« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Validarea popririi instituite asupra sumelor de bani deținute în numele debitorului de un terț
03.12.2021 | Ștefan Andrei POPA

Secţiuni: Articole, Drept civil, Recuperare creanțe, RNSJ, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Ştefan Andrei Pop

Ştefan Andrei Popa

În cele ce urmează ne propunem: a) să analizăm noțiunea de ”deținere în numele debitorului, de către un terț, a unor sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale”, folosită în art. 781 alin. 1 C.p.c. pentru a identifica obiectul popririi, verificând dacă aceasta reprezintă o ipoteză distinctă față de cea a datorării unor sume de bani de către terț debitorului poprit, b) să constatăm dacă este susceptibilă de validare poprirea instituită asupra sumelor de bani deținute de un terț în numele debitorului, c) iar în aplicarea celor anterior expuse să constatăm dacă administratorul unei asociații de proprietari poate dobândi calitatea de terț poprit în ceea ce privește sumele pe care le-ar deține în numele asociației pe care o administrează și dacă se poate proceda la validarea unei astfel de popriri.

Prezentul demers a fost determinat de analizarea unor cereri de validare a popririi în cadrul cărora creditorul (furnizor de utilităţi în beneficiul asociaţiei de proprietari) arăta în mod expres că nu-și întemeiază solicitarea pe faptul că terțul poprit ar datora sume de bani debitorului poprit, ci exclusiv pe împrejurarea că terțul ar deține sume de bani în numele debitorului poprit[1].  Vom considera bine cunoscut mecanismul executării silite prin poprire și al validării de poprire, astfel că vom analiza direct aspectele anterior expuse. Din considerente de lizibilitate a textului atunci când ne vor referi la sume de bani vom avea în vedere, în general, și titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile, potrivit textului art. 781 alin. 1 C.p.c.

Conform art. 781 alin. 1 C.p.c. ”Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente”. Aparent, deţinerea unor sume de bani ca alternativă la datorarea lor ar duce cu gândul la faptul material al stăpânirii acelor sume de bani de către terţul poprit, independent de existenţa vreunui raport juridic între acesta şi debitorul poprit. Totuşi, pentru juriști folosirea, în sfera dreptului civil, a verbului a deține trimite la noțiunea de detenție, ca stăpânire de fapt asupra unui bun, fără a avea calitatea de proprietar al acestuia, și fără a se înfățișa public drept proprietar, această stăpânire fiind exercitată însă, de regulă, cu îngăduința proprietarului. Așa cum este firesc, art. 781 alin. 1 C.p.c. arată în mod expres că poprirea se poate înființa și asupra sumelor de bani deținute de un terț doar în măsura în care această deținere se exercită în numele debitorului, așadar în temeiul unui raport juridic existent între terț și debitor. Prin urmare, nu este avută în vedere o deținere pur faptică, fără vreun titlu, a sumelor de bani ori a bunurilor incorporale ale debitorului[2].

Însă faptul că textul legal citat prezintă ipoteza deținerii de către terț a unor sume de bani distinct de cea a datorării, de către terț, debitorului, a unor sume de bani (ipoteză ce implică, de asemenea, existența unui raport juridic între cei doi) poate induce ideea că situația specifică pe care o analizăm ar viza doar raporturile juridice din care nu ar decurge vreo obligație de plată ori de restituire a respectivelor sume de bani, nici măcar în viitor[3]. Însă, dacă datorarea și deținerea de sume de bani ar fi fost privite de legiuitor ca ipoteze distincte, atunci nu putem trece cu vederea faptul că a deține sume de bani în numele altuia și a nu-i datora, nici măcar în viitor, acestuia, respectivele sume, este un nonsens. De aceea, considerăm că intenția legiuitorului nu a fost de a reglementa ipoteze distincte, ci doar de sublinia, prin referirea la ”deținerea în numele debitorului”, faptul că pot fi poprite și sumele de bani care ar urma să fie restituite debitorului poprit în urma manifestării de voință a acestuia, cum ar fi în situația contractului de depozit cu titlu gratuit având ca obiect sume de bani[4] (contract ce poate fi fără termen sau, chiar dacă e cu termen, poate fi denunțat oricând de deponent), ori a contractului de cont bancar, acesta din urmă beneficiind însă de o reglementare specifică în materie de poprire (art. 781 alin. 2 C.p.c.) întrucât în practică reprezintă cea mai frecventă situație de poprire.

