of utima ratio in the case-law of the Constitutional Court of Romania, așa încât vom reda, în continuare, doar pasaje relevante vizând acest principiu, cuprinse în decizia CCR publicată în această lună, care se adaugă selecției de jurisprudență pe care am realizat-o în studiul menționat.

Par. 24. ”Plecând de la premisa că Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, Curtea reţine că legiuitorul se află într-o poziţie care îi permite să aprecieze, în funcţie de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale, acesta dispunând de o marjă de apreciere destul de întinsă. Însă, cu toate că Parlamentul se bucură de o competenţă exclusivă în reglementarea măsurilor ce ţin de politica penală a statului, această competenţă nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituţionalitate asupra măsurilor adoptate. Astfel, Curtea constată că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni ţin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile şi exigenţele constituţionale. În acest sens, legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcţie de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opţiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor şi exigenţelor constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016, Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017). De asemenea, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituţiei este obligatorie, de unde rezultă că Parlamentul nu îşi poate exercita competenţa de incriminare şi de dezincriminare a unor fapte antisociale decât cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Constituţie (Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014).”

• Par 25 «Curtea observă că în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor către o politică a Uniunii Europene în materie penală: asigurarea punerii în aplicare eficace a politicilor Uniunii Europene prin intermediul dreptului penal, COM(2011)0573, la pct. 2.2.1 – Necesitate şi proporţionalitate – dreptul penal ca măsură de ultimă instanţă (ultima ratio) – se precizează că „anchetele şi sancţiunile penale pot avea un impact semnificativ 6 asupra drepturilor cetăţenilor şi au un efect stigmatizant. Prin urmare, dreptul penal trebuie să rămână întotdeauna o măsură la care se recurge în ultimă instanţă. (…) Prin urmare, legiuitorul trebuie să analizeze dacă alte măsuri decât cele de drept penal, de exemplu regimuri de sancţiuni de natură administrativă sau civilă, nu ar putea asigura în mod suficient aplicarea politicii şi dacă dreptul penal ar putea aborda problemele mai eficace” (a se vedea și Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016)».

• Par. 30-31 ”În continuare, Curtea reține că, în exercitarea competenţei de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul ultima ratio. În jurisprudența sa, Curtea a apreciat că, în materie penală, acest principiu trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit, alte măsuri de ordin civil, administrativ etc. fiind improprii în realizarea acestui deziderat. Mai mult, măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual. Curtea a reţinut că din perspectiva principiului ultima ratio, în materie penală nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancțiunea penală (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată).

Or, în condițiile în care legiuitorul nu reglementează criteriile de discriminare în baza cărora se pot determina valorile sociale ocrotite de legea penală, Curtea constată că nu este îndeplinită obligația de a legifera respectând condițiile de necesitate și proporționalitate a măsurilor de natură penală pe care legea le impune, în lumina principiului ultima ratio. Atâta vreme cât legea civilă sau administrativ-contravențională acoperă în mare măsură materia sancţionării comportamentelor discriminatorii, este evident că legiuitorul are obligația de a incrimina penal doar acele fapte pentru care răspunderea penală reprezintă resortul ultim în protejarea anumitor valori sociale, legea penală fiind singura în măsură să atingă scopul urmărit. Așa fiind, Curtea constată că modul de a proteja valori sociale prin reglementarea răspunderii penale nu este de natură să asigure previzibilitate, coerență și claritate cadrului normativ, legea penală fiind lipsită de rigoare și precizie.”

• Par. 33. «În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni ţin de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile şi exigenţele constituţionale. Prin reglementarea protecţiei penale doar a faptelor care produc anumite consecinţe, legiuitorul trebuie să se plaseze în interiorul acestei marje, întrucât nicio dispoziţie constituţională nu obligă explicit/implicit la stabilirea unui standard de referinţă care să determine în mod automat incriminarea penală a oricărei vătămări aduse unei valori consacrate constituţional sau legal. Curtea a reţinut că „legiuitorul are îndreptăţirea de a plasa protecţia constituţională a valorii care nu intră sub incidenţa penalului în sfera răspunderii civile delictuale”, deci, implicit, Curtea a acceptat teza potrivit căreia incidenţa răspunderii penale este condiţionată de o anumită gravitate a faptei sau de un anumit nivel de afectare a valorii protejate prin norma penală (Decizia nr.683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015; Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, precitată).»

