Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

CEDO. Hotărârea în Cauza Uzinexport împotriva României – încălcarea dreptului de proprietate
23.12.2021 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CEDO, Drept civil, Drepturile omului, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 1221 din 23 decembrie 2021 a fost publicată Hotărârea în Cauza S.C. Uzinexport – S.A. împotriva României, din 02.11.2021.

În fapt, reclamanta S.C Uzinexport S.A. era titulara unei creanţe împotriva Irakului, în cuantum de 20.918.040 USD. Prin Hotărârea nr. 1.638/2008, Guvernul a impus convertirea creanţei reclamantei în monedă naţională la cursul de schimb special de 0,0015 RON pentru 1 USD. Reclamanta, care nu a consimţit la această convertire, s-a văzut obligată să accepte acest curs, care a atras o reducere substanţială a valorii nominale a creanţei sale.

În opinia reclamantei, a fost încălcat dreptul la respectarea bunurilor proprii ca urmare a convertirii creanţei sale la un curs de schimb special stabilit de stat, considerând că aceasta echivalează cu o naţionalizare.

Aceasta invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

Examinând cererea reclamantei, Curtea consideră că această convertire obligatorie a creanţei la un curs valutar impus se transpune într-o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor reclamantei (a se vedea, mutatis mutandis, Mamatas şi alţii împotriva Greciei, nr. 63.066/14 şi alte 2, pct. 93, 21 iulie 2016).

Curtea constată că ingerinţa în litigiu era „prevăzută de lege”, respectiv de Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2008, care făcea referire la cursul de schimb special stabilit prin Legea nr. 247/2005.

Cu privire la existenţa unui scop legitim „de utilitate publică” pentru care devenea necesară ingerinţa în litigiu, Curtea observă că Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2008 a fost adoptată în aplicarea Legii nr. 247/2005 cu privire la despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate în timpul regimului comunist. În consecinţă, Curtea admite că statul putea, în mod legitim, să ia măsuri, precum cea denunţată în prezenta cauză, pentru atingerea acestui scop. Ingerinţa în litigiu urmărea deci un scop de utilitate publică.

Rămâne de stabilit dacă autorităţile române au reuşit să păstreze un „echilibru just” între imperativele interesului general şi cerinţele protejării dreptului reclamantei la respectarea bunurilor sale.

Examinând hotărârile pronunţate în prezenta cauză de instanţele interne care au soluţionat acţiunea civilă introdusă de reclamantă împotriva Ministerului Finanţelor, Curtea constată că aceste instanţe nu au pus în balanţă interesele aflate în joc. Acestea au acordat o pondere decisivă faptului că numai statul era abilitat să negocieze recuperarea creanţei reclamantei şi să decidă asupra destinaţiei sumelor virate de Irak în temeiul acestei creanţe.

Cu siguranţă, statele beneficiază de o largă marjă de apreciere cu privire la modul de a înţelege imperativele de „utilitate publică” sau de interes general. Totuşi, acest lucru nu poate să justifice faptul că instanţele omit în totalitate, aşa cum s-a întâmplat în prezenta cauză, să efectueze punerea în balanţă a intereselor aflate în joc, nerespectând astfel obligaţiile procedurale care le incumbă în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în prezenta cauză, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– declară cererea admisibilă;
– hotărăşte că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
– hotărăşte că statul român trebuie să plătească reclamantei următoarele sume: 5.000 de euro pentru prejudiciul moral și 10.000 de euro pentru cheltuielile de judecată.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti