
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că pentru a se dovedi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de transmitere fictivă a participaţiilor, trebuia să se probeze că transmiterea nu a fost reală. În speță, instanța supremă a constatat că din probele administrate a reieşit că tranzacţia nu a fost una reală, inculpatul fiind administratorul în fapt al S.C. B. SRL şi după numirea în această calitate a martorului N. şi chiar şi după ce inculpatul a ieşit oficial din societate, el fiind singurul care avea dreptul de dispoziţie asupra resurselor băneşti ale firmei, astfel că nu se poate considera că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de transmitere fictivă a participaţiilor. (Decizia nr. 433/RC din 14 octombrie 2021, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
Av. Alina Matei, SĂVESCU & ASOCIAȚII
Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET JURIDICE utilizează SmartBill