« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Silviu-Gabriel Barbu, șef al Corpului de Control al Prim-ministrului: În administrație, rezistența la schimbare este strâns legată de anumite interpretări rigide ale legislației aplicabile
19.01.2022 | Alina MATEI

Drept Timisoara
Secţiuni: Articole, C. administrativ, Interviuri, JURIDICE.ro, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Silviu-Gabriel Barbu

Silviu-Gabriel Barbu

Alina Matei: Mulțumesc, domnule profesor, pentru că ați acceptat invitația noastră! La începutul lunii ianuarie a anului trecut ați finalizat o frumoasă carieră în magistratură. După mai puțin de o lună de la acest moment, ați fost numit secretar de stat, șef al Corpului de Control al Prim-ministrului (CCPM), o demnitate care presupune o activitate intensă și, în același timp o mare responsabilitate. Ce anume v-a determinat să acceptați această provocare în detrimentul posibilității de a aloca timpul câștigat cercetării, activității didactice și celorlalte pasiuni ale dumneavoastră?

Silviu-Gabriel Barbu: Mulțumesc pentru invitație, mă bucur să discutăm din nou sub umbrela prestigiosului format al JURIDICE.ro!

Într-adevăr, planul meu inițial a fost ca, odată cu finalizarea carierei de magistrat (la finalul anului 2020), să mă dedic în totalitate cercetării științifice în domeniul dreptului, activității didactice universitare și familiei (față de care am stat foarte departe câțiva ani, în perioada postului diplomatic în Africa – Zimbabwe). Cu toate acestea, atunci când am primit propunerea de a prelua conducerea CCPM (finalul lunii ianuarie 2021), am privit-o ca pe o provocare profesională și oportunitate de a pune experiența acumulată în întreaga mea carieră în mai multe joburi publice, pentru folosul Guvernului și administrației publice centrale, pentru bunul mers al statului de drept (sunt familiarizat cu definițiile date de doctrina juridică și de jurisprudență în această privință), pornind de la dorința de a contribui la reformarea administrației publice centrale din România, la îmbunătățirea performanțelor acesteia, la reducerea și la reglarea disfuncțiilor din sfera Executivului.

De asemenea, a contribuit decisiv la alegerea mea strategia asupra segmentului de aplicare a legii și de control administrativ la nivel guvernamental care mi-a fost prezentată de către fostul prim-ministru (ianuarie 2021) și apoi continuată de prim-ministrul în funcție în prezent. Consider că acest demers privind promovarea fermă a principiului legalității și a statului de drept din mai multe perspective îmbracă haina lumii civilizate, pro-europene, fiind un plan ambițios prin ruptura față de diverse împietriri în trecut care s-au dovedit defectuoase față de nevoile reale ale statului român și ale cetățenilor, fiind de asemenea un demers bine ancorat în realitatea cotidiană contemporană.

Alina Matei: Conform art. 102 din Constituție, Guvernul conduce administrația publică centrală, iar conform art. 107 prim-ministrul conduce Guvernul. Având în vedere această poziție a prim-ministrului, care este rolul CCPM și până unde se întinde competența sa?

Silviu-Gabriel Barbu: Potrivit prevederilor constituționale amintite de dumneavoastră (art. 102 și art. 107), Guvernul și, respectiv, prim-ministrul asigură conducerea generală a administrației publice (adică inclusiv Guvernul ca atare, așa cum explicit stabilește art. 107 din Constituție), legătura logică derivată din art. 103 din legea fundamentală conducând la centrarea raționamentului de compunere, organizare și funcționare a Executivului – Guvern pe Programul de guvernare aprobat prin votul de încredere acordat de Parlament Guvernului astfel numit (nu intru în aceste amănunte, cititorii pot studia pentru lămurire prevederile constituționale din Titlul III, Capitolul III, unde sunt detaliate aceste reguli).
Rezultă, așadar, faptul că în coordonarea implementării programului de guvernare și a Guvernului, prim-ministrul exercită funcția de conducere menționată mai sus cu ajutorul mecanismelor juridice și instituționale adecvate pentru acest rol, funcția de control fiind inerentă și accesorie celei de conducere, chestiune lămurită atât de doctrina juridică, precum și de modele instituționale din democrații avansate. Este limpede că prim-ministrul de unul singur nu poate exercita funcția de control, ci are nevoie de ajutorul unui instrument specializat, un aparat instituțional de control. La nivelul Guvernului României acest instrument este constituit de Corpul de Control al Prim-Ministrului (CCPM), căruia i se aplică OUG nr. 87/2020 ca act normativ având forța juridică de lege specială, adoptată pentru a reglementa instituția de control administrativ guvernamental – organizare și funcționare.

În alte țări, funcția de inspecție și control administrativ la nivel guvernamental este asigurată de un aparat profesionalizat, compus din specialiști în mai multe domenii care se regăsesc în structura Puterii Executive.

În principiu, entitatea guvernamentală de control administrativ trebuie să poate să răspundă eficient cerințelor de operaționalizare a funcției de control asupra întregii administrații statale, asupra domeniilor ce compun administrația publică centrală și Guvernul (e.g., Inspecția Generală Administrativă Guvernamentală din sistemul francez, unde se asigură pe acest canal și funcția de control parlamentar asupra Executivului). Am demarat o documentare la nivelul ambasadelor României în statele membre ale UE în scopul de a identifica modul de organizare și funcționare a instituțiilor asemănătoare de control guvernamental.

Astfel, modelul din România nu este o invenție a guvernanților români, ci este rezultatul unei analize mai ample făcute la nivel european (care se regăsește într-o formă mult mai perfecționată în SUA – Biroul Inspectorului General – OIG).

Totuși, denumirea actuală a instituției (CCPM), numărul restrâns de atribuții și menținerea în actul normativ a relaționării prea strânse față de regulile privind statutul funcționarilor publici au limitat forța operațională și mobilitatea departamentului de control al prim-ministrului în reglementarea adoptată în anul 2020, fiind în mod evident necesară o perfecționare a reglementărilor legale respective.

Rolul acestui instrument instituțional este să asigure prim-ministrului posibilitatea de a analiza modul de funcționare a administrației publice centrale (în special de a identifica disfuncții și cauzele care le generează) și de implementare a programului de guvernare, asumat de membrii coaliției în fața electoratului, respectiv în fața Legislativului, în demersul de învestitură a Guvernului. Tocmai de aceea competența CCPM nu reprezintă altceva decât o transpunere a funcției prim-ministrului de conducere și coordonare a Guvernului, a ministerelor și a administrației publice centrale, prevăzută de art. 102 și 107 din Constituție, dar în domeniul controlului și inspecției administrative.

Firește, din aceste aspecte rezultă că, din punct de vedere instituțional, competența de control a CCPM vizează întregul aparat guvernamental și al administrației publice centrale (inclusiv structurile deconcentrate ale acestora), precum și componenta companiilor de stat (cu capital de stat), inclusiv regii autonome, societăți naționale.

Alina Matei: În afara CCPM, la nivelul administrației publice centrale există mai multe structuri cu atribuții în domeniul controlului administrativ (e.g., corpurile de control ale miniștrilor, ANAF, Inspecția Fiscală, Inspecția Muncii etc.). Aparent, competențele acestor structuri se suprapun cel puțin parțial cu cele ale CCPM. Există posibilitatea apariției unor conflicte de competență? Care este relația dintre CCPM și aceste structuri de control?

Silviu-Gabriel Barbu: Structurile menționate de dumneavoastră au o competență limitată fie la anumite domenii specifice de activitate (e.g., ANAF și Inspecția Fiscală, în domeniul fiscal, respectiv Inspecția Muncii, în domeniul relațiilor de muncă, dar și alte inspectorate cu competențe de control de nișă), fie la sfera activității autorității sau instituției publice în cadrul căreia funcționează și a structurilor aflate în subordinea ori coordonarea acesteia (e.g., corpurile de control ale miniștrilor ale căror competență individuală este limitată la activitatea ministerului în cadrul cărora funcționează și a structurilor aflate în subordinea ori coordonarea acelui minister).

Așadar, acestea vin în întâmpinarea necesității conducătorilor diferitelor structuri din cadrul aparatului guvernamental, de verificare a implementării propriilor norme legale și politici în domeniul de activitate relevant.

Totuși, în lumina funcției sale prevăzute de art. 102, și 107 din Constituție, prim-ministrul are nevoie de o imagine de ansamblu, la nivel macro-sistemic, asupra întregului aparat guvernamental și al administrației publice centrale din România, are nevoie de evaluări concrete pe diferite subiecte punctuale, precum și analize cu caracter general, sinteze rezultate din studiul întregului sistem al administrației publice, sincope, puncte slabe, disfuncții repetitive, soluții prin care se pot regla neajunsurile, soluții de modernizare instituțională privite în manieră integrată guvernamentală.

În acest context, se impune să ne întrebăm cum anume putem răspunde la această nevoie legitimă de cunoaștere la nivelul funcției de prim-ministru? Soluția aleasă de legiuitorul român a fost crearea unui organism independent, subordonat exclusiv prim-ministrului, format din personal care funcționează la cel mai înalt nivel al administrației publice (în aparatul de lucru al Guvernului ca poziționare administrativă), având rolul de a-i oferi acestuia, pe de o parte, o imagine integrată asupra administrației publice centrale, iar pe de altă parte punctaje precise pe subiecte sensibile, tipice pentru domeniul de aplicare în concret a legii (law enforcement) – instituție denumită ”Corpul de control al prim-ministrului”.

Prin urmare, putem spune că există o suprapunere parțială între competența CCPM și a altor structuri cu atribuții de control de la nivelul aparatului guvernamental, în aceeași măsură în care competența prim-ministrului se suprapune cu cea a miniștrilor. În mod similar, în ceea ce privește competența, deosebirea fundamentală nu vizează atât de mult materia, cât vizează rolul instituției și locul ocupat în cadrul piramidei aparatului guvernamental. În al treilea rând, din legislația aplicabilă pentru fiecare dintre aceste instituții se poate observa că măsurile sancționatorii se regăsesc printre atribuțiile organismelor de control și inspecție specializate pe domenii de activitate (ANAF, ITM, ISC, IGP, ANPC etc.), în timp ce corpurile de control de la ministere și agențiile guvernamentale, inclusiv de la CCPM, au extrem de reduse atribuțiile de acest gen, multe dintre acestea neavând astfel de instrumente legale prin care să producă efecte juridice activitatea profesională derulată de la caz la caz.

În ce privește CCPM, în spiritul prevederilor constituționale anterior enunțate, legiuitorul român a ales să consolideze ideea potrivit căreia CCPM este o extensie a prim-ministrului în domeniul controlului și inspecției administrative și a atribuit acestuia, în baza art. 5 lit. c) din OUG nr. 87/2020, funcția de coordonare metodologică a structurilor de control din cadrul ministerelor și autorităților din administrația publică centrală, care are rol de centralizare a tiparelor de lucru în exercitarea funcției de control administrativ în administrația publică centrală.

Prin aceasta, legiuitorul a eliminat riscul apariției unor conflicte de competență între aceste structuri de control și CCPM și i-a atribuit acestuia din urmă responsabilitatea coordonării metodologice a celor de la nivelul ministerelor și al agențiilor guvernamentale.

Alina Matei: Ca judecător, decizi. ”Spui cum devine treaba”, cum zice românul. În administrație, lucrurile se schimbă. Cum vă folosește experiența de judecător în activitatea guvernamentală?

Silviu-Gabriel Barbu: Între profesia de judecător și cea de conducător al unei structuri de law enforcement din cadrul aparatului guvernamental este o diferență semnificativă, însă experiența acumulată în magistratură acordă un evident avantaj în înțelegerea în profunzime a lucrurilor și poate fi valorificată în cadrul activității de inspecție și control guvernamental din mai multe puncte de vedere. Completez prin experiența destul de vastă în funcții de procuror, unde am instrumentat un număr semnificativ de dosare penale privind fapte ale unor angajați din sistemul public, inclusiv în ce privește modul de gestionare a banului public. De asemenea, timp de aproape 4 ani am condus Corpul de Control si Evaluare Diplomatică din Ministerul Afacerilor Externe, astfel că am avut timp să mă familiarizez cu specificul activităților de control administrativ la nivel central.

Soluționând în funcția de judecător, o bună perioadă de timp, litigii de contencios administrativ (inclusiv achiziții publice), am avut ocazia de a observa și analiza îndeaproape activitatea ministerelor și a administrației publice, analiza inerțială a legislației (vaste și stufoase) aplicabile a fost mereu o constantă, iar în momentul încheierii carierei mele de magistrat eram familiarizat cu problemele curente ale administrației publice.

În calitate de judecător, una dintre principalele atribuții profesionale a fost identificarea elementelor de nelegalitate ale actelor administrative (identificarea lor în cazuri concrete în dosarele de pe rol), actele atacate în cadrul litigiilor deduse judecății și unde deseori părțile erau numai instituții publice. Or, activitatea instituțiilor și autorităților publice care face obiectul controlului efectuat de către CCPM se materializează de cele mai multe ori tocmai în acte administrative emise de aceste entități din sfera Executivului, inclusiv o mulțime de acte premergătoare actelor administrative, care deseori evidențiază realități nedorite precum: management defectuos/neinspirat, interpretarea eronată a legii (intenționat sau din neștiință), utilizarea unor cutume administrative depășite de vremuri, blocarea în mentalități rigide, care se dovedesc nefuncționale pentru o administrație publică a secolului 21, pro-europeană.

Consider că analizarea acestor aspecte din mai multe unghiuri, inclusiv din perspectiva practicii judecătorești și a doctrinelor juridice, conduce, fără îndoială, la lărgirea orizonturilor profesionale ale CCPM, prin intermediul managementului pluridisciplinar pe care încerc să îl aplic acum, cu sprijinul specialiștilor care compun echipa CCPM.

Alina Matei: Administrația publică română încearcă să facă față realităților. Iar o administrația publică bună, foarte bună se face prin reforme. Ce ne puteți spune despre reforme? De unde trebuie început?

Silviu-Gabriel Barbu: În această privință este de amintit faptul că programul de guvernare aprobat prin votul Parlamentului a fost asumat de prim-ministru și, totodată, de întregul Guvern, fiind un program reformist, centrat pe ideea de modernizare a aparatului administrației publice, de modernizare a statului român în ansamblul său (valabil și în forma anterioară, când am fost numit în funcție). Programele de guvernare au un grad mare de generalitate, de obicei ele sunt dublate de măsuri concrete luate punctual și etapizat de către Guvern și ministere, iar la fiecare în parte lucrează specialiștii din instituții, fiecare cu priceperea, conștiința, dăruirea și curajul său. Dup cum se vede tot mai limpede, configurația europeană din care România face parte de 15 ani (de la aderarea din 2007) obligă la mari schimbări de reguli, de practici și mentalități în tot sectorul public, indiferent despre ce categorie de putere în stat ar fi vorba, raționamentul fiind perfect valabil pentru întregul aparat al administrației publice centrale și locale – ca parte a Puterii Executive.

Tema reformelor necesare în cadrul administrației publice este una extrem de vastă, însă aș dori să subliniez două puncte pe care le consider prioritare și esențiale pentru eficientizarea activității administrației publice:
1. Crearea unui sistem de admitere/recrutare, promovare și recompensare a angajaților în cadrul aparatului administrației publice, care să aibă la bază criteriul meritocrației, importanței socio-profesionale, gradului de dificultate a activităților și riscurile profesionale, respectiv criteriul specializării;
2. Reorganizarea întreprinderilor de stat (cu capital integral sau majoritar de stat) pe baza criteriului performanței economice și utilității publice reale, eliminarea pierderilor financiare ale acestora, cât și profesionalizarea și responsabilizarea factorilor decizionali din cadrul acestora.
3. Contextul concret din prezent privind implementarea PNRR aduce exigențe infinit sporite pentru funcționarea ministerelor și întregii administrații publice din România, cu provocările aferente.

Din lectura rezultatelor economice ale acestor întreprinderi de stat, așa cum se găsesc în documentele centralizatoare pe website-ul Ministerului Finanțelor, se observă că este îngrijorător de mare numărul de companii de stat cu pierderi foarte mari, cu deficite mari în balanțele contabile, care denotă fie management defectuos, fie o piață agresivă și defavorabilă pentru specificul economic al unora dintre companii.

Toate aceste aspecte, care țin de guvernanța corporativă, trebuie verificate de către specialiști care au o pregătire pluridisciplinară, apoi asumate de decidenții de pe verticala acelor companii de stat, apoi luate deciziile potrivite pentru a le aduce pe linia de plutire și a le face performante. Profesionalismul, onestitatea, perseverența, capacitatea creativă și motivarea specialiștilor din sistemul public care aplică aceste politici și proiecte sunt definitorii pentru succesul programului de guvernare.

Alina Matei: Plecând de la discuția despre reforme, considerați că instituția pe care o conduceți are nevoie de o reformă? Dacă răspunsul dumneavoastră este afirmativ, ce ar presupune o astfel de reformă?

Silviu-Gabriel Barbu: Fără a încerca în vreun fel să diminuez meritele predecesorilor mei, care au contribuit la progresul acestei instituții, consider că este nevoie de o reformă la nivelul CCPM, care să țină pasul cu timpurile. Este foarte important că există baza legală actuală conferită de OUG nr. 87/2020 și mă bucur de eforturile făcute de predecesorii mei pentru aceasta. Dar acesta este numai un început în regândirea instituției de control administrativ guvernamental. Sunt mai multe aspecte de ordin normativ și managerial care cred că trebuie să fie gândite mult mai profund, în spiritul unei formule instituționale eficiente, modernizate conform vremurilor, pentru un CCPM creionat ca ”instituție europeană performantă”.

Am demarat această modernizare instituțională și am început implementarea sa pas cu pas, de la preluarea mandatului meu, prin mai multe măsuri interne organizatorice, prin îmbunătățirea metodelor de lucru (rescrierea procedurilor operaționale de lucru) și prin creșterea gradului de independență sub toate aspectele. Deocamdată am îmbunătățit structura organizatorică și compoziția profesională a personalului adaptată competențelor legale ale CCPM.

Scopul reformei/modernizării este acela de transformare a CCPM într-un instrument cât mai eficient de aplicare a legii în domeniul controlului administrativ și inspecției în aparatul guvernamental, la îndemâna prim-ministrului și a Guvernului, în vederea îndeplinirii funcției prim-ministrului de conducere și coordonare a Guvernului și a administrației publice centrale, conform art. 102 și 107 din Constituție, pentru aplicarea eficientă a principiului legalității, însoțit de cel al regularității, eficienței și responsabilității administrației.

În acest sens, în centrul reformei începute se regăsesc reorganizarea personalului pe criteriul specializării, cooptarea prin detașare a unor specialiști (e.g., auditori fiscali, polițiști din mai multe sectoare de activitate, inspectori fiscali din MFP-ANAF, ITM, ANAP etc.) atrași din diverse instituții ale statului, în funcție de obiectivele stabilite în strategia de control curentă, organizarea unor cursuri de pregătire și perfecționare a personalului propriu, redactarea unor proceduri de lucru cuprinzătoare, redactarea unui ghid privind criterii de fraudare și altele.

Prezența acestor specialiști în aparatul de lucru al CCPM trebuie întărită prin mecanisme legale care permit cooptarea lor pe termen lung, dar prin care li se permite să își păstreze statutul profesional de bază, mai ales pentru că în aparatul Guvernului în sens larg sunt ministere cu personal angajat având reguli diferite: de la funcționari publici la personal contractual, militari, funcționari cu statut special, diplomați, precum și alte categorii. Câtă vreme aceștia sunt angajații unor ministere, este limpede că ei fac parte din Executiv și se află sub aria de competență legală a CCPM.

Avem în vedere mai multe demersuri pentru consolidarea cadrului legislativ privind organizarea și funcționarea CCPM, unde este esențial sprijinul Parlamentului.

Între timp, încercăm să dezbatem tema controlului administrativ guvernamental într-o comisie cu dominantă academică, pe care sper că o vom avea funcțională în viitorul apropiat, astfel încât să creionăm mai bine elementele definitorii și întinderea noțiunii de control administrativ guvernamental, paralelisme admisibile.

Subliniez faptul că toate aceste demersuri au rolul de a asigura în primul rând operaționalizarea efectivă și de a accentua independența funcțională a instituției noastre, astfel încât capacitatea de intervenție tipică pentru instituție de forță/aplicare a legii să fie de netăgăduit, pragmatică și profesionistă, eficientă în îmbunătățirea modului de funcționare a Guvernului și administrației publice.

Desigur, suntem conștienți că implementarea unei astfel de reforme ample necesită un timp mai îndelungat și mult efort, astfel că nu avem așteptări nerealiste, ci ne adaptăm așa încât toate vulnerabilitățile identificate să fie eliminate cât de repede, dar probabil că demersurile de modernizare vor fi derulate pe parcursul mai multor ani la rând. Important este să avem un scenariu de reformă reală și să lucrăm la implementarea acestuia.

Alina Matei: Care este proiectul care vă doriți musai să reușească în această calitate?

Silviu-Gabriel Barbu: Îmi doresc foarte mult să implementez operaționalizarea reală, pentru dezvoltarea capacității de intervenție a CCPM pentru aplicarea corectă și eficientă a legii, sens în care căutăm profesioniști de elită în toate ministerele și agențiile guvernamentale, pe domenii anume relevante în activitatea specifică a CCPM, pe segmentele insuficient sau deloc acoperite anterior. Cred că în prezent suntem într-o situație mult mai bună, dar întotdeauna este loc de mai bine.

De lege ferenda, sunt convins că formula de organizare a CCPM pe baza mobilității de personal de control (inspectori de control administrativ guvernamental) după criterii de profesionalism este net superioară pentru o instituție de la vârful administrației centrale. Această mobilitate poate fi obținută prin preluarea unor specialiști cu nivel profesional înalt, recunoscut, de la diferite instituții publice, dar pe durate de timp mult mai mari.

Alina Matei: Dumneavoastră, în virtutea atribuțiilor de control, vedeți bunele și relele din administrație. Unde considerați că se situează problema: în sfera cadrului legislativ sau în cea de aplicare și punere în executare? Competența va avea o întrebare proprie.

Silviu-Gabriel Barbu: Problematica identificată la nivelul administrației publice centrale este una extrem de vastă și ar fi imposibil să o tratăm în mod exhaustiv în cadrul acestui interviu, însă voi încerca să prezint în mod succint anumite probleme pe care CCPM le-a identificat în mod recurent în cadrul entităților controlate.

În ceea ce privește cadrul legislativ actual, am identificat situații în care acesta nu este raportat la realitatea actuală – socială, politică și economică, unele prevederi rămânând nemodificate perioade de timp foarte lungi, în ciuda modificării evidente a realităților cotidiene, căzând astfel în desuetudine.

O altă categorie de probleme întâlnite vizează modul de gestionare și utilizare a resurselor financiare și gestionarea ineficientă a patrimoniului. Aceasta se materializează în vicierea procedurilor de achiziții publice, executarea necorespunzătoare a contractelor încheiate, nerespectarea procedurilor specifice activității financiar-contabile și execuției bugetare, lipsa inventarierii propriului patrimoniu, precum și lipsa unui mecanism de recuperare eficientă a prejudiciilor constatate organele competente (e.g., Curtea de Conturi, instanțele judecătorești).

De asemenea, o categorie de probleme întâlnite în mod frecvent vizează resursele umane. În acest sens, instabilitatea și lipsă de continuitate în ceea ce privește activitatea managerială și componența structurii de conduce a unora dintre instituțiile, autoritățile și chiar întreprinderile publice controlate a constituit un factor de dezechilibru în elaborarea și aplicarea strategiilor menite să conducă la îndeplinirea strategiilor și obiectivelor de performanță.

Am observat că, deseori, în administrație rezistența la schimbare este strâns legată de anumite interpretări rigide ale legislației aplicabile.

Pentru a depăși această tendință, în domeniul petițiilor am instruit colegii care sunt desemnați să le soluționeze să parcurgă anumite etape în analiza oricărei petiții, în așa fel încât să se vadă în profunzime, atât cât este obiectiv posibil, tiparul problemelor reclamate și să se solicite instituțiilor competente să le verifice la rândul lor în mare detaliu, să caute soluții pentru a rezolva problemele semnalate. Sub acest aspect, am implementat o regulă din funcționarea aparatului judiciar, insistând ca la finalizarea verificărilor de către instituțiile competente, conform legii, răspunsul trimis petentului să fie transmis și la CCPM. În acest sens, dorim să evităm transmiterea unor răspunsuri formale și să determinăm instituțiile competente să analizeze întotdeauna fondul problemelor semnalate de către petenți.

Tot în categoria neregulilor frecvente putem enumera și nerespectarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Am făcut mai sus unele observații în această privință.

Din cele expuse anterior, putem deduce că problematica întâlnită la nivelul administrației publice centrale este mai puțin legată de cadrul legislativ și mai mult, de punerea în aplicare a acestuia.

Alina Matei: Ca peste tot, și în administrație trebuie oameni competenți, șefi competenți. Unde îi găsim?

Silviu-Gabriel Barbu: Începând cu momentul preluării mandatului meu și deseori înaintea acestui moment am întâlnit foarte mulți oameni competenți în cadrul administrației publice, atât în funcții de conducere, cât și de execuție. Sunt convins că astfel de oameni se găsesc în fiecare instituție și autoritate publică, însă nu este exclus ca uneori aceștia să nu fie suficient vizibili din cauza sistemului actual de promovare și recompensare a acestora. Consider că acest aspect poate fi soluționat prin implementarea reformei despre care am discutat mai devreme, printr-un un sistem de admitere, promovare și recompensare în cadrul aparatului administrației publice, care să aibă la bază criteriul meritocrației.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.

Silviu-Gabriel Barbu: Să căutăm soluții pragmatice pentru lucrurile din viața reală cotidiană și să sprijinim reprezentanții națiunii să își îndeplinească optim misiunea profesională, astfel încât românii să trăiască într-o țară mai bună, mai bine dezvoltată și mereu demnă! Țara se dezvoltă mult mai bine și mai lesne dacă mentalitățile tuturor sunt orientate spre modernizare, spre valorile consacrate, spre soluțiile constructive realiste și spre mai multă armonie și demnitate.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Silviu-Gabriel Barbu: Mi-a făcut plăcere să discut cu dumneavoastră și să mă adresez cititorilor dumneavoastră!

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.