Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Malpraxisul și Telemedicina în UE
29.12.2021 | Daniela GOREACII

Secţiuni: Cyberlaw, Dreptul muncii, Dreptul sanatatii, Dreptul Uniunii Europene, Malpraxis medical, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Daniela Goreacii

Daniela Goreacii

Reglementarea telemedicinii în legislația națională a deschis prestatorilor locali de servicii medicale accesul la pacienții din străinătate, care pot accesa acum mai facil servicii medicale prestate de medicii din România.

Având în vedere că telemedicina reprezintă unul dintre serviciile societății informaționale, aceasta beneficiază de libertatea de circulație garantată la art. 56 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.

Pacienții noi, din afara României, nu sunt doar o oportunitate de dezvoltare și extindere pentru prestatorii de servicii medicale, ci și potențiali generatori ai cazurilor de malpraxis transfrontalier.

Expunerea internațională a prestatorilor de servicii medicale români va crește semnificativ odată cu popularizarea telemedicinii, și corelativ, vor crește cazurile de malpraxis cu element de extraneitate.

Astfel, se poate ajunge la situații în care, deși actul medical și răspunderea prestatorului de servicii medicale sunt guvernate de legea română, competența de a judeca un caz de malpraxis să revină instanțelor străine. Prin urmare, există premise ca prestatorii de servici medicale să aibă calitatea de pârâți în instanțele din afara României.

În concret, ne putem imagina ipoteza unui cetățean român sau străin cu reședința în afara României, care accesează serviciile medicale oferite de către medicii sau rețelele de sănătate din România prin intermediul unor platforme dedicate de telemedicină.

Or, cum nu putem exclude a priori, existența unor erori profesionale ce pot afecta pacientul, este firesc să ne întrebăm, ce implicații pot urma într-un caz de malpraxis transfrontalier? Ce instanțe sunt competente să analizeze cazul? Care este legea în baza căreia se va evalua standardul serviciilor medicale? Ce legislație a răspunderii contractuale/delictuale va fi incidentă?

La această etapă vom adresa în principal cadrul legal și posibilele complicații care ar interveni în cazul pacienților din UE, urmând ca aspectele de malpraxis non-Eu să fie detaliate într-un studiu separat.

Tratamentul pacienților străini se va efectua în acord cu legea din România sau din statul lor de naționalitate?

Este important de clarificat, pentru început, legea potrivit căreia se vor presta serviciile medicale către pacienții din alte state membre. Conform prevederilor Directivei 24/2011, asistența medicală transfrontalieră este furnizată în conformitate cu legislația statului membru în care se efectuează tratamentul. În ipoteza telemedicinii, legea aplicabilă raportului juridic generat de prestarea serviciului medical, este statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii medicale, prin urmare, în exemplul discutat – legea română.

În consecință pacientul dintr-un alt stat membru va beneficia de toate drepturile și garanțiile oferite pacienților de legea română.

Aplicarea legii române actului medical în sine nu atrage automat aplicarea acesteia și în cazurile de malpraxis, care vor urmări atragerea răspunderii contractuale sau delictuale a prestatorilor de servicii medicale.

La stabilirea legii aplicabile și determinarea instanței competente, este esențial de clarificat natura răspunderii prestatorilor de servici medicale: contractuală sau delictuală?

Când încheierea unui contract cu pacientul poate atrage răspunderea prestatorului de servicii medicale în temeiul unei legi străine?

Atragerea răspunderii contractuale a prestatorului de servicii medicale pentru cazul de malpraxis face incidente prevederile Regulamentului Roma I cu privire la legea aplicabilă fondului.

Dacă prestatorul de servicii medicale își direcționează activitatea către statul de reședință al pacientului, atunci pacientul va avea calitatea de consumator al serviciilor medicale prestate de clinici/spitale sau medici care la rândul lor acționează în calitate de profesioniști.

Prin urmare, contractul dintre pacient și prestatorul de servicii medicale va fi reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită pacientul, dacă prestatorul de servicii medicale își desfășoară activitatea comercială sau profesională în acea țară sau își direcționează activitățile către țara în cauză sau către mai multe țări, printre care și țara în cauză (art. 6 Regulamentul Roma I).

În ipoteza în care prestatorul de servicii medicale nu își direcționează activitatea către statul de reședință al pacientului, atunci se va aplica legea statului în care prestatorul de servicii medicale își are sediul (România).

În ce ipoteză se poate reține direcționarea activității spre alte state?

Direcționarea activității spre nu vizează simpla accesibilitate a unei pagini de internet în alte state membre decât acela în care are sediul prestatorul de servicii medicale respectiv, ci trebuie să rezulte clar intenția prestatorului de servicii de a stabili relații comerciale cu pacienții din unul sau mai multe state membre.

Printre criteriile care denotă intenția prestatorului de servicii de a stabili relații comerciale în afara statului membru în care își are sediul sunt: natura internațională a activității, utilizarea unei alte limbi sau a unei alte monede decât limba sau moneda utilizate în mod obișnuit în statul membru în care își are sediul prestatorul de servicii medicale, menționarea unor coordonate telefonice cu indicarea prefixului internațional, efectuarea unor cheltuieli pentru un serviciu de preferențiere pe internet în scopul de a facilita accesul pacienților domiciliați în alte state membre la pagina de internet a comerciantului sau a intermediarului său, utilizarea unui nume de domeniu de prim nivel diferit de cel al statului membru în care își are sediul prestatorul și menționarea unei clientele internaționale alcătuite din clienți domiciliați în diferite state membre[1].

Spre exemplu stabilirea de către un prestator de servicii medicale a unui call-center dedicat pacienților din diasporă poate fi apreciată drept o direcționare a activității acestora către țările de reședință ale membrilor diasporei.

Regulamentul Roma I nu împiedică părțile să aleagă legea aplicabilă contractului de servicii medicale, cu toate acestea prin alegerea făcută, pacientul nu va putea deroga de la protecția acordată acestuia prin dispoziții de la care nu se poate deroga prin convenție, în temeiul legii care, în lipsa unei alegeri, ar fi fost aplicabilă.

Altfel spus, chiar dacă prin contract este aleasă legea română, pacientul va beneficia în continuare de toate drepturile și garanțiile imperative existente în legislația sa națională.

Cum se va răspunde pentru cazurile de malpraxis în lipsa unui contract?

Pentru cazurile în care între pacient și prestatorul de servici nu există un contract sau răspunderea derivă dintr-o fapta ilicită, malpraxisul va atragerea răspunderea delictuale a prestatorului de servicii medicale.

În ipoteza răspunderii delictuale, legea aplicabilă este legea țării în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce țară are loc faptul cauzator de prejudicii și indiferent de țară în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt.

Așadar, răspunderii delictuale a prestatorului de servicii medicale din România, i se va aplica legea statului membru în care în care s-a produs prejudiciul, de regula legea statului de reședință al pacientului.

Unde ne judecăm?

Referitor la instanța competentă să judece cauza de malpraxis, potrivit regulii generale, competența ar reveni instanțelor din România ca instanțe din statul membru în care pârâtul – prestatorul de servicii medicale își are domiciliul (sediul social).

Cu toate acestea art. 7 din Regulamentul UE nr. 1215/2012 prevede cazuri în care poate fi atrasă competența instanțelor din state membre altele decât statul membru de domiciliu al pârâtului.

Astfel, în cazul în care se invocă răspunderea contractuală a prestatorului de servicii medicale, în lipsa unei convenții anterioare dintre părți, competența va reveni tot instanțelor române, drept instanțele de la locul unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile.

Or, amintim că Directiva nr. 24/2011 recunoaște, în cazul telemedicinii, că asistența medicală a fost furnizată în statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii medicale.

Cu toate acestea, dacă pacientul va înțelege să facă aplicarea normelor de protecție a consumatorului, atunci, competența ar putea fi și la instanțele din statul sau de domiciliu (art. 18 din Regulamentul UE 1215/2012).

Lucrurile stau diferit în ipoteza atragerii răspunderii delictuale a prestatorului de servicii medicale, când competența poate reveni și instanțelor de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă[2].

În concert, de cele mai multe ori, acesta va fi statul de reședință al pacientului, de unde au fost accesate serviciile de telemedicină.

În concluzie, popularizarea telemedicinii printre pacienții din străinătate poate expune prestatorii de servicii medicale din România atât la litigii în afara țării, cât și la litigii care se vor judeca în România potrivit unei legi străine.

Prin urmare, este foarte important ca prestatorii de servicii medicale să prevadă expres în contractele pe care le încheie cu pacienții atât legea aplicabilă contractului cât și instanța competentă cu soluționarea potențialelor litigii.


[1] A se vedea  cauzele conexate C‑585/08 și C‑144/09 Peter Pammer împotriva Reederei Karl Schlüter GmbH & Co. KG (C‑585/08), și Hotel Alpenhof GesmbH împotriva Oliver Heller (C‑144/09),
[2] A se vedea art. 7 alin. (2) din Regulamentul UE 1215/2012


Daniela Goreacii, Senior Associate act Botezatu Estrade Partners

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti