Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. infracțiunile de violare de domiciliu și de distrugere
17.12.2021 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Drept penal, Monitorul Oficial al României
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 1196 din 17 decembrie 2021 a fost publicată Decizia nr. 523/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. (1) şi ale art. 253 alin. (4) din Codul penal.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Simona Veronica Muscu într-o cauză penală.

În opinia autoarei excepției, sintagma „fără consimţământul persoanei care le foloseşte” cuprinsă în art. 224 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională. Apreciază că aceasta ar trebui să se refere la consimţământul persoanei care foloseşte în mod legal sau în temeiul unui drept recunoscut de lege locuinţa, încăperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea.

Totodată, sintagma „loc împrejmuit ţinând de acestea” cu referire la domiciliul sau locuinţa unei persoane atrage neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 224 alin. (1) din Codul penal. Deşi legea penală apără domiciliul, ca loc efectiv unde subiectul pasiv locuieşte, cu scopul protejării vieţii intime, familiale şi private, o curte deţinută fără drept nu poate face obiectul apărării normei penale, fiind un spaţiu în afara locuinţei.

În continuare, apreciază că sintagmele „prin orice alt asemenea mijloc” şi „dacă este de natură să pună în pericol alte bunuri”, cuprinse de dispoziţiile art. 253 alin. (4) din Codul penal, sunt neconstituţionale. Susţine că reglementarea unor modalităţi de comitere a faptei prin reglementarea sintagmei „prin orice alt asemenea mijloc”, fără a particulariza aceste mijloace, determină lipsa de claritate şi previzibilitate a normei criticate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 224 alin. (1) şi ale art. 253 alin. (4) din Codul penal, cu următorul conţinut:

Art. 224 alin. (1): „Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”;

Art. 253 alin. (4): „Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii sintagmelor „fără consimţământul persoanei care le foloseşte”, „loc împrejmuit ţinând de acestea”, „prin orice alt asemenea mijloc” şi „dacă este de natură să pună în pericol alte bunuri”, constatând că acestea sunt clare şi previzibile.

Curtea a reţinut că prevederile art. 224 alin. (1) şi ale art. 253 alin. (4) din Codul penal respectă standardele de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi, prin urmare, principiul legalităţii incriminării, reglementat la art. 1 din Codul penal şi la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a constatat, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 44 din Constituţie şi nici celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, ce reglementează proprietatea privată, ci urmează a fi interpretate şi aplicate în coroborare cu dispoziţiile legale din cuprinsul Codului civil ce reglementează relaţiile sociale referitoare la dreptul de proprietate, la atributele acestuia, precum şi la dezmembrămintele dreptului de proprietate, prevederi ce constituie o aplicaţie a normei constituţionale anterior menţionate. Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor destinatarilor legii penale, nefiind de natură a contraveni prevederilor art. 16 din Constituţie.

Curtea a reţinut că elementele ce formează conţinutul constitutiv al infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută la art. 224 alin. (1) din Codul penal, şi al celei de distrugere, în varianta agravată prevăzută la art. 253 alin. (4) din Codul penal, reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată conform politicii sale penale şi în marja de apreciere prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituţie, nefiind de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 17).

Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut că norma constituţională anterior menţionată garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţie. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. De asemenea, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. Aşa fiind, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 vizează drepturi procesuale, motiv pentru care nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât art. 224 şi art. 253 alin. (4) din Codul penal constituie norme de drept penal substanţial, prin intermediul cărora nu pot fi asigurate standardele de constituţionalitate mai sus enumerate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 85 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19 şi 20).

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti