Secţiuni » Interviuri
Interviuri

Interviu cu cel mai bun candidat la examenul pentru dobândirea calității de avocat definitiv, 2021. Teodor-Cristian Lupu: Examenul a fost mai lejer decât în alți ani, în special în comparație cu anul trecut
18.01.2022 | Alina MATEI

Drept Timisoara
Secţiuni: Interviuri, Selected, UNBR+INPPA+Barouri | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , ,
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Teodor-Cristian Lupu

Teodor-Cristian Lupu

Alina Matei: Mulțumesc, Teodor, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Felicitări pentru cel mai bun punctaj obținut la examenul de definitivat în avocatură promoția 2021, alături de Alina-Iuliana Savastre !! Ce ne poți spune despre examen?

Teodor-Cristian Lupu: Mulțumesc și eu, pentru felicitări și pentru invitația la interviu. 2021 a fost un an interesant, punctat oarecum de examenul acesta pentru definitivare în profesie. O să încep prin a admite că a fost mai lejer decât în alți ani, în special în comparație cu anul trecut. Sincer, în perioada de pregătire pentru examen aveam unele emoții cu privire la dificultate, mai ales cu toată agitația naturală din jurul oricărui examen important, dublate de nesiguranța a însăși structurii și conținutului acestuia, care au fost dezbătute până în ultimul moment. Din fericire pentru noi, foștii stagiari, situația nu a fost deloc tragică și cei mai mulți am trecut cu bine, dacă nu mă înșel, în procent mai mare decât în alți ani și în ciuda numărului inițial foarte mare de absolvenți. Desigur, mare parte din stresul și agitația de dinainte sunt inerente unui eveniment de genul acestuia, dar simt nevoia să punctez aici o îngrijorare pe care sunt sigur că mulți dintre colegii mei de generație au împărtășit-o, mai exact că totuși o bucată destul de mare din grijile examenului au fost amplificate de lipsa de predictibilitate și transparență a procesului de examinare în sine (mă refer aici la toată perioada premergătoare examenului, nu doar la testare). Pentru că marea majoritate dintre noi am fost mulțumiți de rezultate, cred că ne-ar fi foarte ușor să uităm de aceste probleme, care din păcate persistă de la o generația la alta și care, exceptând desigur indignările de moment sau pe cele mai superficiale, generează foarte multă revoltă și stres inutile și cred eu, ar fi ușor de remediat prin unele abordări și manifestări necostisitoare de înțelegere și respect adresate celor care trec prin etapa asta. E clar că modul de intrare și pregătire profesională inițială sunt foarte importante pentru profesie în general, iar piedici sunt destule, dar nu cred să fie imposibil de păstrat o balanță între direcția aleasă în politicile de reprezentare a tuturor avocaților și o atitudine deschisă și respectuoasă la adresa stagiarilor. Pe scurt, la nivel sistemic, stagiarii nu sunt foarte bine reprezentați, ceea ce se simte însă doar cât timp ești stagiar. Perioada fiind pentru majoritatea una foarte scurtă și automat, ușor de lăsat în urmă, poate uităm repede că stagiarii sunt la fel de avocați ca restul, inclusiv din perspectiva reglementărilor noastre.

Alina Matei: Cum a fost perioada stagiaturii?

Teodor-Cristian Lupu: A trecut foarte repede. De când am început activitatea de avocat și până acum, practic în cadrul societății Frățilă, Rödl & Partner SCA, predominant cu activități de consultanță (în cazul meu drept comercial și imobiliar), dar am avut parte și de ceva varietate. Fiind și prima mea experiență profesională de carieră, nu mi-a lipsit dinamica. Indiferent de domeniu și de formă, cred că sunt suficiente de învățat cât să nu ne plictisim, dar depinde și de interesul fiecăruia. Eu am apreciat mai ales ocaziile de a dezvolta abilități secundare avocaturii în sine. Până la urmă toată lumea ajunge să se perfecționeze în ramura lui/ei, dar cât privește abilitățile de comunicare, experiența în a administra situații cât mai variate, clienți dificili, relațiile cu colegii ș.a.m.d., cred că limita e mult mai sus și în orice caz merg mână-n-mână. Ca exemplu aș da abilitatea (pe care nu consider că am dobândit-o încă) de a stabili limite cât mai ferme sau chiar de a refuza direct propuneri, abordări sau proiecte de la clienți care depășesc sau încalcă limitele contractului de asistență sau chiar ale activității avocatului în sine. Cred că e tentant uneori să facem tot posibilul să livrăm rezultatele dorite fără să ținem cont de unele detalii sau limite importante.

Alina Matei: Practica e practică, cursurile la INPPA sunt cursurile la INPPA! 🙂 INPPA-ul s-a terminat, însă avocatura este o chestiune de rezistență și timp. Cum te-ai împărțit între birou și cursuri?

Teodor-Cristian Lupu: Din punctul ăsta de vedere nu am avut nicio problemă. Deși cursurile și proiectele s-au mai suprapus din când în când, nu s-a întâmplat să nu găsesc o soluție ori cu ajutorul colegilor, ori recuperând atelierele. Aici îmi imaginez că depinde și de mediul de lucru, am avut iarăși noroc, am o relație profesională oarecum informală și flexibilă cu colegii, iar măsura ocupării timpului s-a adaptat destul de bine la programul cu INPPA. Mai ales că atelierele au fost toate online, pe mulți dintre ceilalți stagiari i-am văzut pentru prima oară în ziua examenului. Încă unul din efectele resimțite ale pandemiei, care a venit ca în multe alte domenii cu avantajul flexibilității în program. Cred că aproape pentru toți avocații stagiari cu care am vorbit a fost accesibilă prezența la atelierele INPPA și din unele puncte de vedere, organizarea online a fost cât se poate de binevenită, sigur, cu limitele evidente impuse de interacțiunea doar printr-o platformă și un ecran în loc de prezență fizică. Sunt cred deja destule dificultăți în a „preda” profesia de avocat în format de clasă sau grupă, poate schimbarea către o platformă nu e așa mare, dar cel puțin din perspectiva mea se simțea oarecum greoi raportat la scopul atelierelor, anume dobândirea de cunoștințe practice.

Alina Matei: Care au fost impresiile la întâlnirea cu judecătorul/sala de judecată ca avocat stagiar?

Teodor-Cristian Lupu: Experiența mea în instanță e încă foarte limitată, cea mai mare parte din activitatea mea ca avocat a fost de la birou. Am avut totuși ocazia să mă ocup și de câteva litigii și pot să zic că pe lângă emoțiile de rigoare, am găsit că stresul de la început a fost în toate cazurile exagerat față de realitate. Normal că de cele mai multe ori o să fie mult mai antrenant să mergi să pui concluzii decât să verifici un contract, dar partea intimidantă se ameliorează destul de repede. Poate proiectarea tuturor scenariilor posibile și imposibile pentru a ne asigura că nimic nu merge rău (cel puțin nu în mod neașteptat) e o deprindere ce ține de profesie sau poate suntem unii mai predispuși ca alții. În orice caz, observ că pe parcurs ce acumulăm experiență, grijile și stresul de fundal sunt filtrate, indiferent dacă e vorba de instanță sau altele. Sigur, e importantă și atitudinea, dar în principiu asta cred că ar trebui să fie orientarea la început, de altfel foarte intuitiv – acumularea de experiență cât mai variată. În cele din urmă nici nu poți acționa spontan, nici nu poți formula un plan coerent, fie că vorbim de o cauză sau un proiect anume sau chiar în general în carieră, decât dacă ai o bază suficient de solidă cât să fii stăpân pe tine.

Alina Matei: Cu totul diferită e întâlnirea cu clientul. Cum vezi această relație, cum se construiește, cum se dă o veste mai puțin bună?

Teodor-Cristian Lupu: Din nou, din cauza contextului pandemiei care a acoperit o parte mare din stagiu, lucrurile au stat puțin altfel ca înainte. Întâlnirile cu clienții au fost rărite pe cât posibil, iar dinamica relațiilor diferă foarte mult când nu există prezență fizică. Cu toate astea, proiectele trebuie să meargă înainte și asta înseamnă desigur inițierea unei relații profesionale, chiar prin mijloace indirecte. Și când scrii un mail și când porți o discuție la telefon sau față în față, devine evident pe parcurs cât de importante sunt abilitățile de comunicare. Cred că primul pas e să privești orice solicitare în ansamblul ei și tot ce s-ar putea dezvolta în viitor, nu doar pe termen scurt, cât pentru a marca o bifă. Din ce am putut observa, face toată diferența gradul de implicare pe care îl angajăm la primul contact cu clientul sau proiectul respectiv, iar rolul avocatului în încadrarea propriei activități, mai ales la începutul interacțiunii, are o pondere foarte mare în tot procesul ce va urma. De multe ori clienții știu ce vor, dar nu știu să zică exact ce vor sau cer altceva. La fel de importantă e și adaptarea după personalitatea fiecăruia, după o perioadă devine evident cine preferă răspunsuri cât mai meticuloase și structurate, cine e mai axat doar pe ce e esențial, poate în termen mai scurt și fără formalități. În orice caz e vorba de o relație profesională, evident întâlnim și clienți „dificili”, fie că sunt mai pretențioși sau doar temperamentali. Când e cazul, încerc să prezint cât mai direct și cu cât mai puține detalii nesemnificative veștile proaste, plecând de la premisa că omul care primește informația nu s-a născut ieri și desigur, când este posibil, prezentând la final o soluție. Aici nu cred să fie un singur model, dar dezvolți o intuiție cu privire la riscurile pe care merită să ți le asumi în relația cu clientul și cele care trebuie evitate.

Alina Matei: Să ști că poți mai mult, însă uneori făcutul de fotocopii, scanări și ierarhia în care te plasează poziția de avocat stagiar îți ocupă ceva timp, călește sau, dimpotrivă, frustrează?

Teodor-Cristian Lupu: Cred că de multe ori, așteptările sunt foarte sus pentru persoanele care abia au intrat în profesie. Imediat după ce trece stresul examenului de admitere, speranțele pot fi doar înalte și poate mulți dintre noi ne imaginăm cum lucrăm cele mai interesante spețe sau luând decizii importante din start. Sigur că trebuie să trecem prin o perioadă de acomodare și nu toate activitățile sunt tocmai palpitante, iar cele care ne par solicitante la început pot deveni repetitive pe parcurs. E clar că în orice domeniu există un echilibru între munca satisfăcătoare pentru noi ca activitate și cea care e doar muncă ce trebuie făcută. Și aici joacă un rol foarte mare atitudinea. Deci răspunsul meu ar fi că dacă păstrăm un echilibru bun, nici nu călește, nici nu frustrează, ci e doar un pas necesar în direcția în care ne vedem, depinzând de preferințele fiecăruia. Cred că poate fi destul de dăunător să acceptăm situații foarte incomode doar ca să nu „creăm probleme” sau să nu deranjăm în ideea că așa trebuie să fie. Cred că majoritatea dintre noi avem destule oportunități în contextul actual, cât compromisurile să nu fie chiar la ordinea zilei, mai ales pe termen lung. Acum categoric că e un lucru normal să ne ocupăm, mai ales în perioada de stagiu și de activități de rutină, unele care poate nu generează foarte multă satisfacție pe moment. În cele din urmă, parte din motivul pentru care sunt căutați stagiari, indiferent dacă vorbim de o societate sau de un cabinet, e pentru a elibera parte din activitățile avocaților mai experimentați, iar pe parcurs desigur, aceștia să preia din ce în ce mai multe responsabilități. Cred că avocatura rămâne o profesie destul de încărcată de relații interpersonale, iar modul în care le navigăm dictează și parte din activitatea de zi cu zi. La început posibilitățile sunt limitate, dar într-un mediu care se ocupă de dezvoltarea ta ca profesionist, cred că nu ar trebui să simți că nu poți sa ceri mai multe, proporțional cu ce știi că poți.

Alina Matei: Trecerea de la avocatul stagiar la avocatul definitiv ce înseamnă pentru tine?

Teodor-Cristian Lupu: E un pas important, chiar dacă nu schimbă mare lucru concret, pe moment. Dispare cel puțin o grijă, un stres de fundal și dă o senzație de libertate. Până la urmă e un pas necesar, motiv pentru care și miza pe care i-o acordăm e mare. Aș zice că diferența principală se leagă de modul în care ne percepem activitatea după examen, cu mai multă valoare personală decât obiectivă. Sigur că privesc din perspectiva avocatului colaborator, cu mare parte din activitate axată pe consultanță, sunt sigur că (nu numai aici) e cu totul altă experiență pentru avocatul – antreprenor.

Alina Matei: Stagiatura a fost suficientă pentru a afla drumul în sensul de litigant sau consultant?

Teodor-Cristian Lupu: Nu. Deși în stagiu e timp să acumulăm ceva experiență, nu cred să fie suficient, cel puțin în cazul meu, pentru a lua o decizie pe termen lung. Sigur că fiecare drum oferă ceva diferit și separarea între cele două variante nu e absolută. Sunt prea multe direcții și sub-direcții pentru un angajament pe întreg parcursul vieții profesionale ca avocat. Plus că reconfigurări ale traseului pot avea loc și chiar au loc, de multe ori, chiar după ani buni de profesat. Mai ales că în România încă ne limitează piața pentru a ne plasa pe o singură direcție, iar specializarea în sens strict are loc doar în cadrul unor societăți mari, restul fiind expuși, de bine de rău, la proiecte de toate felurile.

Alina Matei: Ce sfaturi ai pentru tinerii colegi care acum încep perioada stagiaturii?

Teodor-Cristian Lupu: Rezistența și flexibilitatea, care în mod neintuitiv cred că merg mână-n-mână, sunt niște trăsături foarte utile. Diferă de la caz la caz ce drum alegem (sau pe ce drum nimerim 😊) dar nu văd să dăuneze nimănui puțină deschidere pentru activități profesionale pe care poate nu ni le imaginam când am decis să urmăm avocatura, dar cu care ajungem să ne confruntăm oricum. La fel cum nici puțină persistență când întâlnim presiune sau rezistență în drumul pe care ne aflăm, nu prinde rău. Nu știi până nu încerci.

Alina Matei: Unde te vezi din punct de vedere profesional peste cinci ani?

Teodor-Cristian Lupu: Foarte greu de zis. Sunt curios să descopăr și să mă dezvolt pe modelul pe care l-am început deja, dar după cum spuneam, nu pot să prevăd exact ce va urma, momentan mă interesează să-mi extind activitatea în cât mai multe direcții. Plus că 5 ani înseamnă mai mult de dublu din activitatea mea de până acum, deci pot zice că sper ca după perioada asta să fi dobândit o imagine de ansamblu. Dar mai concret, sper să găsesc un echilibru între diferitele forme în care se manifestă viața profesională. Asta și managementul timpului ar fi idealuri bune de urmărit pentru următorii 5 ani.

Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii J, dar și pentru cei care fac J.

Teodor-Cristian Lupu: Mulțumim că ați citit pănă la capăt, sper că ați găsit ceva util aici. Vă doresc multă sănătate și mult spor!

Alina Matei: Mulțumesc că ai stat de vorbă cu mine!

Teodor-Cristian Lupu: Mulțumesc pentru invitație! 😊

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.