« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Sensul expresiei “introducere în țară fără drept”. Infracțiune consumată sau tentativă?
24.12.2021 | Alexandru SIMA

Secţiuni: Articole, Drept penal, RNSJ, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Alexandru Sima

Alexandru Sima

1. Considerații introductive. În practică s-a pus problema unei persoane care călătorește în România cu avionul, având asupra sa droguri; acestea se consideră introduse în țară la momentul în care persoana, aflată la bordul aeronavei, a trecut linia frontierei de stat la bordul avionului, sau, dimpotrivă, drogurile se consideră introduse în țară doar ulterior momentului în care, după aterizarea aeronavei, persoana în cauză a trecut de punctul de frontieră situat în incinta aeroportului?

În același timp sunt incidente prevederile art. 270 din Codul vamal, Legea nr. 86/2006: “Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi” precum și cele ale art. 271 din Codul Vamal: “Introducerea sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții și materiale explozive, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduri și materiale chimice periculoase, constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea nu prevede o pedeapsă mai mare.”

Analiza problemei de drept: Se pune problema momentului la care se consumă infracțiunea prevazută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

“(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul sau exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.”

“(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.”

Totodată se pune problema când fapta este doar tentativă și când este infracțiune consumată.

2. Analiza problemei de drept. Prin Decizia nr. 352 din 11 aprilie 2018 Secția penală a IÎCCJ a stabilit că fapta inculpatului F., care, venind din Caracas s-a prezentat la biroul de control vamal de pe aeroportul Henri Coandă, unde i s-a găsit în bagaje cantitatea de șapte kg de cocaină constituie infracțiunea prevazută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. (sursa: Eurolex).

Într-o altă decizie a ÎCCJ, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nr. 15 din 25 aprilie 2017, s-a reținut că introducerea în țară reprezintă activitatea de procurare, de luare a drogurilor dintr-un stat și aducerea lor pe teritoriul național al României, prin transport rutier, naval, aerian, feroviar și presupune deplasarea drogurilor dintr-un stat străin peste frontiera de stat în spațiul teritorial al României (Eurolex).

Din deciziile de speță invocate s-ar desprinde concluzia că prezentarea unei persoane la punctul de control vamal din aeroport, unde i se descoperă droguri în bagaje, constituie infracțiunea consumată prevazută de art. 3 din Legea nr. 143/2000. Acest punct de vedere nu este unitar, într-o decizie mai veche a ÎCCJ, nr. 5096/2003, arătându-se că fapta de a introduce în țară și de a deține și transporta droguri, săvârșite de aceeași persoană și constatate cu același prilej la punctul de frontieră, constituie infracțiuni distincte, prevazute de art. 3 și art. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs (Revista de drept penal nr. 1/2005, p. 74).

Aceeași înaltă instanță, prin Decizia nr. 4914/2003, a statuat că infracțiunea prevazută în art. 3 alin 2 din Legea 143/2000 este tentată, iar nu consumată, în cazul în care este descoperită pe culoarul de ieșire din țară, înainte ca făptuitorul să fi depășit frontiera României (Revista de drept penal nr.1/2005, p. 74)

Considerăm că acest din urmă punct de vedere este corect, atât intrarea cât și ieșirea din țară fiind marcate printr-un punct de control trecere a frontierei. Acest punct de control “trecerea frontierei de stat” reprezintă un prim dar esențial contact cu autoritățile statale[1]. Chiar dacă a trecut frontiera de stat, până la contactul cu autoritățile de la punctul de control poziția subiectivă a făptuitorului nu este exprimată: acesta poate sa declare bunurile aflate asupra sa ori să aprecieze că nu are nimic de declarat. Dacă bunurile (drogurile) sunt descoperite de organele de control, deși făptuitorul nega existența lor, ne aflăm în fața unei tentative, deoarece introducerea în țară nu s-a produs.

Potrivit art. 32(1) Cod penal, tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul. În practică s-a decis ca nu există tentativă, ci simple acte de pregătire atunci când inculpatul, având asupra sa o armă se prezintă la banca dar agentul de pază refuză să–i deschidă ușa, părându-i suspect[2].

În acest caz, între actul comis de autor și acțiunea tipică se interpune un obstacol, postul de pază/postul de control frontieră, care împiedică producerea rezultatului[3].

Dacă persoana care se prezintă la punctul de control are bunurile la vedere, neexistând niciun motiv să fie pusă la îndoială necunoașterea naturii infracționale a acestora și deci fiind evidentă lipsa intenției, fapta nu constituie infracțiune. Dacă se dovedește intenția de fraudare a organelor de control, fapta constituie tentativă.

3. Concluzii. Prin expresia “introducere în țară a unor bunuri” se înțelege trecerea cu acestea dincolo de punctele de control al frontierei. Dacă persoana în cauză nu a efectuat manopere dolosive, care să învedereze intenția acesteia de a înșela vigilența organelor de control, fapta nu constituie infracțiune. În caz contrar, constituie tentativă.


[1] Potrivit art. 2 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, în cazul aeroporturilor internaționale prin zona de tranzit se înțelege suprafață situată între punctul de îmbarcare/debarcare și locurile destinate efectuării controlului pentru trecerile frontierei.
[2] Trib. Suprem, S. pen., Dec. nr. 1466/1989, în Dreptul  nr. 9-12 /1990, p. 248.
[3] F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal, Partea generală, Universul Juridic, București, 2015, Vol. 1, p. 475.


Av. Alexandru Sima, SĂVESCU & ASOCIAȚII

 
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD