Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Personalul silvic nu beneficiază de indemnizaţia de grad profesional în absenţa elaborării unor acte normative care să reglementeze modalitatea de stabilire, în concret, a acestui drept salarial
08.12.2021 | Andrei PAP

Secţiuni: Dezlegarea unor chestiuni de drept, Dreptul muncii, Jurisprudența ÎCCJ, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1158 din 6 decembrie 2021, a fost publicată Decizia nr. 72/2021 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „Aplicarea dispoziţiilor art. 120 alin. (4) din Codul silvic”.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 8 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 18.070/3/2020, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept referitoare la „Aplicarea dispoziţiilor art. 120 alin. (4) din Codul silvic”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

47. Cu privire la fondul sesizării se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a mai pronunţat anterior, prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, cu privire la o situaţie normativă similară.

48. Astfel, în cadrul respectivei proceduri, instanţa supremă s-a pronunţat cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la posibilitatea acordării şi cuantificării drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, statuând în sensul că „în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.

49. În considerentele hotărârii s-au arătat următoarele:

„În condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului şi al suplimentului treptei de salarizare, suntem în prezenţa doar a unei intenţii a legiuitorului de a acorda funcţionarilor publici două drepturi de natură salarială, intenţie materializată prin instituirea drepturilor, dar nefinalizată, deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criteriile pe baza cărora pot fi calculate.

În atare situaţie, nefiind creat cadrul funcţional de acordare a drepturilor, acestea rămân doar drepturi «virtuale».

În consecinţă, cele două drepturi nu pot fi obţinute prin promovarea unor acţiuni în instanţă, căci acordarea lor pe cale judecătorească ar însemna să se facă fie prin obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fie prin eventuala cuantificare de către instanţă în raport cu diverse criterii aplicate prin analogie, ceea ce echivalează cu o substituire în atribuţiile legiuitorului ori ale executivului, contrar celor stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 3 iulie 2008, în cuprinsul căreia s-a reţinut că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.

50. Raţionamentul expus mai sus este pe deplin aplicabil şi în speţa de faţă în condiţiile în care, până la adoptarea Legii nr. 234/2019, nu a existat un cadru normativ care să stabilească cuantumul indemnizaţiei aferente gradului profesional sau criteriile pe baza cărora să poată fi calculat un astfel de spor salarial. Este vorba, şi în acest caz, cel mult de o intenţie a legiuitorului de acordare a unui asemenea drept, intenţie care, în lipsa unui cadru funcţional de acordare a sporului, nu a condus la naşterea unui veritabil drept de creanţă.

51. Acordarea acestui drept pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 s-ar face fie prin pronunţarea unor hotărâri imposibil de executat din cauza neindicării cuantumului obligaţiei, fie prin stabilirea de către instanţe a acestui cuantum, cu depăşirea competenţei puterii judecătoreşti.

52. În speţă, nu este posibilă nici extinderea, pentru trecut, a criteriilor de calcul reglementate prin Legea nr. 234/2019, întrucât, aşa cum statuează art. 15 alin. (2) din Constituţia României (principiul fiind preluat şi de art. 6 din Codul civil): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. În condiţiile în care dreptul de creanţă nu era născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019 din cauza lipsei cadrului normativ necesar pentru cuantificarea lui, el nu se putea naşte retroactiv în momentul adoptării legii noi.

53. Considerentele de mai sus nu intră în contradicţie cu cele statuate prin Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, întrucât, spre deosebire de indemnizaţia aferentă gradului profesional, reglementată de art. 120 alin. (4) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, pentru care nu existau, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, norme care să permită cuantificarea dreptului salarial, în ceea ce priveşte sporul de risc care face obiectul de reglementare al art. 120 alin. (5) din acelaşi act normativ legiuitorul a prevăzut în mod explicit modalitatea de calcul, precizând că acest spor este în cuantum de „25% din salariul de bază”.

54. Or, tocmai posibilitatea cuantificării sporului a constituit temeiul interpretării pe care instanţa supremă a dat-o prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, în Decizia nr. 7/2021 arătându-se că: „în acord cu prima orientare jurisprudenţială şi cu punctul de vedere al procurorului general, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că normele legale în vigoare oferă suficiente elemente pentru determinarea şi acordarea sporului de risc prevăzut de art. 120 alin. (5) din Codul silvic.”

55. Nu se poate vorbi nici de încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, în lipsa unor criterii de cuantificare a dreptului salarial, nu se poate vorbi de un bun în sensul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi nici de o speranţă legitimă, aşa cum a fost ea definită în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

56. În acelaşi sens s-a statuat şi prin Decizia nr. 20/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, reţinându-se că:

„Nu se poate vorbi nici de existenţa unei «speranţe legitime» a reclamanţilor, în sensul avut în vedere în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a reţinut că atunci când interesul patrimonial aparţine categoriei juridice «creanţă» nu poate fi considerat «valoare patrimonială» şi implicit «speranţă legitimă» decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu o dispoziţie legală, sau dacă existenţa sa este confirmată printr-o jurisprudenţă clară şi concordantă a instanţelor naţionale (Kopecky c/a Slovacia – 2004, paragrafele 35 şi 48-52; Pressos Compania Naviera – S.A. şi alţii c/a Belgia – 1995, paragraful 31; Draon c/a Franţa – 2005, paragrafele 65-70; Maurice c/a Franţa – 2005, paragrafele 63-70).

Or, drepturile salariale în discuţie nu au o suficientă bază în dreptul intern, în absenţa criteriilor legale de cuantificare a acestora”.

57. Această soluţie a fost confirmată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, prin hotărârea pronunţată în Cauza Zelca şi alţii c. României, a statuat că: „În prezenta cauză, nu se poate considera că pretinsele drepturi salariale ale reclamanţilor au un temei suficient în jurisprudenţa internă, având în vedere că interpretarea instanţelor în această privinţă a fost divergentă. În plus, hotărârea Înaltei Curţi din 21 septembrie 2009 pronunţată în recursul în interesul legii, care a pus capăt divergenţelor în această privinţă, a confirmat că funcţionarii publici nu aveau dreptul la sporurile pretinse, interpretare care, ulterior, a determinat curtea de apel să respingă capetele de cerere ale reclamanţilor. Rezultă că reclamanţii nu aveau un «bun» în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.”

58. Acelaşi trebuie să fie raţionamentul şi în speţa de faţă, întrucât art. 120 alin. (4) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic nu oferă o bază legală suficientă pentru acordarea indemnizaţiei aferente gradelor profesionale în condiţiile în care nu oferă criterii pentru cuantificarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 18.070/3/2020 şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea dispoziţiilor art. 120 alin. (4) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, personalul silvic nu beneficiază de indemnizaţia de grad profesional în absenţa elaborării unor acte normative care să reglementeze modalitatea de stabilire, în concret, a acestui drept salarial.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2021.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti