« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Inovația ”președintelui ad interim” al Consiliului Superior al Magistraturii – de la seducția salvării la eșecul și decăderea instituțională
11.01.2022 | Gabriela BALTAG, Evelina OPRINA

Secţiuni: Opinii, Selected, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Gabriela Baltag

Gabriela Baltag

Evelina Oprina

Evelina Oprina

Subsemnatele, judecător Gabriela Baltag şi judecător Evelina Oprina, înţelegem să aducem la cunoştinţă publică opinia noastră cu referire la recenta situaţie juridică generată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin vacantarea funcţiei de preşedinte al CSM.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 s-a decis ca, în raport de soluţia Secţiei pentru Judecători prin care nu s-a desemnat niciun candidat pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, funcţia de preşedinte să se exercite ad interim, până la alegerea unui nou preşedinte, de către preşedintele în funcţie, dacă, până la data de 06.01.2022 inclusiv, nu se alege un nou preşedinte.

Această soluţie, oricât de inovatoare ori seducătoare pare a fi fost în contextul derulării alegerilor pentru funcția de președinte CSM în anul 2022 și al frământărilor interne în jurul potențialei persoane ce ar fi putut ocupa această funcție în ultimul an al mandatului actualului Consiliu, este din punctul nostru de vedere neconformă cu prevederile constituţionale şi legale şi generează o serie de vulnerabilităţi, cu importante consecinţe pe planul tuturor raporturilor şi relaţiilor în care se manifestă Consiliul Superior al Magistraturii.

Prezenta analiză se dorește a fi una cu caracter pur tehnic și juridic și fără tangență cu tulburările generate de insatisfacția personală a membrilor votanți cu privire la persoanele cu vocație la funcția de președinte CSM, potrivit Constituției României și fără niciun fel de aversiuni, astfel cum în mod frivol și perfid se vor căuta ulterior justificări acestui demers. Argumentația de față este una științifică, cu aplicarea cât mai riguros posibil a metodelor de interpetare a normelor juridice și mai presus de clandestinul, excesele ori rizibilul pe care în ultimii ani am avut neșansa de a le trăi.

Cele două paliere de analiză a neconformității Hotărârii Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 cu dispozițiile constituționale și legale vizează: 1) inadmisibilitatea procedurii interimatului pentru asigurarea funcției de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii; 2) o interpretare artificială a textelor legale, prin excedarea rațiunii legiuitorului constituant.

1. Primul palier de analiză este circumscris inadmisibilității aplicării procedurii interimatului pentru asigurarea funcției de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

(i) Astfel, ipoteza interimatului consfinţită prin Hotărârea Plenului nr. 211/16 decembrie 2021 nu are suport legal întrucât unica situaţie de interimat reglementată de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii [art. 57 alin. (2) şi (3)] vizează cazul în care încetează calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii înainte de expirarea mandatului. Într-o asemenea ipoteză, “până la alegerea unui nou membru, interimatul va fi asigurat de judecătorul sau procurorul care a obţinut numărul următor de voturi în cadrul alegerilor desfăşurate potrivit art. 8 alin. (3) sau art. 13 ori, după caz, art. 19. În cazul prevăzut la alin. (1), persoana aleasă pentru ocuparea locului vacant îşi exercită calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii pentru restul de mandat rămas până la expirarea termenului de 6 ani”.

Această situaţie nu este, însă, incidentă în cazul constatării vacanţei funcţiei de preşedinte CSM, ipoteză pentru a cărei reglementare există o normă specială şi expresă cuprinsă în art. 24 alin. (6) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, potrivit cu care “în caz de vacanţă a funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte se aplică procedura prevăzută la alin. (2)”, respectiv organizarea de alegeri în cadrul Secţiei corespunzătoare pentru desemnarea candidatului în funcţia devenită vacantă.

Prin urmare, întrucât legea reglementează în mod expres condițiile și procedura în care se activează interimatul, înseamnă că în oricare alte ipoteze prevăzute de lege, care au un alt obiect de reglementare, un asemenea instrument nu poate fi incident, voința legiuitorului fiind precis și clar exprimată cu privire la situațiile de activare a acestei proceduri excepționale. Cu alte cuvinte, nu poate fi extins câmpul de aplicare al unei norme speciale și la alte situații pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere, soluție logică în mecanismul oricărei interpretări sistematice a normelor legale.

