Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. sintagma „bunuri sau alte valori” din Legea privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate
22.12.2021 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României, Procedură penală
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 1217 din 22 decembrie 2021 a fost publicată Decizia nr. 595/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală şi a sintagmei „bunuri sau alte valori” cuprinse în art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta Antonela Anemary Cristea în cadrul unei contestaţii împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului.

În opinia autoarei excepției, art. 475 din Codul de procedură penală creează o inegalitate între persoanele care pot formula sesizări în temeiul său, „doar pentru că instanţa învestită cu soluţionarea cauzei în ultim grad de jurisdicţie este, după caz, fie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fie curţile de apel sau tribunalele”. Prin excluderea judecătoriilor din categoria instanţelor în faţa cărora se pot invoca cereri prin raportare la art. 475 din Codul de procedură penală se creează o situaţie de inegalitate, legea îngrădind exercitarea acestui drept.

Referitor la dispoziţiile art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, se susţine că sunt neconstituţionale, întrucât permit arbitrarul, prin lăsarea la îndemâna membrilor comisiei de disciplină a aplicării acestei sancţiuni legale.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziţii legale:

Art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”;

Sintagma „bunuri sau alte valori” cuprinsă în art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, potrivit căruia „Persoanelor condamnate le sunt interzise:  j) introducerea în penitenciar, procurarea, confecţionarea, deţinerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, bani, medicamente, telefoane mobile, accesorii ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori, în alte condiţii decât cele admise;”.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instanţa constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate, dintr-o perspectivă similară, de exemplu, prin Decizia nr. 498 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 27 octombrie 2016, Decizia nr. 440 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 9 noiembrie 2017, Decizia nr. 636 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 17 ianuarie 2018.

Cu privire la titularii dreptului de sesizare, potrivit textului criticat, aceştia sunt completurile de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor, învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă. Prin urmare, judecătoriile nu pot sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, nu pot formula astfel de sesizări tribunalele, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia soluţionării unor cauze în primă instanţă.

Curtea a reţinut însă că criticile formulate în cauză nu vizează sfera constituţionalităţii legii şi că reglementarea criticată reprezintă opţiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, adoptată potrivit atribuţiilor constituţionale stabilite la art. 61 din Constituţie. Acesta este şi sensul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Sintagma „bunuri sau alte valori” cuprinsă în art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 este criticată, în esenţă, cu motivarea că ar lăsa loc de interpretare şi, din această perspectivă, de abuzuri în aplicare. Curtea constată că nici aceste critici nu pot fi reţinute. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (constant invocată de Curtea Constituţională în contextul examinării respectării standardelor de calitate a legii), tocmai având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive.

Aceasta este şi situaţia sintagmei criticate în prezenta cauză, care utilizează într-adevăr noţiuni generale, dar într-un context care face uşor de interpretat şi aplicat aceste noţiuni. Astfel, este evident că enumerarea obiectelor ale căror introducere, procurare, confecţionare, deţinere, schimb, primire, utilizare sau transmitere în penitenciar sunt interzise, în condiţiile art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013, nu poate fi una exhaustivă, precum şi faptul că legiuitorul a vrut să excludă orice alt bun sau valoare decât cele expres enumerate, de natură a încălca regimul juridic specific din penitenciar, sens în care legiuitorul utilizează sintagma „în alte condiţii decât cele admise”. Prin urmare, textul art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013 cuprinde suficiente repere de natură să permită interpretarea şi aplicarea sa corespunzătoare, astfel încât criticile autoarei excepţiei sunt neîntemeiate.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti