« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. infracțiunea de abuz în serviciu atunci când funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit
28.01.2022 | JURIDICE.ro

Drept Timisoara
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Drept penal, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 85 din 28 ianuarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 701/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Doina Petrică într-o cauză penală în care s-a apreciat că faptele reţinute în sarcina autoarei întrunesc elementele constitutive ale art. 297 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 132din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) din Codul penal, prin aceea că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit în mod defectuos acte prin încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi ale art. 54 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

În opinia autoarei excepției, se observă lipsa de claritate şi de predictibilitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 132din Legea nr. 78/2000, cu referire la dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, întrucât permit încadrarea unor fapte concrete, cum sunt cele reţinute în sarcina sa, atât în sfera infracţiunii de abuz în serviciu asimilate infracţiunilor de corupţie, cât şi în sfera contravenţiilor.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul conţinut:

Art. 297 alin. (1) din Codul penal: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”;

Art. 132 din Legea nr. 78/2000: „În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în prezenta cauză, autoarea susţine, în esenţă, lipsa de claritate şi de predictibilitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Curtea constată însă că motivele de neconstituţionalitate formulate de autoare sunt nefondate, în condiţiile în care Curtea observă diferenţe majore de reglementare între ilicitul penal şi ilicitul contravenţional în materie. Aşadar, deşi faptele ce constituie elementul material al laturii obiective ar putea fi identice, Curtea apreciază că există suficiente elemente de diferenţiere la nivelul urmării imediate între cele două instituţii juridice. Astfel, Curtea constată că, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, potrivit art. 297 alin. (1) din Codul penal, urmarea imediată o constituie o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. În mod diferit, în cazul contravenţiei o atare urmare nu este necesară, nefiind prevăzută de lege, prin încălcarea normei generându-se doar o stare de pericol la adresa valorilor sociale ocrotite de legea contravenţională. De altfel, potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, „legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală”. Mai mult, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, norma reglementează şi o cerinţă suplimentară, aceea ca funcţionarul public să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 şi Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, Curtea a reţinut că acestea constituie, astfel cum prevede şi titlul secţiunii din care fac parte, o infracţiune asimilată celor de corupţie, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu. Curtea a observat că în legislaţia penală, în raport cu elementele componente, pot exista norme complete şi norme incomplete, acestora din urmă lipsindu-le fie dispoziţia, fie sancţiunea, fie elemente ale acestora, pe care le împrumută din conţinutul altor norme. În legătură cu normele de trimitere, Curtea, prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995 a statuat că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul aceluiaşi act normativ sau din alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală, în care sunt stabilite expres anumite prescripţii normative. Efectul dispoziţiei de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimitere în conţinutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conţinutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripţiile celuilalt text. În lipsa unei atari operaţii, legiuitorul ar fi încadrat, evident, acest text în forma scrisă a textului care face trimitere. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, „atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage şi modificarea normei incomplete”.

Prin urmare, Curtea a constatat că analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 246 şi 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel cum acestea au fost reconfigurate prin Deciziile nr. 405 din 15 iunie 2016 şi nr. 392 din 6 iunie 2017, dispoziţia criticată fiind o normă incompletă, de trimitere.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.