Și aceasta cu atât mai mult cu cât, în cazul constatării vacanţei funcţiei de preşedinte CSM, legiuitorul a reglementat o procedură clară, explicită și neinterpretabilă, astfel cum am evocat deja.

Aşadar, sub nicio formă nu se poate susţine că procedura interimatului ar putea fi aplicabilă în cazul vacanţei funcţiei de preşedinte CSM întrucât:

– ipoteza vacanţei funcţiei de preşedinte CSM cunoaşte o reglementare specială şi expresă, respectiv desemnarea unui candidat de către Secţia pentru Judecători a CSM;

– în prezenţa unei reglementări legale explicite nu poate fi aplicată nicio altă instituţie (interimat, delegare, etc.), recurgerea la un alt mecanism putând fi făcută doar atunci când legea nu ar fi reglementat procedura de urmat pentru situația vacantării funcției de președinte CSM;

– procedura interimatului expres prevăzută pentru ipoteza încetării calităţii de membru CSM înainte de expirarea mandatului nu poate fi extinsă prin analogie şi la situaţia vacantării funcţiei de preşedinte CSM.

– ambele reglementări (atât cea privind încetarea calităţii de membru CSM înainte de expirarea mandatului, cât şi cea a vacanţei funcţiei de preşedinte ca efect al nedesemnării niciunui candidat pentru funcţia de preşedinte) sunt cuprinse în acelaşi act normativ, respectiv Legea nr. 317/2004, ceea ce înseamnă, că regulile de interpretare logică, sistematică, etc. trebuie să se realizeze în primul rând circumscris acestuia, în descifrarea şi înţelegerea exactă a concepţiei legiuitorului, dar şi a sensului normelor juridice.

(ii) Nu s-ar putea susține cu temei că, totuși, în cazul eșuării alegerilor pentru desemnarea candidatului pentru funcția de președinte CSM, ar fi posibilă activarea mecanismului interimatului, concepția legiuitorului constituant privind durata mandatului de 1 an pentru funcţia de preşedinte CSM fiind aceea de a asigura rotația membrilor judecători la președinția Consiliului Superior al Magistraturii (numărul acestora fiind mai mare decât numărul anilor de președinție dintr-un mandat întreg) și nicidecum inventarea unor artificii juridice pentru acoperirea unor situații pe care legiuitorul nu le-a urmărit. De altfel, interpretarea extensivă ar fi permisă numai dacă între formularea textului legal interpretat şi cazurile din practică la care se aplică acesta nu există concordanţă, în sensul că formularea textului este mai restrânsă decât intenţia reală a legiuitorului. Însă, în ipoteza în analiză, intenția legiuitorului este clară, iar formularea textului este cuprinzătoare, astfel încât nu poate fi aplicată interpretarea extensivă nici prin metoda analogiei și nici a argumentului a fortiori.

(iii) Deşi s-ar putea susţine că nu există o obligaţie a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii de a alege în funcţia de preşedinte pe unul dintre membrii Consiliului, în realitate o asemenea susţinere ar fi lipsită de orice suport juridic întrucât, pe de o parte, raţiunea consfinţirii de către chiar Curtea Constituţională a acestui raţionament prin Decizia nr. 194/2013 este circumscris analizei sintagmei “neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor în Consiliu” strâns legată de mecanismul revocării din calitatea de membru CSM de către adunările generale de la nivelul instanţelor. Or, în cauza de faţă, problematica în discuţie vizează exercitarea dreptului de vot de către fiecare membru, în cadrul Secţiei, prin alegerea unui candidat, pe baza propriilor convingeri, şi nicidecum impunerea unui candidat ca efect al unor presiuni, care să afecteze independenţa, libertatea şi siguranţa membrului în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi legilor.

Împrejurarea că fiecare membru al Secţiei pentru Judecători are obligaţia de a face o alegere pentru desemnarea unui candidat la funcţia de preşedinte CSM nu înseamnă o încălcare a independenţei şi libertăţii individuale în exercitarea mandatului de membru CSM, ci tocmai o circumscriere a obligaţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi legilor. În plus, Curtea Constituţională însăşi a reţinut în considerentele Deciziei nr. 196/2013 că, în activitatea individuală, membrul Consiliului trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să-şi exercite mandatul în mod eficient. Or, exercitarea eficientă a mandatului de membru CSM presupune nu numai invocarea drepturilor aferente, ci mai ales a obligaţiilor ce circumscriu un astfel de mandat, una dintre obligaţii constând în luarea tuturor măsurilor pentru asigurarea funcţionării corespunzătoare a Consiliului şi evitarea blocării activităţii acestuia.

Apreciem că, la adăpostul libertăţii de gândire, expresie şi acţiune care caracterizează mandatul de membru CSM nu se poate manifesta un vot deliberat de respingere a oricărui candidat la funcţia de preşedinte CSM, întrucât, procedând într-o asemenea manieră, se nesocotesc înseşi litera şi spiritul Constituţiei care impun rotaţia membrilor, fără ca aceştia să poată nega ori lăsa fără substanţă posibilitatea constituţională a oricărui membru cu vocaţie la o asemenea funcţie de a o ocupa. Aşadar, propriile convingeri ale membrilor CSM în evaluarea candidaturilor la funcţia de preşedinte CSM sunt subordonate în acest caz şi trebuie să se manifeste în cadrul şi limitele fixate de Constituţie, respectiv de exercitare corectă a dreptului de a alege dintre persoanele cu vocaţie la o asemenea funcţie, numai o asemenea conduită răspunzând unui exerciţiu eficient al mandatului de membru CSM.

În plus, respectarea prevederilor Constituţionale nu poate constitui o presiune la adresa membrului CSM.

Pe de altă parte, nu se poate susţine ca fiind o exercitare eficientă a mandatului de membru CSM îndepărtarea de la raţiunea legiuitorului constituant de asigurare a principiului rotaţiei membrilor Consiliului la preşedinţia instituţiei, numai astfel putând fi interpretată dispoziţia care instituie durata mandatului de preşedinte CSM de 1 an, ce nu poate fi reînnoit.

(iv) Un argument în plus în sensul inaplicabilităţii procedurii interimatului la care s-a apelat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 rezultă şi din prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora “în lipsa preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, atribuţiile prevăzute la alin. (3) şi (4) se exercită de vicepreşedinte”. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori se iveşte situaţia de imposibilitate de prezență a preşedintelui CSM, atribuţiile acestuia prevăzute la alin. (3) şi (4) ale art. 24 sunt preluate de vicepreşedintele Consiliului.

Sintagma “în lipsa preşedintelui CSM” trebuie interpretată în sens larg, de vreme ce legiuitorul nu a înţeles să-i limiteze în mod expres câmpul de aplicare. Şi, desi s-ar putea susţine că alin. (5) al art. 24 din Legea nr. 317/2004 ar fi incident doar în ipoteza în care funcţia de preşedinte CSM este ocupată, însă preşedintele nu este prezent, apreciem că textul devine aplicabil şi pentru intervalul de timp necesar pentru rezolvarea vacanţei funcţiei de preşedinte.

Prin urmare, subsumat normei legale evocate trebuie circumscrisă și ipoteza expirării mandatului președintelui CSM, fără a se stabili un succesor legal, alin. (5) al art. 24 fiind singura dispoziție legală care reglementează juridic instrumentul asigurării continuității instituționale. Atât timp cât membrul desemnat drept președinte CSM interimar are un mandat expirat, în condițiile în care prelungirea sau reînnoirea mandatului său este exclusă de logica textului constituțional, iar vicepreședintele Consiliului a fost validat de Plenul CSM, înseamnă că vicepreședintele are deja un mandat valabil.

Deşi alin. (6) al art. 24 din Legea nr. 317/2004 reglementează ipoteza vacanţei funcţiei de preşedinte şi pare că exclude incidenţa alin. (5) al aceluiaşi text, în realitate, norma înscrisă în alin. (5) al art. 24 constituie, chiar şi topograpic interpretând textele, norma cu caracter general faţă de cea din alin (6) al art. 24 (care este subsecventă şi care are un câmp restrâns de aplicare), ceea ce înseamnă că are aplicabilitate ori de câte ori se constată o lipsă temporară din funcţie a preşedintelui CSM. Căci vacanţa funcţiei de preşedinte CSM nu poate avea decât caracter temporar, întrucât, o asemenea situaţie atrage în mod obligatoriu declanşarea de noi alegeri până la desemnarea candidatului pentru o asemenea funcţie, în concepţia legiuitorului constituant neexistând ipoteza nealegerii unui preşedinte. Așadar, până la rezolvarea situației de vacanță a funcției de președinte CSM, ceea ce implică curgerea unei perioade considerabile de timp, lipsa președintelui va fi complinită prin incidența prevederilor alin. (5) al art. 24.

De altfel, se observă că alin. (5) al art. 24 din Legea nr. 317/2004 nu este susceptibil numai de interpretarea restrictivă, în sens de absență a președintelui CSM în condițiile în care funcția este ocupată, întrucât textul legal nu instituie o asemenea distincție, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Nici încălcarea principiului separării carierelor nu ar putea fi reţinut în ipoteza recunoaşterii calităţii vicepreşedintelui CSM de a înlocui preşedintele până la momentul rezolvării situaţiei de vacanţă a funcţiei de preşedinte CSM întrucât, pe de o parte, deşi principiul separării carierelor ține de statutul celor două magistraturi, având caracter de normă generală, el nu are o consacrare constituțională, astfel că poate suporta derogări prin norme cu caracter special, astfel cum a reţinut chiar Curtea Constituţională prin Decizia nr. 547/2020 (publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 19 august 2020). Iar, pe de altă parte, atribuţiile preşedintelui pe care legea le dă în competenţa vicepreşedintelui în cazul lipsei preşedintelui [prevăzute la alin. (3) şi (4) din art. 24 din Legea nr. 317/2004] nu vizează gestionarea carierei judecătorilor ori organizarea şi funcţionarea instanţelor (aspecte circumscrise efectiv principiului separării carierelor), ci au în vedere doar îndrituiri comune tuturor membrilor, de asigurare a continuităţii funcţiei şi activităţii generaliste a Consiliului.

(v) Mai mult decât atât, o altă neregularitate se desprinde şi din modalitatea în care a fost adoptată Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 sub aspectul competenţei Plenului de desemnare a unui membru judecător în calitate de preşedinte CSM pentru perioada ulterioară expirării mandatului ce s-a încheiat la data de 06.01.2022. Astfel, procedura de stabilire de către Plenul CSM a unui membru judecător în calitate de preşedinte CSM interimar reprezintă o adăugare, printr-un act administrativ subsecvent, la dispoziţiile constituţionale şi legale, speciale şi explicite, care reglementează în mod clar procedura de desemnare a candidatului pentru funcţia de preşedinte CSM, precum şi durata mandatului acestuia.

De altfel, este inexplicabilă şi fără precedent ocolirea competenţei exclusive a Secţiei pentru Judecători în gestionarea procedurii de desemnare a candidatului pentru funcţia de preşedinte CSM în condiţiile în care, potrivit art. 24 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, “în caz de vacanţă a funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte se aplică procedura prevăzută la alin. (2)”, text care nu presupune implicarea Plenului CSM. La acestea se mai adaugă şi intervalul considerabil de timp pe care Secţia pentru Judecători îl avea la dispoziţie pentru deblocarea situaţiei generate, în condiţiile legii şi conform cutumei existente la nivelul CSM, de validare a unui alt membru judecător în funcţia de preşedinte în afara celor care au deţinut anterior o asemenea funcţie.

De altfel, nu lipsite de relevanţă sunt şi uzanţele consfinţite la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, care devin incidente în aplicarea art. 1 alin. (2) din Codul civil şi art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă, situate în ierarhie imediat subsecvent prevederilor legale, şi potrivit cu care, în procedura de desemnare a candidatului la funcţia de preşedinte CSM, Secţia pentru Judecători a oferit de fiecare dată Plenului CSM spre validare o propunere pentru această funcţie, orice blocaj anterior fiind rezolvat în interiorul Secţiei pentru Judecători şi nefiind exportat înspre Plenul CSM.

(vi) Deși s-ar putea susține că în virtutea necesității asigurării continuității și stabilității instituționale pentru garantarea bunei funcționări a instituției și a serviciului public pe care aceasta îl îndeplinește se impune aplicarea procedurii interimatului, în realitate este de observat, pe de o parte, că o asemenea procedură devine aplicabilă numai în cazuri anume prevăzute de lege, în cazul Consiliului Superior al Magistraturii, de însăși legea fundamentală, fiind o autoritate de rang constituțional.

Pe de altă parte, un asemenea instrument a fost recunoscut de legiuitor și aplicat exclusiv în contextul unui exercițiu normal și de bună-credință al drepturilor, pentru acoperirea unor vacanțe temporare și firești în succesiunea logică a unor proceduri legale și nicidecum pentru acoperirea unor situații neprevăzute de lege și generate printr-un artificiu juridic, prin manifestarea de către autoritatea respectivă a unei conduite neloiale în exercitarea dreptului dincolo de limitele externe și interne în care el a fost acceptat.

Astfel, se constată cu ușurință că procedura interimatului este incompatibilă cu ipoteza de față, principiul continuității și stabilității instituționale intrând în coliziune cu regula limitării temporale a mandatului președintelui CSM și cu interdicția reînnoirii acestuia. Prin urmare, principiul continuității instituționale prin apelarea la un mechanism neprevăzut de lege nu este propriu instituției Consiliului Superior al Magistraturii, în considerarea reglementării de rang constituțional exprese și fără echivoc.

2. În al doilea rând, situaţia interimatului asigurat de preşedintele în funcţie până la data de 06 ianuarie 2022, consfinţită prin Hotărârea Plenului nr. 211/16 decembrie 2021, reprezintă în realitate o nesocotire a dispoziţiilor constituţionale şi legale în vigoare, Hotărârea Plenului echivalând în mod practic cu prelungirea sau reînnoirea mandatului unui fost preşedinte CSM:

(i) Potrivit art. 133 alin. (3) din Constituţia României, “Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a)”. Se observă, aşadar, că textul constituţional interzice repetarea mandatului de preşedinte de către acelaşi membru CSM, care nu poate deţine această funcţie mai mult de 1 an, orice alt mecanism care ar conferi posibilitatea exercitării din nou de către un fost preşedinte CSM a acestei funcţii reprezentând o încălcare a voinţei legiuitorului constituant.

Spiritul Constituţiei şi legii în sensul ca mandatul de preşedinte CSM să fie de 1 an a constat tocmai în prevenirea luptelor interne pentru putere şi a abuzului de putere.

(ii) De altfel, privind istoric-teleologic prevederea constituţională referitoare la durata mandatului preşedintelui CSM, se constată că, în urma iniţiativei de revizuire a Constituţiei din anul 2011, prin Proiectul de lege aferent se propunea reglementarea explicită a posibilităţii de reînnoire a mandatului preşedintelui CSM o singură dată şi imposibilitatea prelungirii mandatului acestuia. Respectiva propunere de modificare a fost, însă, declarată nesconstituţională prin Decizia nr. 799/17 iunie 2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 440/23.06.2011), iar iniţiativa de revizuire a Constituţiei a rămas nefinalizată.

Ulterior, în cursul anului 2012, analizând durata mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 22/17 ianuarie 2012 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1609/09.03.2012) a statuat că “durata mandatului membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii a fost stabilită la 6 ani, iar, pentru preşedinte, legiuitorul constituant derivat a ales mandatul de 1 an. Or, dacă pentru termenul de un an al mandatului preşedintelui voinţa legiuitorului constituant a fost ca acesta să nu poată fi reînnoit, Curtea constată că, a fortiori, pentru membrii aleşi, prevăzând o durată a mandatului de 6 ani, legiuitorul constituant a dorit ca şi acest mandat să fie unic. Aceasta este singura interpretare permisă de rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii, şi anume acela de „garant al independenţei justiţiei”. Astfel, unicitatea mandatului membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii constituie o garanţie a independenţei acestora, fără de care rolul Consiliului ar fi grav afectat”.

Prin urmare, se reţine că prin considerentele anterior evocate, instanţa de control constitutional a explicat voinţa legiuitorului constituant din 2003 în sensul că durata mandatului preşedintelui CSM este de 1 an, care nu poate fi reînnnoit.

(iii) Posibilitatea prelungirii/reînnoirii unui mandat legal nu poate fi rezultatul unei interpretări și, cu atât mai puțin, al unei ”inovări” sau ”inginerii normative”, ci numai al unui text legal clar și precis. Or, Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 nu are un astfel de fundament. Ca atare, se desprinde cu valoare de principiu ideea că posibilitatea reînnoirii/prelungirii unui mandat trebuie să fie prevăzută expres. De pildă, în conformitate cu prevederile art. 81 alin. (4) din Constituţia României, ”nicio persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi successive”. Aşadar, în cazul funcţiei de Preşedinte al României, legiuitorul constituant a prevăzut explicit posibilitatea reînnoirii mandatului, inclusiv în mod succesiv, ipoteză nerecunoscută însă în cazul funcţiei de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

Pe firul aceluiaşi raţionament, potrivit art. 142 alin. (4) din Constituţia României, ”judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani”. Se constată că, în ipoteza, funcţiei de preşedinte al Curţii Constituţionale, legiuitorul nu a mai introdus norma restrictivă regăsită la art. 133 alin. (3), fiind, aşadar, posibilă, reînnoirea mandatului de preşedinte al Curţii Constituţionale, idee valorificată şi de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Prin urmare, în ipoteza în care legiuitorul constituant a urmărit să recunoască posibilitatea înnoirii mandatului preşedintelui fie a reglementat în mod expres acest aspect, fie nu a reglementat vreo interdicţie în acest sens, întocmai ca în cazul celor două situaţii comparative anterior evocate.

(iv) Cu referire la trimiterea pe care Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 o face la situaţii asemănătoare prevăzute de Constituţia României pentru rezolvarea cazurilor neprevăzute de lege reţinem că extinderea forţei juridice a normele asupra unor situații care nu sunt reglementate se poate realiza numai pentru situații asemănătoare, care au raţiuni identice.

Or, situaţiile anume prevăzute de legea fundamentală care recunosc posibilitatea prelungirii mandatului anterior au caracter special, fiind edictate în considerarea unor situaţii excepţionale a căror vacanţă trebuie acoperită, neputând fi extinse prin metoda analogiei şi la ipoteza vacanţei funcţiei de preşedinte CSM.

Metoda analogiei se bazează pe idea că unde există aceleași rațiuni trebuie aplicate aceleași norme juridice, trebuie dată aceeași soluție. Raționamentul respectivei metode constă în faptul că aceeași cauză trebuie să producă același efect.

Or, spre exemplu, art. 63 alin. (4) din Constituţia României care prevede în mod expres posibilitatea prelungirii mandatului Camerelor până la întrunirea legală a noului Parlament vizează o situaţie excepţională, a cărei raţiune constă în asigurarea continuităţii instituţionale până la validarea noii componenţe a Parlamentului, ipoteza fiind complet distinctă de presupusa raţiune (inexistentă de altfel) a legiuitorului constituant de a acoperi vacanţa funcţiei de preşedinte CSM artificial generată ca urmare a unor inovaţii juridice. În ipoteza luată drept reper de comparaţie, vacanţa mandatului este una recunoscută, acceptată şi pentru care legiuitorul constituant a înţeles să-i confere cuvenita şi speciala reglementare.

În plus, se observă că textul art. 63 alin. (4) din Constituţia României instituie limite ale mandatului pe durata prelungirii acestuia, ceea ce nu face şi Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021.

Aceeaşi raţiune se regăseşte şi în ipoteza reglementată de art. 83 alin. (2) din Constituţia României, vacanţa funcţiei de Preşedinte al României urmând a fi acoperită prin prelungirea explicită a mandatului expirat, pentru o perioadă limitată de timp.

Tot astfel şi în cazul prevăzut de art. 110 alin. (4) din Constituţia României, text care recunoaşte expres posibilitatea prelungirii mandatului Guvernului până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern, ipoteză în care, de asemenea puterile Guvernului pe durata prelungirii sunt limitate.

Ca atare, situaţiile presupus asemănătoare invocate în Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 nu pot fi acceptate ca şi repere corecte de comparaţie pentru presupusa lipsă legislativă a situaţiei de vacanţă a funcţiei de preşedinte CSM întrucât nu vizează situaţii similare la care se poate apela pentru complinirea unor lacune legislative, având raţiuni total diferite faţă de ipoteza în discuţie şi reglementând ipoteze fireşti de vacanţă a unor funcţii, pe care legiuitorul constituant le-a prevăzut şi acceptat ca posibil de apărut în sfera relaţiilor juridice şi cărora le-a dat cuvenita rezolvare temporară.

Or, în ipoteza Consiliului Superior al Magistraturii, legiuitorul constituant nu a manifestat ignoranţă ori omisiune în reglementare, nelăsând o lacună legislativă pentru ipoteza vacanţei funcţiei de preşedinte întrucât acesta nu a conceput ivirea unei atare situaţii de vreme ce a reglementat, la nivel de lege fundamentală, principiul rotaţiei membrilor la funcţia de preşedinte, în condiţiile în care numărul membrilor judecători potenţiali candidaţi la această funcţie este îndestulător, chiar excedentar faţă de numărul anilor ce presupun alegerea unui preşedinte CSM.

De altfel, este şi greu de imaginat că legiuitorul constituant a evaluat şi reglementat extrem de atent şi riguros potenţialele situaţii de vacanţă a unor funcţii din cadrul diferitelor autorităţi publice de rang constituţional din interiorul celorlalte puteri ale statului, însă a omis chiar autoritatea publică a Consiliului Superior al Magistraturii. În realitate, raţiunea reglementărilor respective, evocate de Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021, au la bază rezolvarea unor situaţii factuale fireşti, care pot apărea în succesiunea normală şi legală a procedurilor de alegeri (alegerea Parlamentului, Preşedintelui) în vreme ce în cazul Consiliului Superior al Magistraturii astfel de împrejurări sunt excluse de plano, nefiind nici prevăzute şi nici acceptate de legiuitorul constituant. Prin urmare, diferite “inovări” sau ”inginerii normative”, precum cea consfinţită prin Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021, nu pot fi acceptate, neavând niciun fundament legal.

Mai trebuie precizat în acest context faptul că situațiile anterior evocate sunt reglementate de însăși legea fundamentală și reprezintă norme cu caracter de excepție, fiind edictate în considerarea unor rațiuni speciale și a unor împrejurări excepționale, astfel că urmează a se aplica în mod strict numai situațiilor ce formează obiect de reglementare al acestora (exceptio est strictissimae interpretationis).

(v) În ceea ce priveşte distincţia dintre termenii “prelungire” şi “reînnoire” ce pare a susţine din perspectiva Hotărârii Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 exercitarea în continuare a mandatului de preşedinte CSM, în condiţii de interimat, întrucât art. 133 alin. (3) din Constituţia României interzice în mod expres numai reînnoirea mandatului, iar nu şi prelungirea acestuia, apreciem că o asemenea distincţie este artificială, omiţând deliberat din analiză şi consecinţe faptul că o prelungire ad interim a mandatului preşedintelui încalcă prevederea constituţională vizând durata mandatului de 1 an.

Trimiterea la art. 140 alin. (4) din Constituţia României care interzice în mod expres atât prelungirea, cât şi reînnoirea mandatului consilierilor de conturi nu poate constitui un argument valid întrucât, pe de o parte, textul vizează calitatea de membru al Curţii de Conturi, iar nu calitatea de preşedinte al acestei instituţii. Pe de altă parte, şi art. 133 alin. (4) din Constituţia României stabileşte că durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, al cărui moment de expirare constituie o dată fixă, certă, periodică, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 374/2 iunie 2016 (paragr. 46) (“o atare împrejurare nu produce, însă, nicio consecinţă juridică asupra duratei mandatului membrilor Consiliului, deci asupra mandatului organismului colegial, care va expira la împlinirea termenului de 6 ani. Persoana care dobândeşte calitatea de membru al Consiliului şi ocupă locul rămas vacant va exercita funcţia publică pentru restul de mandat rămas până la expirarea acestui termen, când se vor organiza alegeri generale, conform procedurii stabilite de lege”). Iar, în paragraful 60 al deciziei evocate se arată că “mandatul membrilor săi expiră la împlinirea termenului de 6 ani, deci la aceeaşi dată pentru toţi Membrii”. Aşadar, şi în cazul membrilor CSM, durata mandatului este fixă, respectiv 6 ani, fără posibilitatea prelungirii sau reînnoirii.

