Caii suri
18.02.2022 | Adriana RUȘĂȚEANU

Adriana Rușățeanu

Din ochii mei s-au revărsat cascade,
Din care se adapă caii suri
Ce-n tropăit bezmetic de potcoave
Mi-au răvășit ghețarii din priviri.

Cu coame albe fremătând ca viața
De nerăbdare și de dor nestins,
Frământă în copite dimineața,
Luându-mi prizonier ultimul vis.

Sunt caii mei pierduți în alte timpuri,
Când tinerețea mea înmugurea
Și-i alergam în cele patru vânturi
Ei ascultând doar de dorința mea.

Căluții mei cu coame albe, ninse
Ca însuși piscul muntelui bătrân
Mi-ați răscolit tăciuni în vise stinse,
Să-mi amintiți de timpul meu nebun.

Căluții mei, să nu plecați vreodată
Căci pasul meu, rămas șovăitor,
Se va lovi de-o lacrimă sărată
Și se va-mpovăra sub prea mult dor.

Avocat Adriana Rușățeanu