Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător
02.02.2022 | Andrei PAP

Secţiuni: Dezlegarea unor chestiuni de drept, Drept penal, Jurisprudența ÎCCJ, Monitorul Oficial al României, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 31 ianuarie 2022, a fost publicată Decizia nr. 79/2021 privind pronunţarea în Dosarul nr. 2.474/1/2021, având ca obiect sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care, în baza art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de şedinţă din 7 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.773/63/2018, ce are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă M.R.C. şi inculpata G.P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 33 din 25 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5.773/63/2018, Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam, de punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă este suficientă începerea urmăririi penale in rem în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

Conform expunerii de motive, Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor reprezintă un instrument eficient pentru combaterea infracţiunilor grave, prin determinarea persoanelor care deţin informaţii sau date cu caracter determinant referitoare la săvârşirea unor infracţiuni să le furnizeze organelor judiciare, contribuind astfel la aflarea adevărului în acest tip de cauze, iar dispoziţiile art. 19 se constituie într-un mecanism eficient scopului urmărit.

În considerentele Deciziei nr. 3/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 13 aprilie 2018, s-a arătat că „(…) Instituţia reglementată de norma supusă interpretării (art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată) are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta şi stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă. (…) Categoria cerinţelor ce ţin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracţiune, a unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave şi, pe de altă parte, facilitarea, de către acelaşi martor denunţător, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate. Ambele cerinţe au caracter cumulativ, simplul denunţ formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunţate şi tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecţia martorilor, republicată. (…)”

Considerentele avute în vedere de instanţa de sesizare reflectă o abordare de principiu a problematicii în discuţie, solicitându-se exclusiv evaluarea condiţiei referitoare la conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei sub aspectul facilitării, de către acelaşi martor denunţător, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate.

Sintagma „facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane”, din cuprinsul normei evaluate are sensul de înlesneşte, favorizează, uşurează demersul organului judiciar, fără însă a translata sarcina probei acţiunii penale de la acesta la denunţător.

Potrivit art. 290 alin. (1) şi (2) şi art. 289 alin. (2) din Codul de procedură penală, denunţul este încunoştinţarea despre săvârşirea unei infracţiuni, ce trebuie să cuprindă descrierea faptei care formează obiectul sesizării, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

Legiuitorul nu stabileşte o obligaţie de rezultat în sarcina denunţătorului, aceea de a indica probe relevante ori suficiente, părţile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe, însă sarcina probei aparţine, în ceea ce priveşte acţiunea penală, în principal, procurorului.

Independent de definiţia legală a denunţului sau de sarcina probei în exercitarea acţiunii penale, pentru incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei, denunţătorul trebuie să justifice, suplimentar, o anumită conduită caracterizată prin cooperare judiciară. Faza procesuală necesară pentru a valida conduita beneficiarului denunţului şi a genera incidenţa cauzei de reducere a pedepsei este începerea urmăririi penale in personam. După acest moment al identificării făptuitorului şi atragerii sale în procedura judiciară:

– revine organului judiciar obligaţia legală de a strânge şi administra suficiente probe, din perspectivă cantitativă şi calitativă (art. 5 şi 306 din Codul de procedură penală), pentru a translata cauza în următoarele faze procesuale, punerea în mişcare a acţiunii penale, emiterea actului de sesizare [art. 309 şi art. 327 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală];

– se pot exercita drepturile procesuale de către făptuitor cu posibilitatea dovedirii unui caz de stopare ori stingere a acţiunii penale în persoana sa (de exemplu, lipsa vinovăţiei, lipsa autorizaţiei, intervenţia prescripţiei ori a unui caz de nepedepsire), ori poate interveni un astfel de caz independent de voinţa acestuia (de exemplu, cauza de deces, act de clemenţă).

Translatarea momentului către începerea urmăririi penale in rem ar presupune că orice denunţ ce a generat începerea urmăririi penale faţă de faptă este apt a atrage aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei. Această interpretare neagă condiţia subsecventă referitoare la conduita beneficiarului cauzei legale referitoare la facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane.

Tragerea la răspundere penală este un concept ce nu poate fi definit ori înţeles decât în condiţiile existenţei făptuitorului şi participării sale în procesul penal. Ca urmare, sintagma „facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală” implică o procedură desfăşurată faţă de făptuitor.

Sintagma analizată leagă particulele componente prin conjuncţia copulativă „şi”, astfel că interpretarea gramaticală conduce la aceeaşi concluzie a necesităţii unei proceduri desfăşurate faţă de făptuitor, nefiind suficientă doar identificarea sa.

Începerea urmării penale in personam este momentul procesual ce atestă identificarea făptuitorului şi atragerea în procesul penal în scopul stabilirii răspunderii penale. Stabilirea unui unic şi cert moment procesual al urmăririi penale (în cercetarea declanşată prin denunţ) asigură egalitatea în faţa legii şi predictibilitatea actului de justiţie în situaţia aplicării normei evaluate, lăsând judecătorului analiza condiţiilor de fond. Existenţa stadiului procesual necesar în cauza declanşată prin denunţ nu exclude sarcina probei cu privire la conduita denunţătorului.

Interpretarea restrictivă, ce presupune deplasarea reperului către momente procesuale ulterioare, echivalează cu o excludere sau restrângere a incidenţei aplicării textului, iar interpretarea extensivă, ce presupune deplasarea reperului către momentul procesual anterior, începerea urmăririi penale in rem, echivalează cu modificarea textului prin înlăturarea condiţiei facilitează tragerea la răspundere penală a altor persoane.

Determinarea sferei de aplicabilitate a normei analizate presupune decelarea voinţei legiuitorului cu ajutorul interpretării, fără a se putea genera un mecanism pentru evaluarea activităţii procurorului de caz sub aspectul intervalului util începerii urmăririi penale in personam.

Ca urmare, pentru incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 este suficientă începerea urmăririi penale in personam, nefiind necesară tragerea la răspundere penală a persoanei denunţate, respectiv pronunţarea unei soluţii de condamnare, dar nici emiterea actului de sesizare ori a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam, de punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă este suficientă începerea urmăririi penale in rem în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător”, şi stabileşte următoarele:

Aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător, condiţie necesară, dar nu suficientă, instanţa urmând a evalua întrunirea cumulativă a condiţiilor de aplicare a textului.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2021.

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti