« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Vulnerabilitățile juridice la locul de muncă – salariul minim echilibrat, salariul minim adecvat
09.12.2021 | Matei MIDAN

Secţiuni: Dreptul muncii, JURIDICE.ro, Opinii, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Matei Midan

Matei Midan

Desigur, există numeroase reglementări la nivel internațional referitoare la instituția salariului minim, cele mai relevante fiind Convenția O.I.M. nr. 131/1970 și Recomandarea O.I.M. nr. 135/1970. România a fost unul dintre primele state care au adoptat aceste acte legislative internaționale și le-a transpus, mai apoi, în dreptul intern. Așa cum a edificat Adam Smith, fondatorul liberalismului economic, în arhicunoscuta sa lucrare „Avuția națiunilor”, „omul trebuie să poată trăi din munca sa, iar salariul trebuie să fie suficient de mare încât să-i permită să se întrețină”. Acesta este, de fapt, scopul pentru care individul muncește și motivul pentru care are libertatea de a munci; pentru a se putea întreține. Altfel spus, libertatea de a munci se referă la munca salarizată, care vizează acceptarea sau refuzul prestării unei munci sub autoritatea altei persoane.

Societatea a constatat pentru prima dată existența unei vulnerabilități în raporturile industriale și de muncă la finalul secolului XIX, la apogeul revoluției industriale. Atunci, în Noua Zeelandă, a fost adoptat primul act legislativ în materie privind salariul minim. Implementarea sa a fost, la început, un real experiment social, care s-a dovedit un succes răsunător, urmând ca Marea Britanie, Franța și alte state ale lumii să elaboreze propriile legi în materie. S-a confirmat faptul că atunci când un lucrător nu ar mai primi o sumă de bani minimă pentru a reuși să se întrețină pe sine și pe cei pe care i-ar mai avea în grijă, el nu ar mai veni la locul de muncă, o intervenție juridică în acest sens devenind imperativă.

Unele state au decis să includă inclusiv la nivelul legilor fundamentale principiul acordării unui salariu minim, România numărându-se printre ele, reglementând acest aspect la art. 41 – salariul minim reprezintă un factor de protecție socială, în calitate de drept fundamental al cetățeanului. Salariul minim poate fi stabilit, în linii mari, în două moduri – fie printr-o reglementare legislativă, fie prin negocieri colective directe între partenerii sociali.

Anual, O.I.M. elaborează și publică un raport dedicat salariului minim, prin care se contorizează situația la nivel mondial – creșterile sau scăderile salariilor minime, câți lucrători primesc un astfel de salariu, existența inegalităților sociale, adâncirea pragului sărăciei în anumite regiuni, augmentarea, în anumite cazuri, a factorului denumit gender pay gap etc, toate conturând, într-o mare măsură, la o vulnerabilitate puternică în raporturile de muncă. Statisticile obținute în ultimii doi ani prezintă schimbări totale de paradigmă, la 180 de grade. Atât economiile prospere, cât și cele emergente nu au putut preconiza în primele luni ale anului 2020 declanșarea unei pandemii și efectele majore pe care aceasta le va avea asupra tuturor sectoarelor de activitate. În adevăr, pandemia a reușit, din nefericire, să demoleze aproape 80% din progresul realizat la nivel mondial în ceea ce privește combaterea sărăciei și asigurarea unui trai decent prin acordarea unui stipendiu minim, conform Băncii Mondiale.

În ultimul deceniu s-a putut observa o dorință comună din partea tuturor statelor de a crește constant cuantumul salariului minim, cu scopul de a acoperi nivelul general al costurilor de întreținere și de consum. Cele mai semnificative creșteri s-au înregistrat, bineînțeles, în țările deja dezvoltate și cu o economie prosperă. În schimb, în țări afectate sever de probleme politice, civile și economice, asemenea creșteri salariale au fost aproape imposibile, exemple notabile putând fi notate în America Centrală, în state precum Venezuela, Columbia și Cuba și în state din Asia, precum Myanmar, Indonezia și Filipine sau chiar și în Europa, cum ar fi, spre pildă, în Ucraina.

În ultimii 20 de ani, s-a constat adâncirea diferenței dintre creșterea salariilor și cea a productivității în mai multe state dezvoltate. În perioade de referință, O.I.M. a constatat că productivitatea a crescut cu aproximativ 22%, în timp ce remunerarea angajaților a avut parte de o creștere cu doar 14,3%. Acesta este încă un factor care contribuie, cu ghilimele de rigoare, la amplificarea vulnerabilitățiilor la locul de muncă.

Neasigurarea unui salariu minim adecvat afectează nu doar lucrătorii, ci și economia unui stat per ansamblu. Aproximativ 266 de milioane de lucrători primesc stipendii ce au un cuantum mai mic decât salariul minim, în primul rând, pentru că nu sunt încadrați cu un contract individual de muncă legal încheiat. De asemenea, la nivel global, aproximativ 2 miliarde de persoane lucrează în mediul informal (e.g. munca nedeclarată), primind salarii ocazionale, care cumulat însumează mai puțin decât nivelul salariului minim din statul în care se află. Asigurarea unor salarii minime adecvate la nivel regional, național și global poate ajuta fără echivoc la diminuarea pragului sărăciei și cel al excluziunii sociale, studii realizate de O.I.M. arătând că astfel de măsuri, luate de către autoritățile centrale, ar contribui semnificativ la reducerea sărăciei și a inegalității, inclusiv cea legată de remunerarea inegală a femeilor și bărbaților pentru munci asemănătoare.

Angajatul remunerat cu salariul minim, în linii generale, ar putea fi descris drept acea persoană care, de regulă: nu are studii superioare, nu are o anumită calificare, se află în risc de excluziune socială, se află în mediul rural, este femeie și/sau are o vârstă de sub 25 de ani și tinde să încheie mult mai des contracte de muncă pe perioadă determinată, uneori prestând chiar mai multe tipuri de munci concomitent pentru a putea genera un venit suficient în vederea asigurării unui nivel de trai decent pentru sine și pentru cei pe care îi are în întreținere.

Totuși, situația actuală de criză permite o redresare din partea statelor – o restructurare și reevaluare a echilibrului salarial ce ar trebui să existe între femei și bărbați și în sectoarele de activitate slab plătite, ca și în toate domeniile esențiale, care s-au dovedit a fi vitale pentru societate în timpul perioadelor de carantină. Viața și sănătatea acestor lucrători au fost expuse încontinuu, ei aflându-se constant în prima linie, riscându-și propriile vieți, ca și pe cele ale familiilor lor, în tot acest proces. Subvențiile salariale vor fi în continuare necesare pentru a sprijini redresarea economică și capacitatea financiară a lucrătorilor. Multe state au optat pentru asemenea subvenții în perioadele de carantină, iar acestea ar trebui să fie păstrate, cel puțin pe termen scurt.

La nivelul UE27, în luna octombrie 2020 a fost lansată oficial o propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană. Conform motivelor și obiectivelor propunerii, „asigurarea unor salarii adecvate pentru lucrătorii din Uniune este esențială pentru a garanta condiții de muncă și de trai adecvate, precum și pentru a clădi economii și societăți echitabile și reziliente, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite și cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale acesteia. Salariile adecvate sunt o componentă esențială a modelului UE de economie socială de piață”. Cum menționează aceeași propunere, criza COVID-19 a afectat în mod deosebit sectoarele cu un procent mai ridicat de lucrători cu salarii mici, cum ar fi comerțul cu amănuntul și turismul, și a avut un impact mai puternic asupra categoriilor sociale defavorizate.

Pozițiile partenerilor sociali cu privire la propunerea de directivă a UE privind salariile minime rămân neschimbate în prezent. În general, organizațiile patronale, inclusiv reprezentanțele lor la nivelul UE, sunt cele mai critice la adresa inițiativei și preferă o recomandare fără caracter obligatoriu, dar unele apreciază valoarea unor criterii clare și transparente.

Dialogul social este un mecanism extrem de util care poate fi utilizat pentru a minimiza neînțelegerile și tensiunile dintre partenerii sociali și pentru a menține o cerere și o ofertă adecvate/echilibrate pe piața muncii.

Pe data de 7 mai 2021, liderii UE, instituțiile europene, partenerii sociali și reprezentanții societății civile s-au reunit la Porto, Portugalia, pentru a-și consolida angajamentul față de punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (PESC). Discuțiile s-au axat pe trei domenii-cheie: munca și ocuparea forței de muncă, competențe și inovare și statul social și protecția socială. În consolidarea Agendei 2030, liderii europeni au dezbătut asupra instituției salariului minim european, dezbateri care nu au ajuns la un consens în urma conferinței, din cauza pozițiilor ferme adoptate de statele din vest, respectiv, cele din est (îndeosebi cele care încă nu au aderat la zona euro până în prezent). Pe de-o parte, țări precum Franța, Germania și Italia au susținut de la bun început adoptarea acestui tip de salariu, ce își propune să asigure egalitatea tuturor salariaților din UE în privința remunerării minime. Pe de altă parte, Grecia, Polonia, Bulgaria și România s-au opus acestei propuneri datorită dezechilibrului major al politicilor sociale și economice (oricum disociate – n.n.) ce s-ar putea crea odată ce s-ar stabili egalizarea salariilor minime în uniune.

În același sens, a fost analizată și Propunerea de Directivă privind salariile minime adecvate la nivelul UE și angajamentele ce ar urma să fie asumate de către SM UE, în concordanță cu agenda anterior amintită. În conformitate cu obiectivele trasate de liderii europeni, până în 2030:

– Se propune crearea de noi locuri de muncă, inclusiv în sectorul verde și cel digital, care constituie sectoare emergente, așa încât cel puțin 78% din populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani să aibă un loc de muncă;

Se dorește asigurarea faptului că oamenii au competențele adecvate pentru locurile de muncă respective și acces la oportunitățile adecvate care corespund acestora, motiv pentru care cel puțin 60% din totalul adulților din UE ar trebui să participe la activități de formare profesională;

– Să fie realizată datoria colectivă de a combate sărăcia și de a crea o societate europeană favorabilă incluziunii, iar numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială ar trebui să scadă cu cel puțin 15 milioane.

Punctul 14 al aceluiași pilon precizează, în privința venitului minim, faptul că „orice persoană care nu dispune de resurse suficiente are dreptul la un venit minim adecvat care să îi asigure un trai demn în toate etapele vieții și dreptul de acces efectiv la bunuri și servicii de facilitare. Pentru persoanele care sunt apte de muncă, venitul minim ar trebui să fie combinat cu stimulente în vederea (re)integrării pe piața muncii.”

Astfel, este punctat foarte clar faptul că pentru a crea un echilibru social trebuie să existe salarii echitabile.

Așa cum se arată și în the United Nations Sustainable Development Goals (SDGs), pentru a diminua inegalitățile este necesară combinarea fundamentelor dreptului securității sociale cu politici publice dedicate salariilor și fiscalității.

Pentru a concluziona, efectele virusului COVID-19 vor continua să afecteze piața muncii și în următorii ani, un aspect inevitabil, dar care poate fi gestionat, în cazul în care se acționează la timp. Salariile minime pot proteja lucrătorii aflați într-o situație vulnerabilă și pot reduce sărăcia, majora cererea pentru ocupare și pot contribui la stabilitatea economică.

Așa cum încheie și O.I.M. în raportul său anual privind nivelul salariilor minime, dialogul social poate asigura ca, la finalul zilei, toți să primească o parte echitabilă din roadele muncii, iar salariul minim să fie stabilit și acordat în schimbul activității prestate, îndeplinindu-și rolul său major: (i) în determinarea și calculul transparent și previzibil al salariilor tuturor angajaților; (ii) ca instrument de protecție socială și (iii) ca unul din indicatorii de creștere ai nivelului de trai.

Matei Midan, Masterand – Facultatea de Drept a Universității din București

* Opinie susținută în legătură cu dezbaterea Vulnerabilitățile juridice la locul de muncă, ediția 498, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)

 
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD