
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 22 din 7 ianuarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 272/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Talabă într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva raportului de evaluare a incompatibilităţii.
În opinia autoarei excepției, sintagma „oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager” din conţinutul art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece în cuprinsul său nu se precizează în mod clar acele activităţi sau funcţii concrete care atrag starea de incompatibilitate a managerului de spital şi, prin asimilare, a şefului de secţie.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:
„Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: […] c) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei altei funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate;”.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, potrivit art. 178 alin. (1) lit. c) şi art. 185 alin. (6) şi (15) din Legea nr. 95/2006, exercitarea oricărei alte activităţi, cu excepţia celei de cadru didactic universitar, în paralel cu aceea de şef de secţie într-un spital, creează o stare de incompatibilitate. Faptul că legiuitorul nu a enumerat toate categoriile de activităţi ce creează respectiva stare nu aduce atingere principiului constituţional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanţei, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, rolul de a identifica aceste cazuri.
În sensul celor de mai sus, referitor la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea observă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, în care s-a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută.
Curtea observă că în Legea nr. 95/2006 nu este definit termenul de „manager”, pentru acest caz definiţia conceptului utilizat de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă în Dicţionarul explicativ al limbii române. Revine autorităţilor în procesul de interpretare şi aplicare a legii să determine dacă o persoană exercită sau nu această funcţie. În ceea ce priveşte referirea la determinarea sferei noţiunii „funcţia de manager” prin raportare la prevederile Legii nr. 66/1993, Curtea constată că acest act normativ se referă la funcţia exercitată în cadrul societăţilor în care statul deţine acţiuni aferente unei cote de cel puţin 50% din capitalul social, fără legătură cu sfera noţiunii de „manager” în sensul Legii nr. 95/2006 sau de „administrator” (calitate deţinută de autoare) în sensul Legii societăţilor nr. 31/1990.
Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET JURIDICE utilizează SmartBill