« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Cambia, biletul la ordin și contestația la executare. Corelații între procedura specială și procedura de drept comun
25.01.2022 | Cristian TĂNASĂ

Drept Timisoara
Secţiuni: Articole, Drept civil, Procedură civilă, Recuperare creanțe, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , ,
JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Tănasă

Cristian Tănasă

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, deși se numără printre cele mai vechi reglementări rămase în vigoare pe teritoriul României, rămâne în continuare o opțiune seducătoare pentru creditorii care urmăresc satisfacerea creanțelor într-o manieră rapidă și exotică.

Însă tocmai acest caracter exotic al legii a lucrat contra sa și a favorizat confuzia cu unele instituții ale dreptului comun din procedura execuțională civilă.

În studiul ce urmează ne propunem să analizăm instrumentele puse la dispoziția părților atunci când este declanșată o executare cambială[1], mai precis corelațiile dintre contestația la executare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 58/1934 și cea întemeiată pe dreptul comun. Pentru aceasta, întâi vom descrie (I) modelul teoretic în raport de care ar trebui să se desfășoare o executare cambială, apoi vom arăta (II) cum se desfășoară ea în practică, pentru ca, în fine, să analizăm (III) implicațiile ce decurg din lipsa de asemănare dintre cele două.

(I) Viziunea teoretică asupra executării cambiale

Conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, „cambia are valoare de titlu executor pentru capital și accesorii”.

Pentru punerea în executare a titlului, primul pas pe care creditorul trebuie să îl urmeze este să se adreseze executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită.

În acord cu art. 61 alin. (3) din Legea nr. 58/1934, executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, care se va face printr-o încheiere ce nu este supusă apelului, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Ulterior acestui moment, sub sancțiunea nulității absolute a întregii proceduri, executorul judecătoresc va trebui să comunice debitorului somațiunea de executare, care trebuie să cuprindă, conform art. 61 alin. (6) din Legea nr. 58/1934, „transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorită”.

Se impune o precizare deosebit de importantă – somațiunea prevăzută de legea cambiei este distinctă de somația de executare prevăzută de Codul de procedură civilă. Argumentele în susținerea acestei teze au fost prezentate pe larg de profesorul Traian-Cornel Briciu[2] și pot fi sintetizate astfel:

– somația cambială este un mijloc prin care debitorul este încunoștințat despre existența titlului cambial și este pus în întârziere pentru plată;

– prin somația cambială se permite debitorului să își exprime poziția prin invocarea excepțiilor cambiale;

– somația cambială reprezintă un act săvârșit anterior începerii executării silite, în vreme ce somația de drept comun este primul act de executare și reprezintă încunoștințarea debitorului despre declanșarea măsurilor de executare silită dacă nu se conformează obligației de plată.

În urma comunicării somației cambiale, debitorul are la dispoziție un termen de 5 zile în care să formuleze contestație la executare, conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 58/1934.

Anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, contestația la executare purta numele de opoziție la executare. Făcând o analiză istorică a instituției, profesorul Briciu a arătat că „denumirea de opoziție la executare era greșită și s-a datorat în mare măsură confuziei la nivelul forumului legiuitor cu contestația la executare din materia dreptului comun al executării silite și a unei erori de redactare. În realitate, opoziția la executare este de fapt o opoziție la somația cambială”[3].

Astfel, interpretând textul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 folosind terminologia istorică, putem afirma că, în urma comunicării somației cambiale, debitorul are la dispoziție un termen de 5 zile pentru a formula opoziția la somația cambială în fața instanței de executare.

În cadrul opoziției la somația cambială, debitorul va putea opune creditorului, potrivit art. 63 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, „excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19”.

O clasificare utilă, cu valoare doctrinară, poate fi desprinsă din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin emisă de BNR. Astfel, potrivit pct. 321 și urm. din Normă, excepțiile pe care un debitor cambial le poate opune posesorului cambiei se împart în următoarele categorii:

a) excepții privitoare la nulitatea titlului:

– excepții deduse din însăși forma cambiei (excepții formale);

– excepții bazate pe lipsa de valoare juridică a condițiilor de formă numai aparent existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat);

b) excepții decurgând din raporturile personale dintre posesorul si debitorul cambiei (excepții personale – ele derivă din raporturile juridice care intervin între părțile semnatare ale cambiei și reprezintă raportul fundamental al obligației cambiale abstracte):

– excepții referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulația cambiei;

– excepții referitoare la viciile de consimțământ;

– excepții izvorând din raporturi ulterioare creației cambiale.

c) excepții privitoare la condițiile de exercitare a acțiunii sau execuției cambiale (excepții procedurale):

– neposedarea cambiei în original (cu excepția cazului în care cambia a fost înlocuită printr-o hotărâre de amortizare și această hotărâre tine locul titlului);

– lipsa de legitimitate formală din partea posesorului, când acesta nu justifică posesiunea cambiei printr-o serie neîntreruptă de giruri;

– lipsa protestului sau nulitatea acestuia;

– prescripția acțiunii sau executării cambiale;

– pierderea acțiunii în cazul prevăzut de art. 80 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, excepțiile cambiale trebuie invocate până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii în fond, iar excepțiile personale trebuie să fie întemeiate pe o probă scrisă de grabnică soluțiune, adică o probă completă, ce nu face necesară administrarea și a altor probe deosebite care ar temporiza soluționarea procesului cambial[4]. În această privință, reperele jurisprudențiale identificate au aplicat în mod corect viziunea legiuitorului[5].

Totodată, alături de opoziția la somația cambială, debitorul poate formula și o cerere de suspendare a executării, însă „numai în cazul în care contestatorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura”, potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 58/1934. Niciun alt motiv de suspendare nu poate fi invocat în cadrul acestei cereri (deci un motiv sau o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă ar fi inadmisibile), astfel cum în mod corect au reținut reperele jurisprudențiale identificate[6].

Dacă instanța dispune suspendarea executării, creditorul, în virtutea art. 62 alin. (5) din Legea nr. 58/1934, poate obține măsuri de asigurare precum un sechestru sau o poprire asiguratorie.

Față de formularea textului, cererea de suspendare nu ar putea fi condiționată de plata unei cauțiuni, obținerea unor măsuri de asigurare fiind o facultate a creditorului pe care o dobândește în urma suspendării.

De asemenea, textul nu permite formularea unei cereri de suspendare provizorie. Deși unele instanțe au apreciat[7] că, în virtutea regulii de interpretare ubi lex non distinguit, dacă legiuitorul nu distinge între suspendarea propriu-zisă și suspendarea provizorie, înseamnă că sunt permise ambele forme, nu îmbrățișăm această viziune. Suspendarea provizorie este o instituție distinctă față de suspendarea propriu-zisă și produce efecte diferite, în special în privința întinderii în timp, astfel că nu poate fi dedusă din tăcerea normei. Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a reglementa o procedură de executare cât mai eficientă prin raportare la natura autonomă a titlurilor, iar orice temporizare să fie pricinuită doar de împrejurări temeinic justificate (reamintim că până și motivele de opoziție sunt limitate la cele de grabnică soluțiune atunci când este vorba despre excepțiile personale, deci legiuitorul a dorit o distanțare față de raporturile fundamentale dintre părți pentru a asigura celeritatea procedurii). Or, câtă vreme motivele de suspendare sunt drastic limitate și presupun o anumită conduită din partea debitorului, nu poate fi acceptat ca acesta să poată obține suspendarea provizorie în condițiile Codului de procedură civilă, printr-o încheiere dată fără citarea părților. În plus, reglementarea din dreptul comun oricum nu ar putea fi aplicată în întregime, întrucât legea specială nu prevede condiția achitării unei cauțiuni.

Instanța de executare se pronunță asupra opoziției la somația cambială printr-o hotărâre ce poate fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare, potrivit art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934.

După comunicarea somației cambiale, creditorul poate trece la înfăptuirea actelor de executare. Pentru aceasta, executorul judecătoresc va urma procedura de drept comun descrisă în Codul de procedură civilă. Astfel, conform art. 667 C.proc.civ., acolo unde legea impune, îi va comunica debitorului o somație prin care îi va solicita să își îndeplinească de îndată obligația, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.

Împotriva actelor de executare, debitorul va putea formula o contestație la executare în condițiile dreptului comun. În cadrul contestației la executare vor putea fi invocate doar motive ce țin de legalitatea actelor individuale de executare efectuate după comunicarea somației cambiale (e.g. absența somației de executare, nulitatea actelor de executare, perimarea executării etc.), fără ca debitorul să poată invoca și motive ce țin de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu. Aceste motive ar fi inadmisibile, conform art. 713 alin. (2) C.proc.civ., întrucât ele au natura unor excepții personale, ce vizează raporturile fundamentale dintre părți, iar calea specifică pentru valorificarea lor este opoziția la somația cambială. Astfel, prin intermediul contestației la executare nu va putea fi valorificată niciuna dintre excepțiile cambiale pe care debitorul le putea ridica pe calea opoziției. Nici contestația privind lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (i.e. contestația la titlu) nu ar putea fi formulată dacă motivele invocate s-ar încadra în categoria excepțiilor cambiale ce vizează nulitatea titlului.  În cadrul contestației la executare vor putea fi invocate doar motivele de nelegalitate referitoare strict la actele de executare contestate, efectuate ulterior comunicării somației cambiale, așa cum în mod corect au reținut reperele jurisprudențiale identificate[8].

În condițiile art. 719 C.proc.civ., debitorul ar putea formula și o cerere de suspendare a executării silite sau chiar de suspendare provizorie, însă motivele temeinice trebuie să fie circumstanțiate contextului execuțional specific – întreaga analiză a instanței va fi limitată la aspectele procedurale ale executării silite intervenite după declanșarea sa, fără a putea fi puse în discuție chestiunile specifice opoziției la somația cambială, cu atât mai mult în ipoteza în care cererea de suspendare formulată în cadrul opoziției la somația cambială a fost respinsă.

De regulă, distanța în timp dintre momentul comunicării somației cambiale și momentul comunicării somației de executare este foarte mică și nu permite soluționarea definitivă a opoziției la somația cambială. Astfel, opoziția la somația cambială și contestația la executare pot coexista, motiv pentru care se impune să analizăm modul în care cele două se întrepătrund ori se condiționează.

Dacă opoziția la somația cambială este admisă, întreaga executare este desființată. Aceasta înseamnă că toate actele de executare subsecvente vor fi anulate, iar debitorul va avea apoi posibilitatea să solicite întoarcerea executării silite, în măsura în care aceasta a fost desfășurată. Cererea de întoarcere a executării silite nu ar putea fi formulată în cadrul opoziției, întrucât legea specială nu prevede o astfel de posibilitate

În măsura în care există pe rol și o contestație la executare împotriva actelor de executare subsecvente, aceasta urmează să fie respinsă ca rămasă fără obiect prin raportare la soluția de admitere a opoziției. Judecata opoziției nu ar putea fi suspendată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea contestației la executare, întrucât analiza opoziției nu este dependentă în vreun fel de analiza contestației – motivele ce pot fi invocate nu se suprapun, iar excepțiile cambiale nu se află în legătură cauzală cu legalitatea actelor de executare ulterioare. Cel mult s-ar putea admite o suspendare a contestației la executare până la soluționarea opoziției, întrucât admiterea opoziției determină rămânerea fără obiect a contestației, cum am precizat. Aceleași argumente rămân valabile și în planul efectelor autorității de lucru judecat.

Dacă este admisă contestația la executare, independent de momentul anterior sau ulterior soluționării opoziției, efectele sale se vor răsfrânge doar față de actele de executare atacate. Admiterea contestației la executare nu poate afecta în vreun fel titlul executoriu, raporturile fundamentale dintre părți sau somația cambială. Astfel, chiar dacă sunt anulate toate actele de executare subsecvente somației cambiale (chiar începând cu somația de executare), executarea silită propriu-zisă nu poate fi anulată, iar creditorul are posibilitatea să pretindă executorului refacerea executării silite începând cu primul act anulat.

Prin urmare, în ipoteza în care debitorului i-a fost comunicată somația cambială, iar apoi au fost efectuate și acte subsecvente de executare, acesta are la dispoziție opoziția la somația cambială pentru a obține anularea întregii executări, în vreme ce contestația la executare împotriva actelor subsecvente ar trebui utilizată doar în măsura în care există motive de contestație proprii, specifice acelor acte.

În privința cererii de suspendare alăturate opoziției, dacă instanța dispune suspendarea executării, atunci niciun alt act de executare nu mai poate fi efectuat începând din ziua suspendării. În măsura în care, totuși, astfel de acte sunt săvârșite, atunci ele ar putea fi anulate pe calea contestației la executare (întrucât ar reprezenta un motiv propriu de nulitate a actului de executare, ce poate fi valorificat pe calea contestației la executare).

Similar, dacă instanța admite cererea de suspendare alăturată contestației la executare, atunci niciun alt act de executare nu mai poate fi săvârșit ulterior. Se poate întâmpla ca atât cererea de suspendare alăturată opoziției, cât și cererea de suspendare alăturată contestației să fie admise, caz în care efectele lor se suprapun, însă vor avea întinderi diferite în timp, prin raportare la soluționarea opoziției, respectiv contestației. Acesta este și motivul pentru care admiterea uneia dintre ele nu va determina rămânerea fără obiect sau lipsa de interes față de cealaltă.

Nici admiterea sau respingerea uneia dintre cererile de suspendare nu va putea fi opusă cu autoritate de lucru judecat față de cealaltă, întrucât condițiile sunt diferite – în cadrul opoziției este vorba despre nerecunoașterea semnăturii prin înscrierea în fals sau a procurii, pe când în cadrul contestației este vorba despre motive temeinice.

(II) Viziunea practică asupra executării cambiale

Dacă în secțiunea anterioară am descris mecanismul teoretic prin care ar trebui să funcționeze executarea cambială, în prezenta secțiune, așa cum am anticipat în partea introductivă a studiului, vom arăta că, din perspectivă practică, lucrurile nu stau deloc asemănător.

După obținerea încuviințării executării silite, de cele mai multe ori, somația comunicată de către executorul judecătoresc debitorului reprezintă o îmbinare a somației cambiale și a somației de executare.

Cu alte cuvinte, în cadrul unui singur act de executare (privit ca instrumentum), executorul judecătoresc cuprinde atât cerințele somației cambiale, cât și cerințele somației de executare, adică atât transcrierea exactă a cambiei sau a protestului și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată, cât și solicitarea de a executa de îndată obligația, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.

Această somație hibridă nu respectă nici cerințele prevăzute de lege, dar, mai important, nici rațiunea sa. Arătam anterior că cele două somații au scopuri diferite și că somația de executare trebuie comunicată ulterior somației cambiale, întrucât declanșarea executării silite se poate face doar după comunicarea somației cambiale, iar nu concomitent. Or, reunirea celor două nu este de natură să satisfacă această exigență.

Confruntat cu o asemenea situație, debitorul devine și el, de regulă, confuz în privința naturii juridice a cererii pe care o adresează instanței. Aproape niciodată debitorul nu formulează o opoziție la somația cambială și, distinct, o contestație la executare. Dimpotrivă, debitorul formulează o singură contestație (fiind „ajutat” și de unificarea terminologică dispusă prin Legea nr. 76/2012), pe care o fundamentează atât pe dispozițiile Legii nr. 58/1934, cât și pe dispozițiile de drept comun sau poate chiar nu o fundamentează deloc în drept. Totodată, formulează și cereri de suspendare a executării silite, inclusiv provizorie.

Sunt întâlnite și situațiile în care debitorul formulează contestație la executare întemeiată formal pe dispozițiile Legii nr. 58/1934, însă conținutul său (ba chiar și al cererilor de suspendare) trădează o fundamentare pe dispozițiile dreptului comun.

(III) Implicații ce decurg din lipsa de asemănare dintre cele două viziuni

Diferențele de abordare dintre perspectiva teoretică a executării cambiale și perspectiva practică sunt îngrijorătoare. O bună înțelegere a mecanismelor execuționale este necesară pentru îmbunătățirea calității sistemului juridic, dar și pentru prevenirea lezării drepturilor participanților la executarea silită.

Astfel, ar trebui remarcate următoarele diferențe majore între opoziția la somația cambială și contestația la executare formulate în cadrul aceleiași proceduri de executare silită:

– opoziția se formulează în termen de 5 zile de la comunicarea somației cambiale;

– contestația la executare se formulează în termen de 15 zile de la comunicarea somației de executare [sau conform celorlalte ipoteze prevăzute la art. 715 alin. (1) C.proc.civ.];

– pe calea opoziției pot fi invocate excepțiile cambiale, care pot antama inclusiv chestiuni legate de raporturile fundamentale dintre părți;

– pe calea contestației la executare pot fi invocate doar motive de nelegalitate proprii actelor atacate; criticile ce țin de titlul în sine sau de fondul dreptului cuprins în titlul executoriu sunt inadmisibile, întrucât calea specifică de invocare este opoziția la somația cambială; în măsura în care debitorul pierde termenul pentru formularea opoziției, el nu ar putea invoca aceleași critici pe calea contestației la executare și nu ar mai putea obține anularea întregii executări silite;

– pe calea opoziției poate fi solicitată suspendarea executării doar pentru ipotezele în care debitorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals sau procura; nu este impusă condiția plății unei cauțiuni, dar creditorul poate obține măsuri de asigurare în cazul în care suspendarea este admisă; suspendarea provizorie nu poate fi cerută;

– pe calea contestației la executare poate fi solicitată suspendarea executării silite, inclusiv provizorie, pentru motive temeinice și cu plata unei cauțiuni; motivele temeinice nu ar putea viza chestiuni ce țin de sfera opoziției la somația cambială;