Așadar, considerăm că și pentru a putea opera poprirea asupra unor sume de bani deținute de terțul poprit în numele debitorului este necesar ca terțul poprit să datoreze, cel puțin în viitor, în temeiul raporturilor juridice existente, respectivele sume de bani debitorului poprit, având o obligație de restituire față de acesta, fie și fără termen. Această interpretare este de natură să înlăture aparenta inconsecvență a reglementării în materie de obiect al popririi (art. 781 C.p.c.) față de cea în materie de validare de poprire (art. 790 C.p.c.). Astfel, art. 790 alin. 4 C.p.c. arată că ”Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi”. Așadar, în ceea ce privește validarea popririi nu se mai face referire la ipoteza deținerii de sume de bani, ci doar la cea a datorării respectivelor sume; or, dacă s-ar accepta ideea că acestea sunt ipoteze distincte, cea de-a doua neincluzând-o pe prima, ar însemna că nu ar fi posibilă validarea popririi instituite asupra sumelor deținute de terțul poprit în numele debitorului poprit, validarea fiind reglementată doar pentru situația în care din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului. Or, desigur, nu se poate accepta că în situația sumelor deținute de terțul poprit poprirea ar fi posibilă, dar nu ar exista și sancțiunea validării popririi pentru terțul care nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin în urma instituirii popririi.

În continuare vom încerca să stabilim dacă administratorul unei asociații de proprietari poate dobândi calitatea de terț poprit în ceea ce privește sumele pe care le-ar deține în numele asociației pe care o administrează și dacă se poate proceda la validarea unei astfel de popriri, la inițiativa creditorului furnizor de utilități. Vom începe prin a remarca faptul că, dacă potrivit celor arătate mai sus deținerea de sume de bani în numele debitorului implică și obligația de restituire, așadar o datorare a acelor sume debitorului poprit, fie și în viitor, atunci administratorul asociației de proprietari nu va putea avea calitatea de terț poprit întrucât el nu datorează sume de bani asociației, ci doar aceasta din urmă îi datorează plata serviciului de administrare prestat. Desigur, pot apărea situații în care asociația de proprietari să solicite restituirea sumelor de bani deținute de administrator în numele său, dar ele exced limitelor normalei derulări a raporturilor contractuale dintre asociație și administrator, ținând cont și de faptul că sumele încasate de administrator în numele asociației nu sunt, în principiu, păstrate, ci sunt folosite pentru stingerea datoriilor asociației față de creditorii săi ori pentru întreținerea, repararea, reabilitarea și modernizarea proprietății comune și menținerea în stare bună a imobilului (având o afectațiune specială în aceste cazuri, indicată chiar de lege, așadar neputând fi urmărite de creditori, potrivit art. 781 alin. 5 lit a) C.p.c.), asociația de proprietari fiind o formă de asociere fără scop lucrativ a proprietarilor dintr-un condominiu (art. 2 lit. d) din Legea nr. 196/2018).

Constatăm, de asemenea, că potrivit art. 63 alin. 2 și 3 din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea, funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea de condominii[5], încheierea unui contract de administrare[6] nu este o opțiune, ci o obligație a asociației de proprietari.  Deși, așa cum rezultă din art. 45 din Legea nr. 196/2018, administratorul (persoană fizică sau juridică) nu face parte dintre organele asociației de proprietari, el este o entitate necesară pentru legala funcționare a asociației. Potrivit art. 66 lit. g), l), i), m) din Legea nr. 196/2018 administratorul înfăptuiește activitatea de stabilire, pe baza și a facturilor furnizorilor de utilități, a listelor de plată și asigură realizarea plăților către furnizorii de servicii pentru exploatarea și întreținerea condominiului[7]. De aceea, întrucât potrivit legii realizarea plăților se va efectua de administrator (sau cel puţin el este în primul rând abilitat să o facă), nu se poate considera că administratorul ar fi un simplu deținător al sumelor de bani încasate de asociație de la membrii săi, în sensul art. 781 alin. 1 C.p.c. Poprirea implică existența unui terț față de raportul obligațional existent între creditor și debitor; or, chiar dacă din punct de vedere juridic administratorul asociației este o entitate distinctă față de asociație, din perspectiva Legii speciale nr. 196/2018 el apare mai degrabă ca un element constitutiv al asociației, fără de care aceasta nu ar putea funcționa în acord cu legea; potrivit acestui act normativ asociația de proprietari nu poate realiza plata furnizorilor de utilități decât prin administrator[8], astfel încât voința asociației se confundă cu voința administratorului în această privință. Or, administratorul asociației are deja obligația de a plăti furnizorului de utilități sumele cuvenite acestuia, obligație ce decurge din contractul încheiat de asociație cu furnizorul respectiv coroborat cu contractul de administrare, precum și din dispozițiile Legii nr. 196/2018, nefiind necesar să se stabilească prin poprire acest raport. Poprirea creează un raport juridic nou, între creditor și terțul poprit, prin care ultimul e obligat să plătească creditorului (fie şi indirect, prin consemnarea sumei de bani la dispoziţia executorului judecătoresc, conform art. 797 alin. 1 pct. 1 C.p.c.) ceea ce datora debitorului poprit (sau, în situația analizată, ceea ce deținea în numele debitorului poprit). Avem în vedere, desigur, obligaţia de plată ce decurge din art. 787 C.p.c., care nu vizează patrimoniul propriu al terţului poprit ci doar sumele datorate de acesta  debitorului poprit, aşadar e o obligaţie de plată în numele debitorului; în măsura în care terţul poprit nu şi-ar îndeplini această obligaţie se poate ajunge la validarea popririi, hotărârea de validare constituind titlu executoriu împotriva terţului poprit, astfel că, din momentul validării, acesta va răspunde cu propriul patrimoniu faţă de creditorul popritor[9]. Însă în ipoteza pe care o avem în discuție acest raport juridic primar (de datorare de către terț a unor sume de bani creditorului, în numele debitorului poprit) există deja, el decurgând din lege. Aşa cum vom dezvolta în cele ce urmează, instanţa învestită cu validarea popririi ar trebui să stabilească faptul că, anterior popririi, terţul poprit nu a realizat, în numele asociaţiei, plăţile la care creditorul era îndreptăţit, deși dispunea, măcar în parte, de sumele necesare. Or, validarea de poprire presupune analizarea doar a conduitei terţului poprit după comunicarea adresei de poprire, precum şi a împrejurării dacă terţul datora sume de bani debitorului poprit la momentul primirii adresei de poprire, iar nu analizarea modului în care s-au derulat până la înființarea popririi raporturile dintre creditor şi debitorul poprit, prin intermediul terţului administrator. De aceea considerăm că administratorul asociației nu poate avea calitatea de terț poprit ca deținător al unor sume de bani ale asociației și, implicit, nici nu se poate valida o astfel de poprire.

Trebuie să remarcăm și faptul că o eventuală poprire a sumelor deținute de administratorul asociației în numele acesteia nu ar putea opera decât în limitele trasate de Decizia nr.84/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că ”În interpretarea dispoziţiilor art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 4648 din Legea nr. 230/2007, art. 12 pct. B lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, sumele datorate lunar de terţul poprit, membru al asociaţiei de proprietari, debitoarei asociaţia de proprietari, cu titlu de cheltuieli de întreţinere, au afectaţiunea specială corespunzătoare diferitelor componente ale acestor cheltuieli, astfel cum sunt determinate de legislaţia în materie”. Deși această hotărâre prealabilă vizează o situație de fapt diferită față de cea pe care o analizăm în textul de față, implicând un raport ”clasic” de poprire (terțul poprit, membru al asociației de proprietari, era chiar debitor al asociației de proprietari debitoare, iar nu un deţinător al unor sume de bani în numele acesteia), considerăm evident faptul că rațiunile[10] ce au fundamentat această soluție se regăsesc și în cazul pe care-l cercetăm, astfel că o eventuală poprire nu ar putea opera decât cu privire la sumele pe care administratorul le-a încasat de la membrii asociației cu titlu de debit datorat furnizorului de utilități creditor, așadar cu privire la sumele care oricum îi erau destinate creditorului[11].

Totodată, chiar dacă am accepta că administratorul ar putea avea calitatea de terţ poprit, pentru a se pronunţa o soluţie de admitere a cererii de validare a popririi nu ar fi suficient să se stabilească faptul că la data primirii adresei de poprire administratorul deţinea sume de bani în numele asociaţiei, ci, prin prisma Deciziei nr. 84/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ar trebui să se constate  existenţa şi cuantumul sumelor având afectaţiunea specială de a stinge anume debitul datorat creditorului popritor, la momentul înfiinţării popririi, iar dacă această condiţie este îndeplinită, ar urma să se constate apoi că terţul poprit nu şi-a îndeplinit cu privire strict la aceste sume obligaţiile impuse de art. 787 C.p.c. Or, aceasta ar implica să se stabilească şi faptul că plăţile realizate de membrii asociației de la data scadenţei facturilor ce constituie titluri executorii (sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce obligă asociaţia la plata sumelor respective) şi până la data primirii adresei de poprire nu au fost corect imputate faţă de debitul ce face obiectul dosarului execuţional. Această verificare ar urma să se realizeze în raport de toate plăţile realizate de membrii asociaţiei, pentru a se stabili cât anume s-ar fi cuvenit, cu afectaţiune specială, creditorului, iar apoi şi în raport de plăţile realizate efectiv de administrator către creditor pe baza a ceea ce administratorul a considerat că reprezintă sume ce i se cuvin acestuia, din totalul achitat de membrii asociaţiei[12]. Or, o astfel de verificare evocă de fapt noţiunea de culpă a administratorului şi de angajare a răspunderii acestuia nu doar și nu atât în legătură cu faptul că nu ar fi dat curs obligaţiilor instituite prin adresa de poprire, ci mai ales în legătură cu modul în care şi-a executat propriile obligaţii decurgând din contractul de administrare anterior popririi, ceea ce excede verificărilor ce se impune a fi realizate în materia validării de poprire.

Astfel, considerăm că în soluționarea cererii de validare a popririi creditorul are sarcina de a proba că la momentul primirii adresei de poprire terțul poprit datora sume de bani debitorului poprit, așadar că la acel moment exista o creanță certă și lichidă a debitorului față de terț (nu neapărat și exigibilă – în cazul creanțelor neexigibile poprirea este posibilă dar nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen). Prin urmare, instanța de validare trebuie să stabilească existența acestei creanțe în trecut, iar nu să stabilească ea însăși, cu efecte pentru viitor, pe baza probelor administrate, această creanță. Astfel, spre exemplu, instanța de validare nu ar putea valida poprirea dacă partea creditoare ar considera că terțul vânzător datorează debitorului cumpărător prețul încasat în urma încheierii unui contract de vânzare pe care creditorul îl consideră lovit de nulitate absolută, nulitate ce nu fusese însă constatată judiciar anterior înființării popririi; chiar dacă acel contract de vânzare ar fi într-adevăr lovit de o cauză de nulitate absolută, instanța de validare nu va verifica, pe cale incidentală, această nulitate, întrucât o astfel de constatare a nulității, cu consecința restituirii prestațiilor executate, ar fi ulterioară înființării popririi și nu ar putea avea consecințe asupra soluționării cererii de validare. La fel, doar săvârșirea de către terțul poprit a unei fapte civile delictuale împotriva debitorului poprit nu va putea constitui temei pentru înființarea popririi, și nici pentru validarea acesteia, întrucât la momentul înființării popririi creanța, deși probabilă, nu era încă stabilită, iar instanța de validare ar fi cea care ar consacra, pentru prima oară, existența și cuantumul creanței. A admite opinia contrară, în sensul că instanța de validare ar putea să stabilească existența creanței și nu doar să constate existența ei la momentul înființării popririi ar însemna să acceptăm o translare, în mod artificial, a acestui  aspect, ce nu ține de procedura execuțională și de raporturile dintre creditor și debitorul poprit, în sarcina instanței de executare, cu consecința posibilă a ocolirii normelor privind competența materială și teritorială de soluționare a cererii de stabilire a creanței, a celor privind taxele judiciare de timbru și a celor referitoare la căile de atac aplicabile pentru soluția privind această chestiune ”extraexecuțională”. Cu atât mai mult, în situația pe care o analizăm, instanța de validare nu va putea verifica dacă anterior înființării popririi, terțul administrator nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile de plată față de creditorul asociației de proprietari.

Se cuvine să subliniem că într-o normală funcționare a raporturilor de administrare a asociației de proprietari nici nu ar trebui să se pună problema popririi sumelor deținute de administratorul terț poprit în numele asociației. Aceasta întrucât potrivit art. 67 alin. 2 și 3 din Legea nr. 196/2018 ”(2)Administratorul este obligat să folosească pentru plățile curente și pentru încasări contul curent al asociației prevăzut la art. 20 alin. (1), (…). În acest cont sunt vărsate, în termen de 24 de ore de la primirea acestora, toate sumele sau valorile primite în numele sau în contul asociației. (3) Contul menționat la alin. (2) poate fi utilizat și pentru plata cotelor lunare de contribuție la cheltuielile asociației de către proprietari”. Prin urmare, potrivit legii încasările realizate de administrator în numele asociației de proprietari vor fi primite fie direct în contul asociației de proprietari (iar nu într-un cont bancar al administratorului) când plata se face prin transfer bancar ori prin depunere direct în cont, fie, atunci când plățile pentru asociație sunt realizate în numerar către administrator, ele ar trebui să fie depuse, de administrator, în termen de 24 de ore, în contul bancar al asociației. Dacă aceste dispoziții legale ar fi respectate, atunci chiar contul asociației de proprietari ar putea fi poprit, iar administratorul nu ar mai putea avea, în principiu, calitatea de terț poprit (în orice caz nu s-ar pune problema popririi conturilor sale), întrucât cu excepția celor 24 de ore în care, eventual, ar deține numerarul încasat pentru asociație, el nu ar deține sume de bani în numele asociației, în sensul art. 781 alin. 1 C.p.c. Se pare însă că în practică există unele asociații de proprietari care nu dețin un cont bancar propriu, deși au această obligație potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 196/2018[13], astfel încât administratorul persoană juridică având ca obiect de activitate administrarea condominiilor folosește propriul cont bancar pentru a primi plățile realizate pentru  asociație și a realiza apoi plăți către creditorii asociației. Desigur, această ocolire a dispozițiilor legale, chiar dacă nu este realizată cu scopul de a frauda creditorii asociației, ar trebui sancționată, dar considerăm că sancțiunea nu poate îmbrăca forma validării de poprire în discuție, având în vedere cele anterior expuse cu privire la situaţia juridică a administratorului asociației de proprietari, precum și cu privire la limitele verificărilor pe care le poate realiza instanța de validare. Creditorul asociației de proprietari ar putea acționa pe cale oblică, iar sancțiunea ar putea îmbrăca și forma prevăzută de art. 64 alin. 9 din Legea nr. 196/2018, respectiv suspendarea sau retragerea atestatului administratorului ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive, în cazul în care instanțele judecătorești competente au stabilit existența unui prejudiciu cauzat de administrator. Considerăm că, în lipsa vreunei precizări a legii în acest sens, un astfel de prejudiciu nu trebuie să privească neapărat asociația de proprietari, ci poate fi și cel cauzat creditorilor acesteia în urma neobservării dispozițiilor legale privind modalitatea în care se fac încasările pentru asociația administrată.


[1] În mod obișnuit din contractele de administrare încheiate de asociațiile de proprietari cu administratori persoane juridice având ca obiect de activitate administrarea condominiilor nu rezultă obligații de plată în sarcina administratorului față de asociație.
[2] Întrucât banii în numerar și titlurile de valoare materializate pot fi privite ca bunuri mobile corporale, ele pot face și obiectul sechestrării, în cadrul executării silite mobiliare, iar art. 733 C.p.c. reglementează sechestrarea bunurilor aflate în mâinile terților. Art. 746 C.p.c, referindu-se la păstrarea bunurilor sechestrate, face referire, în alin. (4), și la sume în lei sau valută și la titluri de valoare care, după ridicare, ar urma să fie predate de către executor unei instituții de credit. Însă sechestrarea banilor și a titlurilor de valoare ce s-ar găsi la un terț se va putea face numai dacă acesta recunoaște că ele aparțin debitorului urmărit ori, în caz de contestare a acestui fapt, dacă instanța, în urma dovezilor administrate în sensul că ele aparțin debitorului, ar autoriza executorul să continue aplicarea sechestrului, potrivit art. 733 alin. 2 C.p.c. Prin urmare, banii (doar cei păstrați în numerar) și titlurile de valoare materializate aparținând debitorului poprit dar aflate la un terț sunt susceptibile de a face atât obiectul sechestrului, cât și al popririi, la fel cu celelalte bunuri mobile corporale (art. 781 alin. 1 teza finală C.p.c.). Însă, întrucât banii în numerar și titlurile de valoare materializate, la purtător, sunt dificil de identificat ca aparținând unei anumite persoane, astfel că sechestrarea lor în cadrul executării silite mobiliare, când s-ar afla în mâinile terților, este puțin probabilă, varianta de urmat, atunci când executorul are date privind deținerea unor astfel de bunuri de către un terț în numele debitorului, este cea a popririi.
[3] Cu privire la exigibilitatea obligației de plată a terțului poprit în raport cu debitorul poprit art. 781 alin. 4 C.p.c. arată în mod expres că ”se va putea popri și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției”, precizare coerentă cu indicarea, în alin. 1 al art. 781 C.p.c., a faptului că pot fi poprite și sumele pe care terțul le va datora debitorului în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
[4] Cu delimitarea față de împrumutul de consumație trasată de art. 2105 alin. 2 C.civ.
[5] Potrivit art. 63 alin. 2 și 3 din Legea nr. 196/2018 ”(2)În scopul administrării și întreținerii condominiului, asociația de proprietari încheie contracte în numele proprietarilor cu persoane fizice, persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice cu obiect de activitate administrarea condominiilor, înființate potrivit prevederilor legale în vigoare.(3) Desemnarea administratorului și încheierea contractului de administrare se fac de către comitetul executiv reprezentat de președintele asociației de proprietari, în baza mandatului acordat de adunarea generală, și decizia se comunică tuturor proprietarilor”.
[6] Sau încheierea unui contract de muncă cu un administrator persoană fizică.
[7] Art. 66 lit. i din Legea nr. 196/2018  face referire la „derularea și urmărirea realizării acestor contracte”.
[8] Desigur, potrivit art. 1472 C.civ, plata poate fi făcută de orice persoană, chiar dacă este un terț în raport de acea obligație, însă aici avem în vedere persoana îndrituită de lege să realizeze plata.
[9] Cu privire la atitudinea pe care o poate adopta terțul poprit după înființarea popririi, prin raportare la evaluarea pe care o face cu referire la șansele de a obține desființarea popririi prin respingerea cererii de validare a popririi, a se vedea Vasile Bozeșan, ”Opțiunile” terțului poprit față de obligația de plată/consemnare a sumelor poprite, în ”Executarea silită. Dificultăți și soluții practice. Vol. 2”, Ed. Universul Juridic, București, 2017, pag.504.
[10] Astfel, la pct. 102-104 din considerentele Deciziei H.P. nr.84/2018 a ÎCCJ se arată că ”Este evident însă că un creditor nu va putea urmări întreaga sumă pe care un proprietar o datorează lunar asociaţiei, pentru că, aşa cum s-a arătat, în componenţa acestei sume intră debite ale acestuia către diferiţi alţi furnizori care au, în egală măsură, calitatea de creditori şi deci interes în valorificarea creanţei proprii. În acest sens trebuie respectată destinaţia fiecărei sume şi apare astfel afectaţiunea specială la care face referire art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, de natură să atragă indisponibilizarea sumelor de bani care au altă afectaţiune decât cea a cărei realizare, prin poprire, o urmăreşte creditorul (de exemplu, un furnizor de energie termică nu va putea popri şi sumele datorate pentru consumul de apă rece sau canalizare ori pentru energia electrică etc.). Altminteri s-ar putea ajunge ca, în valorificarea unei creanţe, prin indisponibilizarea întregii sume plătite cu titlu de cheltuieli de întreţinere de către un debitor, să fie paralizat dreptul la valorificarea creanţei al altui creditor”.
[11] Potrivit art. 70 din Legea nr. 196/2018, toate veniturile obținute din exploatarea proprietății comune, inclusiv veniturile din dobânzi bancare, aparțin asociației de proprietari, alimentează numai fondul de reparații al asociației de proprietari și nu se plătesc proprietarilor. Prin urmare, aceste venituri au o afectațiune specială și nu vor putea fi supuse executării silite prin poprire, conform art. 781 alin. 5 lit. a) C.p.c.
[12] Ar urma să se țină cont și de dreptul debitorului de a realiza, primul (în lipsa acordului părţilor), imputaţia plăţii, ori, subsecvent, de celelalte reguli privind imputaţia plăţii (art. 1506-1509 C.civ.), în condițiile în care, de cele mai multe ori, membrii asociției de proprietari nu realizează plata către administrator defalcat pe categorii de utilități, ci fac o plată unică a debitului aferent unei liste lunare de plată. Iar în cazul în care titlul executoriu este reprezentat de o factură de utilități nu s-ar putea reproşa administratorului că nu a plătit cu prioritate facturi mai vechi, ce constituie titlul executoriu pus în executare, ci a realizat plata facturilor mai noi.
[13] Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 196/2018 ”Asociațiile de proprietari înființate anterior intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează statutul juridic obținut la data înființării acestora, dar se vor organiza și vor funcționa în conformitate cu prevederile prezentei legi”.


Jud. Ștefan Andrei Popa, Tribunalul Iași

 
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD