« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ca inadmisibilă ref. condițiile de dispunere a amânării aplicării pedepsei și de revocare a acesteia
05.01.2022 | JURIDICE.ro

Drept Timisoara
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Drept penal, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României, Procedură penală | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 12 din 5 ianuarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 639/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b), ale art. 44 alin. (1), ale art. 83 alin. (1) lit. c), ale art. 85 alin. (2) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, precum şi ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihail Daniel Iancu cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 54 din 13 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Calafat.

În opinia autorului excepției, prevederile art. 39 alin. (1) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (1) – Universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În plus, cu privire la prevederile art. 39 alin. (1) din Codul penal, invocă şi art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Cu privire la prevederile art. 44 alin. (1) din Codul penal invocă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (2) şi (3) din Constituţie şi prevederile art. 6 din Convenţie. Totodată, susţine că prevederile art. 83 alin. (1) lit. c) şi ale art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 42 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi prevederilor art. 4 paragraful 2 din Convenţie, referitoare la interzicerea muncii forţate. De asemenea, susţine că normele procesual penale ale art. 90 lit. b) şi c) sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţie.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b), ale art. 44 alin. (1), ale art. 83 alin. (1) lit. c), ale art. 85 alin. (2) lit. b) şi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, precum şi ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

Art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal: „(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: […] b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;”;

Art. 44 alin. (1) din Codul penal: „(1) Există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.”;

Art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal: „(1) Instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: […] c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;”;

Art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal: „(2) Instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: […] b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor;”;

Art. 88 alin. (3) din Codul penal: „(3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.”;

Art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală: „Asistenţa juridică este obligatorie: […] b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea;”.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine, în ceea ce priveşte critica autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal creează o situaţie mai grea, în raport cu dispoziţiile art. 91 din acelaşi act normativ, pentru inculpatul care săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie în termenul de supraveghere, că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate a legilor şi a altor acte normative prin raportare la principiile şi drepturile fundamentale cuprinse în normele constituţionale şi convenţionale sau alte instrumente juridice la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Prin urmare, sub acest aspect, aceste critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.

Totodată, în ceea ce priveşte critica autorului excepţiei în sensul existenţei unor necorelări legislative între dispoziţiile art. 88 alin. (3) şi cele ale art. 39 alin. (1) din Codul penal, din perspectiva stabilirii pedepsei principale în caz de concurs de infracţiuni în ipoteza invocată de acesta, respectiv aceea în care s-ar contopi o pedeapsă aplicată (prin sentinţa de revocare) cu o pedeapsă stabilită (prin sentinţa anterioară de amânare), Curtea reţine, de asemenea, că, în conformitate cu aceleaşi prevederi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, menţionate în paragraful anterior, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate a legilor şi a altor acte normative, problemele privind coordonarea legislativă revenind autorităţii legiuitoare.

Cu referire la dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. c) şi ale art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal, autorul excepţiei susţine că hotărârea judecătorească prin care se dispune amânarea aplicării pedepsei contravine dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi (2) lit. b) din Constituţie, care stabilesc că munca prestată de un condamnat nu constituie o muncă forţată. Din această perspectivă, Curtea constată că formularea unor astfel de motive nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, prin intermediul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt ridicate probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii. Interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.