– admiterea opoziției ar putea conduce la anularea întregii executări silite, în vreme ce admiterea contestației la executare ar putea conduce doar la anularea actelor atacate, cu posibilitatea creditorului de a le reface;

– hotărârea pronunțată de instanță în opoziția la somația cambială poate fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare, în vreme ce hotărârea pronunțată de instanță în contestația la executare poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Față de aceste diferențe spectaculoase de regim juridic dintre opoziția la somația cambială și contestația la executare, instanțele de judecată trebuie să manifeste o atenție deosebită în stabilirea calificării juridice corecte, pentru a nu se ajunge la confundarea celor două instituții. Existența uneia nu poate fi negată în detrimentul alteia și nici nu poate fi creată o formă hibridă între cele două.

Astfel, în procesul de calificare, instanța ar trebui să aibă în vedere, în principal, solicitarea debitorului: dacă susține anularea întregii executări silite și invocă motive ce intră în sfera excepțiilor cambiale (inclusiv excepțiile personale, ce antamează raporturile fundamentale dintre părți), atunci cererea sa capătă natura unei opoziții la somația cambială și trebuie să urmeze regimul specific dictat de Legea nr. 58/1934 în privința termenului de formulare, a admisibilității motivelor invocate, a cererilor de suspendare etc.

De multe ori, însă, instanța ar putea fi învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite înainte de a se fi stabilit primul termen de judecată în cadrul unei contestații la executare imprecis fundamentată în drept, față de care trebuie să se stabilească natura juridică, respectiv opoziție sau contestație. Cum admisibilitatea cererii de suspendare provizorie depinde în mod direct de calificarea dată acțiunii principale, apreciem că instanța va trebui să efectueze în mod prealabil această analiză, iar apoi să se pronunțe asupra cererii de suspendare provizorie. Prin raportare la faptul că această cerere se judecă fără citarea părților, ea nu va avea autoritate de lucru judecat față de acțiunea principală, însă, în măsura în care ambele cereri s-ar afla pe rolul aceluiași complet de judecată, analiza naturii juridice a acțiunii principale în cadrul cererii de suspendare provizorie va atrage incompatibilitatea completului de a soluționa în continuare și acțiunea principală pe motiv de antepronunțare[9].

Prin urmare, pentru o mai bună înțelegere a mecanismelor execuționale, pentru o previzibilitate asupra desfășurării procesului civil, pentru o calitate înaltă a actului de justiție și pentru respectarea drepturilor părților, cercetarea regimului juridic specific fiecărei instituții analizate trebuie să fie o prioritate în agenda fiecărui profesionist al dreptului implicat în procedurile execuționale.


[1] Întrucât regimul juridic este similar, referirile la executarea cambială implică și executarea biletelor la ordin.
[2] Tr. C. Briciu în E. Oprina, V. Bozeșan (coord.), Executarea silită. Dificultăți și soluții practice, Ed. Universul Juridic, București, 2016, tema nr. 5, pp. 56 et seqq; https://www.juridice.ro/401478.
[3] Ibidem.
[4] Rațiunea legiuitorului fiind aceea de a conserva eficiența și rapiditatea acestor instrumente de plată autonome față de raporturile fundamentale.
[5] • „Sintagma ,,acte scrise de grabnică soluţiune” face referire la acele acte prin care excepţia se dovedeşte completă, fără a mai fi necesară administrarea unor probe suplimentare deosebite care ar temporiza soluţionarea procesului cambial. Având în vedere aceste aspecte, în ceea ce privește critica conform căreia pârâta a emis situații de lucrări nerealizate, Tribunalul reţine că, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 10.2 din contractul antemenţionat, iar excepţiile personale pot fi dovedite numai prin acte scrise „de grabnică soluţiune”. În cauză, apelanta reclamantă nu a făcut dovada că a trimis notificarea de reziliere de la fila 23 din dosarul de fond şi nici că ar fi comunicat neacceptarea facturii 264/13.05.2019. De asemenea, nu s-a probat nici faptul că a comunicat intimatei pârâte obiecţiunile de la fila 24. Raportat la cele expuse, nefiind dovedite susţinerile apelantei reclamante prin ,,acte scrise de grabnică soluţiune”, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 63 alin 2 din Legea nr. 58/1934 şi ale art.329 din Norma BNR nr. 6/1994, Tribunalul apreciază ca nefiind întemeiată prima critică învederată prin cererea de apel.” (Tribunalul Timiș, Decizia civilă nr. 776/2021 din 29.04.2021, disponibilă la adresa www.sintact.ro);
• „Deşi contestatoarea a susţinut că s-au compensat în integralitate sumele plătite cu titlu de avans, nu s-a făcut dovada că toate facturile menţionate şi ultima situaţie de lucrări ar fi fost aprobate de A______ A________ S.R.L. Prin urmare, actele pe care contestatoarea îşi întemeiază susţinerile nu sunt de grabnică soluţie, întrucât pentru stabilirea situaţiei concrete, definitive, este necesar să administreze probe suplimentare. Instanţa constată că excepţiile personale invocate de contestatoare nu se încadrează în noţiunea de excepţii personale, aşa cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. 58/1934 şi de Normele – Cadru BNR nr. 6/08.03.1994, ci reprezintă doar apărări referitoare la fondul raporturilor juridice dintre părţi, fără a se face dovada îndeplinirii condiţiilor pentru exercitarea opoziţiei la executarea cambială.” (Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința civilă nr. 1138/2021 din 19.02.2021, disponibilă la adresa www.sintact.ro);
• „Se constată că în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare specială (fosta opoziţie) conform art. 106 raportat la articolul 62 şi art. 63 alin.1 (ce face trimitere la art. 2 şi 19 din aceeaşi lege), respectiv art. 63 alin.2 din Legea nr.58/1934, întemeiată pe excepţia personală sus arătată, din înscrisurile cauzei nerezultând stingerea raportului fundamental dintre părţi. Biletul la ordin BRDE3AA xxxxxxx a fost emis de apelantă pentru garanţia plăţii unor obligaţii contractuale, debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată şi creditorul a completat biletul la ordin emis în alb, iar în contextul refuzării la plată s-a început executarea, fără a rezulta din înscrisurile depuse în cauză, fără putinţă de tăgadă, că obligaţia cambială a fost achitată ori că raportul fundamental (ce implică ansamblul relaţiilor comerciale stabilite între părţi prin convenţii de vânzare-cumpărare îngrăşăminte şi anexelor la acestea) era stins la momentul promovării contestaţiei/opoziţiei (28.12.2019 – data poştei).” (Tribunalul Buzău, Decizia civilă nr. 95/2020 din 02.03.2020, disponibilă la adresa www.sintact.ro);
• „În speţa de faţă, apelanţii au susţinut că bilete la ordin puse în executare au fost completate abuziv de către bancă în condiţiile în care debitele societăţii S.C. MIX CHEMICAL S.R.L erau stinse la sfârşitul anului 2014, iar în perioada 01.01._____________15, nu au mai existat creditări. In opinia tribunalului, susţinerile de mai sus nu se încadrează în categoria excepţiilor personale, care pot fi ridicate în cadrul opoziţiei la executare, astfel cum sunt definite acestea în textele normative enunţate mai sus, ci reprezintă apărări care converg spre nedatorarea sumei pentru care s-a pornit executarea silită, ceea ce excede limitelor judecăţii stabilite de art.63 din Legea nr. 58/1934.” (Tribunalul Ilfov, Decizia civilă nr. 361/2021 din 29.01.2021, disponibilă la adresa www.sintact.ro);
• „Prin cererea de chemare în judecată contestatoarea a invocat lipsa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, apărări care sunt neîntemeiate în raport de particularităţile titlului executoriu în temeiul căruia s-a început executarea silită. Din interpretarea coroborată a normelor legale anterior menţionate rezultă că debitorul poate invoca pe calea contestaţiei la executare formulată împotriva somaţiei cambiale doar excepţiile ce privesc nulitatea biletului la ordin si care se pot referi fie la nevalabilitatea formală a acestuia, prescripţia dreptului la acţiune, stingerea obligaţiei cambiale etc., ori la nevalabilitatea obligaţiei cambiale datorită incapacităţii debitorului, lipsa de reprezentare sau alte asemenea, fie apărări ce privesc persoana posesorului biletului la ordin ori raportul fundamental, cum ar fi spre exemplu nulitatea contractului dintre părţi datorită unui viciu de consimţământ.
Contestaţia la executare formulată împotriva somaţiei cambiale este limitată la invocarea unor excepţii obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor excepţii personale de nulitate care se referă la raportul juridic fundamental între posesor si emitent în baza căruia a fost emis biletul la ordin. Excepţiile obiective se referă la inexistenta obligaţiei cambiale, cum ar fi nulitatea titlului pentru lipsa menţiunilor esenţiale, semnătură viciată, stingerea obligaţiei cambiale sau decăderea din drepturile cambiale sau neîndeplinirea unei condiţii pentru acţiunea cambială, iar excepţiile personale vizează nulitatea raportului juridic fundamental în baza căruia a fost emis biletul la ordin.
Din această perspectivă, se constată că motivele invocate de contestatoare în susţinerea acţiunii cambiale nu se circumscriu excepţiilor care atrag nevalabilitatea biletului la ordin ori excepţiilor personale care privesc raportul fundamental care a stat la baza emiterii titlului, aceasta invocând inclusiv lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei urmărite, aspect care excede limitelor judecăţii stabilite de art. 63 din Legea nr.58/1934.” (Judecătoria Constanța, Sentința civilă nr. 6760/2020 din 13.08.2020, disponibilă la adresa www.sintact.ro).
[6] „Spre deosebire de prevederile art. 719 Cod procedură civilă – care nu restrânge aria cazurilor de suspendare facultativă, ci numai pe cele de suspendare obligatorie a executării – norma specială stipulează explicit că instanța va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura.
Prin urmare, contestatorul urmărit în baza unui bilet la ordin nu este în măsură să opteze, pentru justificarea în drept a cererii de suspendare a executării silite, între dispozițiile art. 719 Cod procedură civilă și cele ale art. 62 din Legea 58/1934, numai cele din urmă putând fi valorificate pentru temporizarea urmăririi silite.
În speță, în concret, debitorul intimat nu a formulat apărări în fond legate de lipsa semnăturii ori a procurii semnatarului biletelor la ordin, subliniind inexistența raportului juridic fundamental care stă la baza emiterii titlului executoriu cu privire la suma urmărită cu titlu de penalități, astfel încât, nefiind întrunite cerințele art. 62 din Legea 58/1934 pentru justificarea în drept a suspendării executării silite, soluția primei instanțe este corectă”. (Tribunalul Constanța, Încheierea nr. 1133/2019 din 26.11.2019, disponibilă la adresa www.sintact.ro).
[7] „Prin urmare, față de calificarea cererii formulate ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934, în privința cererii de suspendare a executării silite, devin aplicabile dispozițiile art. 62 alin. 4 din același act normativ, potrivit cu care instanța va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura. Cum textul de lege nu face distincție între suspendarea executării silite și suspendarea provizorie a acesteia, instanța apreciază că textul de lege este aplicabil ambelor modalități de suspendare.” (Judecătoria Alba-Iulia, Sentința civilă nr. 1033/2016 din 05.04.2016, disponibilă la adresa www.sintact.ro).
[8] • „Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că domeniul contestației la executare de drept comun se limitează numai la actele de executare ulterioare somației cambiale, astfel că aspectele invocate în cadrul acestei contestații trebuie să vizeze valabilitatea actelor de executare individuale. Se observă că viciile de formă ale titlului cambial, excepțiile bazate pe raporturile personale dintre posesorul cambiei/biletului la ordin și debitor, dar și cele procedurale legate de absența condițiilor pentru accederea la executarea cambială pot fi invocate numai pe calea contestației speciale (fosta opoziție), cu toate consecințele procedurale ce decurg de aici.
În concret, se observă că în prezenta cauză, s-a formulat o contestație la executare de drept comun, reglementată de art. 712 și urm. C.pr.civ., însă au fost invocate motive ce ar putea fi analizate doar pe calea contestației la executare speciale reglementate de Legea nr. 58/1934 (respectiv, excepția de neexecutare a contractului de subantrepriză încheiat între părți, inexistența datoriei debitorilor, întrucât contractul nu e finalizat din culpa exclusivă a intimatei creditoare). Se apreciază însă că nu le este permis debitorilor să invoce astfel de apărări în cadrul contestației la executare de drept comun, față de prevederile art. 713 alin. 2 C.pr.civ. și împrejurarea că legea prevede în legătură cu biletul la ordin pus în executare, o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Se mai reține că biletul la ordin este un titlu de credit formal, care încorporează o obligație abstractă, autonomă, iar cauza obligației este un element extern, care nu are nicio influență asupra titlului comercial. Raporturile juridice dintre părți, care preexistă biletului la ordin, justifică emiterea acestuia, însă odată emis, biletul la ordin constituie titlu de sine stătător. Toate operațiunile privind biletele la ordin fac abstracție de raporturile fundamentale și sunt supuse unor reguli speciale, diferite de regulile care reglementează raporturile fundamentale. Modificarea raporturilor fundamentale dintre părți prin invocarea neexecutării obligațiilor de către una dintre părți, nu influențează drepturile și obligațiile izvorâte din biletul la ordin, care au caracter autonom, independent de cele izvorâte din contractul părților.
Se mai notează că potrivit art. 104 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin cuprinde promisiunea necondiționată de a plăti o sumă determinată.
Prin urmare, potrivit prevederilor Legii nr. 58/1934, biletul la ordin conferă certitudine dreptului de creanță al intimatei împotriva celor doi contestatori, în sensul că acest drept nu suferă nicio influență din partea raportului juridic originar. Debitorii s-au obligat să achite o sumă de bani determinată nu în virtutea raportului juridic originar, ci exclusiv în virtutea semnării titlului. Prin emiterea biletului la ordin și efectuarea unor eventuale plăți, se execută obligații din raporturi juridice preexistente, însă posesorul legitim al titlului își exercită dreptul și emitentul titlului execută obligația în temeiul titlului, și anume în temeiul biletului la ordin, care conferă drepturi autonome, iar nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.
Așadar, creanța invocată de către intimată împotriva contestatorilor are caracter cert, acest caracter reieșind chiar din biletul la ordin pus în executare. De asemenea, creanța este și exigibilă, contrar susținerilor contestatorilor, biletul la ordin fiind scadent la momentul sesizării executorului judecătoresc (obligația de plată a sumei menționate în cuprinsul acestuia fiind exigibilă începând cu data de 22.02.2016, potrivit mențiunilor din cuprinsul titlului).
În speță, invocarea inexistenței obligației de plată pentru care s-a emis biletul la ordin, deci a stingerii raporturilor fundamentale, nu are relevanță sub aspectul eficienței juridice a biletului la ordin supus executării silite, deoarece astfel de apărări, în materia specială a executării cambiale, pot fi făcute doar prin contestația la executare reglementată de art. 62 rap. la art. 106 din Legea nr. 58/1934 și doar în condițiile speciale reglementate de acest text legal.” (Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, Decizia civilă nr. 3875/2019 din 14.11.2019, disponibilă la adresa www.lege5.ro).
• „Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată, de asemenea de către pârâtă, instanța reține că aceasta este întemeiată. Așa cum s-a arătat anterior, ceea ce a determinat existența litigiului de față este emiterea de către reclamant COSTRUZIONI D____ S__ a BO _____________ nr. xxxxxxx care, în opinia acesteia a fost încasat de către pârâtă fără drept, prin încălcarea clauzelor contractului de tranzacție. (…) Raportat la apărările invocate în prezenta cauză, este evident că în realitate reclamanta nu face altceva decât să invoce o excepție personală referitoare la raportul fundamental care a dat naștere biletului la ordin, excepție care nu poate fi analizată în cadrul unei acțiuni de drept comun, ci doar în cadrul contestației la executare speciale (fosta opoziție) reglementată de Legea 58/1934, iar în măsura în care aceste apărări sunt primite, așa cum s-a arătat anterior, debitoarea are posibilitatea de a solicita întoarcerea executării, la instanța competentă potrivit art. 724 Cod pr.civilă.” (Tribunalul Alba, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal și de Insolvență, Decizia civilă nr. 77/2017 din 23.05.2017, disponibilă la adresa www.sintact.ro).
• „Tribunalul constată că contestatorul nu şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 62 din Legea 58/1934, ce reglementa fosta opoziţie la executare, potrivit cărora „În termen de 5 zile de la comunicarea somaţiunii, debitorul poate face contestaţie la executare”. Prin urmare invocarea stingerii creanţei prin compensaţie, reprezenta o excepţie personală, ce putea fi invocată doar în cadrul contestaţiei la executare, fosta opoziţie la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 62 din Legea 58/1934, şi nu pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 712 din codul de procedură civilă în care se poate verifica doar legalitatea actelor de executare.” (Tribunalul Buzău, Decizia civilă nr. 291/2021 din 14.04.2021, disponibilă la adresa www.sintact.ro).
[9] Situația este similară celei prevăzute la art. 719 alin. (4) pct. 1 C.proc.civ., unde completul care admite cererea de suspendare a executării silite pe motiv că actul care se execută nu este titlu executoriu nu mai poate soluționa și contestația la executare ce are ca motiv de contestație absența unui titlu executoriu, întrucât deja s-a pronunțat pe acest aspect.


Cristian Tănasă, Partener fondator VERJEL TĂNASĂ & ASOCIAȚII

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.