Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Piața de „lămâi” și informațiile asimetrice. The Market for Lemons” de George Akerloff
21.12.2021 | Cristian GOIA

Secţiuni: Opinii, Povestim cărți, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Goia

Cristian Goia

Laureatul Nobel pentru economie George A. Akerlof analizează în acest articol[1] piețele cu informații asimetrice și felul în care pot afecta economia și deciziile economice. Informațiile au valoare economică, permit consumatorilor să facă alegeri care să le aducă un beneficiu sau cel puțin să facă o alegere informată și să nu se aleagă cu o „lămâie”[2]. În lipsa informațiile relevante, probabilitatea de a alege „lămâi” crește.

Prin informații asimetrice înțelegem că părțile implicate în tranzacție au informații diferite sau nu dețin anumite informații esențiale (în special cumpărătorul). Unul dintre exemplele ales de autor pentru concretețe și ușurință este piața automobilelor. Deși articolul este scris în 1970 și aplicat pe cultura americană a automobilelor din acea perioadă, el își găsește actualitatea și în spațiul contemporan autohton.

Se presupune că ar exista doar patru tipuri de mașini: mașini noi, mașini second-hand, mașini bune, mașini proaste. O mașină nouă poate fi bună, dar poate fi și o lămâie (la fel și în cazul mașinilor second-hand). Cel ce își cumpără o mașină nouă nu are de unde să știe la momentul achiziției dacă mașina va fi una bună sau o lămâie. După achiziționare și după trecerea unui anumit timp în care proprietarul se folosește de mașină putem spune că își formează o părere cu privire la calitatea mașinii (el atribuie o nouă probabilitate pentru ca mașina sa să fie sau nu lămâie). La momentul vânzării, însă, există o asimetrie în informațiile disponibile, deoarece vânzătorul are mai multe cunoștințe asupra calității mașini decât cumpărătorul. Dacă se va vinde această mașină se va vinde de fapt o lămâie, vânzătorul știe acest lucru dar cumpărătorul nu.

Din moment ce cumpărătorul nu poate să facă diferența dintre o mașină bună și o lămâie nu este dispus să plătească mai mult decât valorează o mașină de calitate medie. De aici decurg o serie de consecințe: vânzătorii care oferă mașini de calitate peste medie vor ieși de pe piață pentru că nu vor reuși să le vândă, calitatea medie a mașinilor va scădea ceea ce reduce și mai mult prețul pe care cumpărătorii sunt dispuși să-l plătească.

Cu toate acestea piața de automobile second-hand este constantă, în orice caz depășind numărul de autovehicule noi cumpărate. Odată cu ea s-au dezvoltat o serie de mecanisme conexe prin care cumpărătorul se poate apropia de cunoștințele pe care vânzătorul le are asupra mașinii (aplicații cu privire la istoricul mașinii, inspecții și analize înainte de cumpărare, apelarea la un expert în domeniul auto, garanții).

CE MI-A PLĂCUT:

Am aflat de articol din perioada studenției iar dacă memoria nu îmi joacă feste, mai exact la un curs de drept comercial. În acea perioadă nu mi-a stârnit interesul,  însă se pare că am ajuns din nou la el. Lectura este una plăcută, facilă chiar dacă operează cu anumite concepte din economie și în mod surprinzător o lectură proaspătă având în vedere faptul că articolul este scris în anii ’70.

În cea ce privește incertitudinea asupra calității, piața a dezvoltat o serie de mecanisme prin care aceasta poate fi depășită. Vorbim de instituția garanției, legi care protejează consumatorul, standarde, de felul în care ne raportăm la un brand și istoria sa.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Analizând domeniul asigurărilor autorul face o scurtă referire într-o notă de subsol la „hazard moral”. Chestiunea merită dezvoltată mai mult decât o notă de subsol[3] deoarece pune probleme și din punct de vedere al încrederii, onestității și sincerității. În definitiv caracteristice importante într-o tranzacție.

Hazardul moral apare atunci când o parte deține mai multă informație și este folosită sau poate fi folosită ca un stimulent pentru a profita de cealaltă parte (cazul unui mecanic auto, cazul unui taximetrist).

După cum am observat pe piață există instituții care pot ajuta consumatorul atunci când există incertitudine asupra calității sau când apare hazardul moral. Cu toate aceste lămâile încă se cumpără. Pentru a reduce șansele ca acest lucru să se întâmple un rol important îl are și consumatorul, gradul său de implicare trebuie să crească, să fie mult mai activ în căutarea informațiilor și să reușească să evalueze corespunzător lucrurile pe care le cumpără.

TOP 3 CITATE

The cost of dishonesty, therefore, lies not only in the amount by which the purchaser is cheated; the cost also must include the loss incurred from driving legitimate business out of existence[4].

But the difficulty of distinguishing good quality from bad is inherent in the business world; this may indeed explain many economic institution and may in fact be one of the more important aspects of uncertainty[5].

Good cars and bad cars must still sell at the same price – since it is impossible for a buyer to tell the difference between a good car and a bad car[6].


[1] George A. Akerlof, The Market for Lemons”: Quality Uncertainty and the Market Mechanism, The Quarterly Journal of Econmics, Vol. 84, No. 3, Aug., 1970, pp. 488-500, disponibil aici. Articolul lui Akerloff este deschizător de drumuri pentru analizele „eșecurilor pieței”, adică a acelor situații în care piețele produc rezultate sub-optimale din punct de vedere al eficienței.
[2] În jargonul american lămâie (lemon) se aplică unui autoturism care se dovedește a fi defect după ce a fost cumpărat. Prin extensie, termenul se aplică la orice produs cu defect major și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost cumpărat.
[3] Este adevărat că hazardul moral a revenit puternic în atenția economiștilor și a devenit subiect prioritar de discuție după criza din 2008.
[4] Prin urmare costul relei credințe nu constă doar în suma de bani cu care cumpărătorul este păcălit, la acest cost se adaugă de asemenea pierderile cauzate prin scoaterea de pe piață a afacerilor corecte. (p. 495)
[5] Dificultatea de a distinge între calitate bună și calitate îndoielnică este inerentă în domeniul afacerilor; acest lucru într-adevăr poate explica o serie de instituții economice și poate fi de fapt unul dintre cele mai importante aspecte ale incertitudinii. (p. 500)
[6] Mașinile bune și mașinile proaste trebuie să se vândă în continuare la același preț, deoarece este imposibil pentru cumpărător să facă diferența dintre o mașină bună și o mașină proastă. (p. 489)


Cristian Goia

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti