Excepție de neconstituţionalitate respinsă ca inadmisibilă ref. metoda de calcul al prejudiciilor la care fac trimitere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
28.01.2022 | JURIDICE.ro

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 87 din 28 ianuarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 702/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ali Erdem Merkit, Ali Ekber Merkit, Ali Ekrem Merkit, Ali Ozgur Merkit, Yildirim A.E. Merkit şi Cagdas Kisioglu într-o cauză penală.

În opinia autorilor excepției, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 reglementează o cauză de reducere a limitelor speciale ale pedepsei pentru anumite infracţiuni, în anumite condiţii, printre care acoperirea integrală a prejudiciului. Susţin însă că, în cauză, în faza de urmărire penală, prejudiciul a fost calculat în mod nelegal prin expertiză, aşa încât autorii au fost puşi în situaţia de a achita prejudiciul stabilit în faza de urmărire penală, calculat în mod greşit de către organele de urmărire penală, suma fiind mult superioară celei reale, sau de a renunţa la beneficiul de a li se reduce pedeapsa la jumătate. În aceste condiţii, afirmă că se creează o situaţie discriminatorie între persoane care se află în aceeaşi situaţie procesuală (acuzaţi de săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală), independent de atitudinea acestora, raportat doar la corectitudinea cu care organul de urmărire penală înţelege să stabilească prejudiciul.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:

„În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează cu privire la introducerea unei cauze de reducere a pedepsei, urmărindu-se facilitarea recuperării la bugetul statului a creanţelor rezultate prin săvârşirea faptelor de evaziune fiscală şi, corelativ, atenuarea regimului sancţionator pentru persoanele care contribuie la recuperarea lor. Curtea constată că, în cauză, autorii excepţiei invocă o problemă de stabilire de către parchet a întinderii prejudiciului produs prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. Or, acest aspect nu reprezintă o veritabilă problemă de constituţionalitate, ci vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate de către organele judiciare. Conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […]”.

În acest sens, cu ocazia examinării unor motive de neconstituţionalitate similare formulate cu privire la dispoziţiile criticate în prezenta cauză, Curtea a reţinut că, în condiţiile existenţei unei practici neuniforme la nivelul instanţelor naţionale referitoare la metoda de calcul al prejudiciilor la care fac trimitere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie misiunea de a se pronunţa asupra variantei corecte de aplicare a dispoziţiilor legale analizate, conform competenţei sale constituţionale prevăzute la art. 126 alin. (3) din Constituţie.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.