Cu toate acestea, în discuţie fiind calitatea de preşedinte CSM, trimiterea la art. 140 alin. (4) din Constituţia României este eronată, neputându-se aplica anumite prevederi constituţionale la ipoteze total diferite şi care conţin o cu totul altă raţiune decât cea pentru care ele au fost edictate. Aşadar, nu este suficientă raportarea la anumite norme presupus asemănătoare pentru a descifra sensul exact al altor dispoziţii legale ori raţiunea legiuitorului, ci important este ca metodele de interpretare a normelor juridice să rămână fidele regulilor de aplicare a acestora.

(vi) În cele din urmă, făcând apel inclusiv la cutumele instituite la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, se constată că, în cazul funcției de vicepreședinte CSM, atât Constituția României, cât și Legea nr. 317/2004 nu mai interzic posibilitatea de reînnoire a mandatului din considerente rezultate din numărul mai mic al procurorilor ce alcătuiesc Secția pentru Procurori raportat la numărul anilor ce presupun o asemenea funcție. În aceste condiții și în lipsa unei interdicții explicite de reînnoire a mandatului de vicepreședinte în persoana aceluiași membru, cutuma instituită la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii a constat întotdeauna în evitarea repetării mandatului de vicepreședinte de către același membru procuror doi ani consecutiv.

Apreciem, astfel, cu atât mai mult că, în cazul funcției de președinte, caracterizată de interdicția constituțională expresă a reînnoirii mandatului, că nu este de conceput o funcționare constituțională și legală a instituției Consiliului Superior al Magistraturii prin exercitarea mandatului aferent acestei funcții de către același membru, doi ani consecutivi.

3. Vulnerabilităţi

Având în vedere considerentele anterior expuse, apreciem că toate procedurile, activităţile, actele derulate, desfăşurate ori adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii în condiţiile funcţionării acestuia sub auspiciile Hotărârii Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 sunt vulnerabile din punct de vedere al legitimității și autorității acestora, generând potenţiale consecinţe cu un impact negativ major asupra activităţii sistemului judiciar, asupra carierei profesionale a magistraţilor, precum şi a întregului sistem de raporturi ce implică rolul şi, astfel, participarea Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Propuneri

În calitatea noastră de judecători şi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, aleşi pentru a veghea la respectarea Constituţiei şi a legilor, aducem în atenţia membrilor CSM neregularităţile şi vulnerabilităţile enunţate şi solicităm reconsiderarea soluţiei adoptate prin Hotărârea Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021 privind exercitarea funcţiei de preşedinte CSM ad interim, până la alegerea unui nou preşedinte, de către preşedintele în funcţie, dacă, până la data de 06.01.2022 inclusiv, nu se alege un nou preşedinte.

În considerarea a înseși Hotărârii Plenului CSM nr. 211/16 decembrie 2021, apreciem că se impune organizarea de noi alegeri în cadrul Secției pentru Judecători, condiția sine qua non pentru alegerea unui nou președinte fiind organizarea ședinței de alegeri, urmând ca, până la acel moment, conducerea Consiliului Superior al Magistraturii să fie asigurată de vicepreședintele validat, potrivit dispozițiilor legale evocate.

Menționăm că prezentul demers este circumscris exclusiv nevoii de aplicare riguroasă a dispozițiilor legale și preocupării noastre constante pentru legalitate și pentru a evita ca întreaga activitate a Consiliului Superior al Magistraturii derulată sub coordonarea unui președinte numit în condițiile anterior evocate să fie vulnerabilă, cu atât mai mult cu cât pe rolul instituției se află spre instrumentare o serie de proceduri esențiale pentru desfășurarea activității sistemului judiciar, cum ar fi spre exemplu concursul de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Finalmente, precizăm că nu s-ar putea susţine că existenţa unei Hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii poate ţine loc de lege ori de Constituţie şi cu atât mai mult să o înfrângă în litera şi raţiunea ei, în calitate de judecători revenindu-ne obligaţia de a veghea la respectarea legalităţii în desfăşurarea activităţii instituţionale şi de a ne disocia de orice încercare de corupere a voinţei legiuitorului.

Judecător Gabriela Baltag
Judecător Evelina Oprina

 
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD