« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. instanța competentă teritorial să judece o acțiune în contencios administrativ atunci când reclamant este o unitate administrativ-teritorială
27.01.2022 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust
DPO Lives
Secţiuni: C. administrativ, CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , ,

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 83 din 27 ianuarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 788/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de către Tribunalul București.

În opinia autorului excepției, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, norma de drept comun aplicabilă în identificarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze acţiunea în contencios administrativ întemeiată pe prevederile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât nu reglementează în mod expres ipoteza în care reclamant este o persoană juridică de drept public.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

„Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de calitatea reclamantului, distingând între persoana fizică sau juridică de drept privat care se poate adresa instanţei de la domiciliul sau sediul său, pe de o parte, şi autoritatea publică sau instituţia publică sau cea asimilată acestora care se poate adresa instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, pe de altă parte.

Normele speciale de competenţă teritorială exclusivă înlătură incidenţa în contenciosul administrativ a competenţei alternative prevăzute de dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă potrivit cărora „Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului”.

Lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate pe care autorul excepţiei de neconstituţionalitate o impută dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 rezidă în faptul că acestea nu prevăd expres ipoteza în care reclamant în litigiul administrativ este o persoană juridică de drept public.

Cu privire la unităţile administrativ-teritoriale, Codul administrativ prevede la art. 96 alin. (1) că acestea „sunt persoane juridice de drept public”. În categoria generală a persoanelor juridice de drept public intră, de asemenea, furnizorii de servicii sociale, prevăzuţi de art. 92 alin. (2) lit. d), sau operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice locale sau judeţene, prevăzuţi de art. 92 alin. (2) lit. f) coroborat cu art. 2 lit. g) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006. Fără a avea calitatea de „autorităţi publice” sau „instituţii publice”, dar în mod similar acestora, toate aceste persoane juridice sunt supuse regimului juridic stabilit în legea prin care sunt înfiinţate sau în legea care dispune modul lor de înfiinţare şi au ca scop satisfacerea unui interes public, naţional sau local.

Referitor la reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ-teritoriale, art. 109 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ stabileşte că „reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ-teritoriale se asigură de către primar sau de către preşedintele consiliului judeţean”, care „stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia, şi nu în nume personal”. Or, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 105-107 din acelaşi act normativ, primarul şi consiliul judeţean, care este condus de un preşedinte care reprezintă autoritatea executivă la nivelul judeţului, sunt autorităţi ale administraţiei publice locale.

Curtea reţine că, deşi norma criticată nu prevede expres cazul reclamantului persoană juridică de drept public în enumerarea pe care o dispune, sintagma „asimilată acestora” nu se poate referi decât la persoanele juridice de drept public, al căror regim juridic care le guvernează existenţa este similar celor al autorităţilor publice sau al instituţiilor publice.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.