II. EVENIMENTE INTERNAȚIONALE – Proiectul Nordic CONREASON: Excepționalismul nordic? Cartografierea raționamentului constituțional în țările nordic

Am participat cu interes la webminarul din 24 noiembrie 2021 organizat în cadrul Proiectul Nordic CONREASON, primul  din seria preconizată a se realiza pe parcursul Proiectului. Scopul acestor întâlniri este, pe de o parte, de a purta dezbateri în cadrul echipei de cercetare din proiect iar, pe de altă parte, de a implica alți cercetători în aceste dezbateri și a disemina informații  despre constituționalism și controlul de constituționalitate în țările nordice. Descrierea și programul activităților sunt disponibile aici aici.

În cadrul primului webminar, moderat de Katalin Capannini-Kelemen, Associate Professor la Universitatea Örebro (Suedia), a fost prezentat, de către Åsa Elmerot, Senior Lecturer, Universitatea Örebro, controlul de constituționalitate în Suedia, cu referire la cele două Curți Supreme (Högsta domstolen and Högsta förvaltningsdomstolen).

Potrivit descrierii Proiectului, disponibilă aici, acesta pornește de la ideea că peisajul constituțional unic al țărilor nordice este un paradis în mare măsură neexplorat pentru construirea de teorii în domeniul dreptului constituțional și al politicii comparate (Hirschl 2011). Proiectele constituționale comparative  includ rareori vreo țară nordică. Scopul acestui proiect este de a se alătura discursului academic global asupra raționamentului constituțional și de a-l îmbogăți cu experiența țărilor nordice.

Observând, în acord cu inițiatorii acestui Proiect, lipsa informațiilor referitoare la practica în materie constituțională a instanțelor din țările nordice, salutăm inițiativa realizării Proiectului și considerăm utilă semnalarea sa pentru toți cei interesați de dreptul constituțional comparat.

Datele colectate vor fi puse la dispoziția publicului prin intermediul site-ului web pe care l-am indicat în cuprinsul acestui material, permițând astfel cunoașterea practicilor judiciare din țările nordice și realizarea de studii comparative în materia controlului de constituționalitate.

 III. Yaniv ROZNAI – Unconstitutional Constitutional Amendments – The Limits  of Amendment Powers, Oxford University Press

Chiar dacă nu este vorba despre o lucrare publicată în această perioadă, am ales să o semnalăm, în contextul în care am abordat într-o rubrică de anul acesta teoria structurii de bază a Constituției, cu referire la limitele revizuirii legii fundamentale, preluată în jurisprudența recentă a instanțelor din Kenya. Cartea Profesorului Roznai constituie un refer bibliografic de referință pentru teoria menționată, precum și în privința temei generale a revizuirii Constituției, de permanentă actualitate.

Lucrarea dezvoltă pe larg teoria limitelor implicite ale revizuirii Constituției (theory of implicit unamendability), cu referire la apariția sa, un ”tur de orizont”, pornind de la India, și continuând cu Bangladesh, Pakistan, Coreea de Sud, Japonia, China, Taiwan, Tailanda, Sri Lanka, Malaiezia, Singapore, Kenya, Africa de Sud, Tanzania, Argentina, Columbia, Peru, zona Caraibelor. Potrivit concluziilor formulate după examinarea jurisdicțiilor menționate, există o tendință globală către  acceptarea/consacrarea unor limite implicite ale revizuirii Constituției. Ca urmare, în state unde constituțiile nu stabilesc în mod explicit limite ale revizuirii, instanțele judecătorești au identificat un nucleu dur, un set de principii ce constituie identitatea constituțională ce nu pot fi înlăturate prin modificarea constituțiilor. Curtea Supremă a Indiei a fost un ”pionier” al acestei teorii, însă ea continuă să se răspândească.

Considerăm că această răspândire și poate chiar originea teoriei determină în continuare actualitatea unei teme de cercetare în dreptul constituțional, respectiv influența doctrinei asupra jurisprudenței curților constituționale și a evoluției dreptului constituțional (Justice Kiage/Court of Appeal, Kenya: „When lawyers do good research – you get good results in the judgment!” https://web.facebook.com/hashtag/bbiappealjudgement).

Nu doar prin dezvoltarea teoriei structurii de bază a Constituției, ci și prin prezentarea unei valoroase analize de drept comparat în materia limitelor revizuirii Constituției, cartea profesorului Roznai constituie o bibliografie obligatorie pentru studiul dreptului constituțional. Lectura sa este, așa cum am arătat, și un prilej de reflecție asupra importanței cercetării pentru dezvoltarea constituționalismului la nivel global. Calitatea și forța doctrinei de drept constituțional  determină  modelarea continuă a fundamentului constituțional al statelor, prin interpretarea și reinterpretarea conceptelor și valorilor constituționale, preluată apoi în considerentele pe care instanțele constituţionale își fundamentează deciziile.

Conf. univ. dr. Marieta Safta

 
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD