« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

În care What Dreams May Come s-ar putea traduce prin Hereditas personam defuncti sustinet, sed ex nihilo nihil
28.01.2022 | Codrin MACOVEI

Drept Timisoara
Secţiuni: Drept civil, Opinii, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust
Codrin Macovei

Codrin Macovei

„Vă place dreptul succesoral? Dacă răspunsul dumneavoastră se plasează între „da” și „oarecum”, atunci poate că ați dori să vedeți/revedeți acest film și din perspectiva juristului preocupat de înțelegerea dreptului succesoral. În cazul în care sunteți deja jurist, atunci poate că nu v-a plăcut prea mult mitologia greacă (în acest caz, misterele orfice vi s-au părut că ar exceda materiei criminalisticii, cu siguranță) și poate nu ați găsit prea utilă nici parcurgerea Divinei comedii. Filmul What Dreams May Come[1] ar putea, destul de bine, să suplinească ambele repere. În mod evident, nu trebuie să încercăm falimentul personal pentru a înțelege importanța materiei obligațiilor, nici să ne însușim bunuri găsite pentru a înțelege prescripția instantanee și nici să studiem mitologia antică și Divina Comedie pentru a înțelege dreptul succesoral, dar vizionarea filmului What Drems May Come ar putea să ne așeze în primele rânduri atunci când rulează spre noi spețe cu viața de apoi. Nu, nu e vorba despre ezoterism, ci despre viața de apoi a erezilor, cea care începe odată cu decesul lui de cuius, adică cu deschiderea moștenirii, fie ea legală, testamentară, vacantă, contractuală, anomală, cu element de extraneitate sau fără… Dacă sunteți jurist și v-au plăcut atât mitologia, cât și opera lui Dante, atunci de ce consultați această carte, fiindcă sigur activați într-un alt domeniu decât cf. art., alin., pct., lit. și teza finală? Sunteți poate nostalgici? Și în această ipoteză vizionarea filmului este recomandabilă întrucât beneficiază de o realizare grafică încântătoare. Are imagini foarte frumoase, realizate cu multă culoare, poezie, sentimente…da, filmul se pretează ocaziei de a vă surprinde plăcut partenerul cu noua dv. sensibilitate regăsită. Sensibilitate socio-emoțională, desigur, căci aceasta nu este o cronică a seriei Doc Martin. Pe aceasta o păstrăm pentru următorul volum, „Dreptul și (falsele) așteptări sociale”.

Filmul What Dreams May Come, lansat în anul 1998[2], este regizat de Vincent Ward (The Navigator: A Medieval Odyssey, Map of the Human Heart) iar scenariul a fost realizat de Ron Bass (Rain Man, My Best Friend’s Wedding, Waiting to Exhale) ca o adaptare TV a romanului omonim scris de Richard Matheson[3]”.

”Destinele lui Chris (Robin Williams) și Annie (Annabella Sciorra) se întâlnesc odată cu bărcile care îi purtau în plimbare pe un lac elvețian. Micul accident naval este constatat amiabil printr-o mare iubire. Și un mariaj. Au doi copii. Sunt fericiți. Dar ambii copii sunt uciși într-un accident auto. Annie are o cădere nervoasă. Chris o îngrijește. Pictura ca terapie are efecte benefice și cumva reușesc să își refacă viețile. Care, din păcate, rețin aceeași marcă a fatalității. Chris e ucis. Tot într-un accident auto. După un timp de rătăcire pe pământ trece în lumea următoare. Probabil paradisul. Acesta este realizat cu imagini care par împrumutate din amintirile și visele lui Chris. Alte părți ale acestei lumi par vesel asamblate din stocul imaginilor pe care le arhivăm în mintea noastră despre lumea de apoi: arta renascentistă, pre-raphaelită, figuri din epoca victoriană, heruvimi ce plutesc gingaș pe nori. Mai târziu, când Chris se aventurează în iad, imaginile sunt mai întunecate și mai de temut – motivele utilizate ne sunt, din nou cunoscute, și îi au ca autori pe Hieronymous Bosch, Dali și Dante.

Lumea următoare vine împreună cu un ghid numit Albert (Cuba Gooding Jr.). El îi explică lui Chris că această lume se bazează pe presupunerea că raiul există într-o stare de flux, că locuitorii săi își asumă identități prin care se împlinesc pe ei înșiși astfel cum nu au reușit să o facă în viața anterioară. Finalmente, după ce am fost legați într-o singură identitate în timpul vieții, suntem eliberați. Raiul, într-un sens, înseamnă să devii cine vrei să fii.

Și iadul? Albert spune că „Iadul este pentru cei care nu știu că sunt morți”. Mulți dintre cei din iad sunt vinovați de cel mai mare păcat împotriva lui Dumnezeu, care este disperarea: „Ei cred că sunt dincolo de speranță”.

După moartea copiilor și soțului ei, Annie a deznădăjduit. S-a sinucis și s-a dus în iad. Chris vrea să o găsească: „Sunt sufletul ei pereche”. Albert nu crede că așa ceva ar fi posibil, dar Chris are dovada. Ce picta Annie pe pământ apărea în raiul lui Chris. Chiar și așa Albert îl descurajează: „Nimic nu o va face să te recunoască”. În acest film, drumul spre iad este pavat, nu cu bune intenții, ci cu fețele celor blestemați și disperați (fața și vocea tatălui lui Chris sunt jucate de regizorul german Werner Herzog).”

”Ceea ce interesează dreptul este călătoria și motivațiile sale. Principiul conform căruia moștenirea susține personalitatea defunctului este astăzi utilizat într-o manieră mai restrânsă, concentrată doar asupra situației în care o succesiune nu este încă acceptată de moștenitorii legali sau testamentari, necunoscând-se cine ar fi titularul său: hereditas iacens sustinet personam defuncti (moştenirea, cât timp nu a fost acceptată, prelungeşte personalitatea defunctului).

Însă în opera lui Iustinian, hereditas sustinet personam defuncti nu este un simplu adagiu, ci o regulă de drept, conform căreia hereditas este privită ca o succesiune universală și nu ca o masă de drepturi reale sau de creanță. Hereditas devine o entitate creată de moartea lui de cuius, entitate care se va îmbina cu persoana moștenitorilor, după acceptare lor. Această entitate, nomina juris, făcea inutilă funcția de executor sau de administrator al succesiunii. Practic, hereditas sustinet personam defuncti surprinde procesul istoric de detașare a succesiuni, ca existență ideală, de bunurile care o conțin. Este ceea ce Justinian ne comunică în Novella 48 prin afirmația că, prin intervenția dreptului, de cuius și moștenitorii devin o singură persoană[4].

De cuius are doi copii. Prin unic testament lasă unui fiu (C1) 2/3 din succesiune, iar celuilalt (C2) 1/3. La data deschiderii succesiunii, C2 este predecedat cu doi copii, nepoți ai lui de cuius[5]. Invocând reprezentarea succesorală nepoții clamează cota autorului lor, C2.

Credem că orice jurist va identifica cu prioritate următoarele dispoziții aplicabile în speță. Întrucât legatul către C2 este ineficace, însemna că doar în privința lui C1 reținem ca aplicabilă voința testatorului, adică legatul de 2/3, iar în privința nepoților devine incidentă moștenirea legală. Mai departe ne-ar interesa cotele. Pentru asta avem următorul text al Codului civil: art. 1.099 alin. (2) „Dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă raportului, ea se impută asupra cotităţii disponibile. Dacă este cazul, excedentul se impută asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o depăşeşte, este supus reducţiunii”. Proiectând textul asupra cazului studiat ar rezulta următoarele: legatul lui C1 8/12, rest moștenire 4/12; rezerva lui C1 3/12, rezerva nepoților tot 3/12, iar cotitatea disponibilă 6/12; imputând 8/12 asupra cotității disponibile aceasta este epuizată iar restul se impută asupra rezervei lui C1. Deci, în final, nepoții vor lua doar rezerva, 3/12 împărțit la doi rezultă 3/24, iar C1 va lua mai mult decât legatul său fiindcă i se va atribui și 1/12 cu titlu de moștenire legală în considerarea calității sale de fiu, moștenitor legal și rezervatar.

Ce se alege de voința lui de cuius prin aplicarea calculului matematic? Copilul care trebuia să ia 2/3 ia mai mult decât atât, iar nepoții (copii lui C2) sunt practic exheredați indirect într-o măsură mai mare decât autorul lor („beneficiar” doar al unei exheredări directe parțiale) prin întrunirea în persoana lui C1 atât a calității de legatar cât și a calității de moștenitor rezervatar, aceștia putând ridica doar rezerva succesorală.

Dar aplicarea matematică a soluțiilor de drept succesoral nu poate fi autorizată înainte de a cunoaște și înțelege voința lui de cuius. Dacă testamentul cuprindea ambele dispoziții, atât cea în favoarea lui C1, cât și cea în favoarea lui C2, ar fi acceptabilă supraviețuirea unui legat singular? Sau acestea erau menite să prindă viață doar împreună? A cunoscut de cuius moartea prematură a fiului său și a înțeles consecințele nemodificării testamentului său în acord cu noua situație succesorală?

În rezolvarea acestui caz, juristul trebuie să recreeze personalitatea și ultima voință a defunctului. Fără întâlnirea cu de cuius, dezbaterea succesiunii sale și împărțirea cotelor de moștenire nu rămâne decât o operă de tarifare a unei vieți, a unor sentimente, a unor speranțe necunoscute.

Și dacă juristul nu poate recupera nimic din toate acestea? Atunci rămâne să se încreadă că personalitatea defunctului s-a dizolvat deja în persoana moștenitorilor săi. Mai exact în persoana copilului C1. Fiindcă acceptarea succesiunii într-o dublă ipostază, de moștenitor legal și de legatar, conduce la micșorarea cotei atribuite nepoților. Finalmente, el este cel care trebuie să trăiască cu decizia morală de a respecta sau nu persoana celui mort.”

”Filmul What Dreams May Come reprezintă o parabolă a vieții ca vis al morții. Una poate prea atrăgătoare. Actorul principal, Robin Williams, s-a sinucis în anul 2014. Din păcate, a durat ceva timp până când moștenitorii său au înțeles cum să îi respecte ultima voință. Termeni din testamentul actorului ca „amintiri de familie”, „amintiri personale”, „bijuterii” și altele nu au fost receptate la fel de toți moștenitorii. Unii au făcut scandal și au sesizat instanța de judecată. A fost nevoie de avocați. Poate fiindcă nu văzuseră filmul. Vizionare plăcută!„


[1] Titlul este tradus în limba română prin „O iubire fără sfârșit” odată cu lansarea DVD-ului pe piața din România; acesta disponibil la comandă de la Polygram Filmed Entertainment; momentan, filmul nu este pe marile canale de streaming în România.
[2] În privința palmaresului menționăm un premiul Oscar (cele mai bune efecte vizuale), alte șase premii și două nominalizări enumerate aici, consultat la data de 04.09.2020.
[3] Cartea a fost tradusă în română de Emilia Ichim și publicată de Editura Vidia, București, 2016; este disponibilă aici: aici, consultat la data de 04.09.2020.
[4] Disponibilă on-line, de exemplu, aici: aici; consultat la data de 04.09.2020
[5] Mulțumesc frumos pentru inspirația speței grupului de Facebook „Notari Publici din România”.


Lect. univ. dr. Codrin Macovei

* Extras din materialul cu titlul „În care What Dreams May Come s-ar putea traduce prin Hereditas personam defuncti sustinet, sed ex nihilo nihil”, publicat în volumul De-a dreptul și cinematografia (coordonatori: Lavinia Tec, Florentin Țuca).

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.