Eu, ultima redută
04.02.2022 | Adriana RUȘĂȚEANU

Adriana Rușățeanu

Am șters cu radiera lacrima ce curgea.
Mi-am tatuat un zâmbet și-n roșu l-am pictat.
Am pus un pic de fard s-ascund, apoi, durerea
Vieții fără iubire, în care zilnic ard.
Mi-am construit armură, mi-am făurit un scut
Și-am transformat cuvântu-n sabie de luptă.
Când bătălia vieții, am încercat s-o duc,
Pe mine m-am învins ca ultimă redută.
Mi-am construit aripi din zeci și zeci de vise
Dorind să mă înalț apoi cu fiecare,
Căci am crezut mereu cuvintele promise
Dar am căzut de sus, lovindu-mă mai tare.
Eu, învingătorul cel mai învins din lume,
Pe scena vieții mele cu zeci de spectatori,
Am început apoi renașteri din fărâme,
Din vise destrămate, croindu-mi vise noi,
Din orice prăbușire mi-am făcut o treaptă
Și le-am urcat pe toate, oricât a fost de greu.
Am apucat apoi cu mâna mea cea dreaptă,
Mâna întinsă mie, zilnic, de Dumnezeu

Și m-am învins pe mine, născându-mă din nou.

Avocat Adriana Rușățeanu