Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. inadmisibilitatea exercitării recursului în materie de fond funciar
03.02.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept civil, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României, Procedură civilă
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 105 din 2 februarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 743/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 5 alin. (1) teza întâi cuprins în titlul XIII – Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristian Marius Ianc într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat într-o cauză de fond funciar.

În opinia autorului excepției, nu există nicio justificare legală sau constituţională care să justifice exceptarea cauzelor de fond funciar de la calea de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât respectarea dreptului de proprietate este garantată de Constituţie, iar necesitatea judecării cu celeritate a proceselor nu justifică această exceptare. În consecinţă, se susţine că, prin lipsa căii de atac a recursului, în procesele de fond funciar, dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, cu consecinţa nerespectării dreptului de proprietate privată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 5 alin. (1) teza întâi cuprins în titlul XIII – Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare din Legea nr. 247/2005. În ce priveşte conţinutul normativ al acestei ultime dispoziţii legale, Curtea reţine că aceasta trebuie coroborată cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stabilesc că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusă recursului”, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, ţinând cont, în acelaşi timp, şi de noua concepţie legislativă instituită prin actualul Cod de procedură civilă cu privire la căile de atac, în sensul că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

Art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013: „De asemenea, în aceste procese (cele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi – s.n.) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.”;

Art. 5 alin. (1) cuprins în titlul XIII din Legea nr. 247/2005: „(1) Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului (…)” [în prezent, apel, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 s.n.].

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la măsuri legislative prin care se reglementa modalitatea de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate, Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel iluzoriu şi teoretic.

Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că textul de lege criticat instituie posibilitatea persoanelor interesate să conteste, pe calea apelului, hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă, astfel încât nu se poate susţine încălcarea prevederilor constituţionale care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, existând reglementată posibilitatea legală de a accede la o instanţă judecătorească şi, mai mult, de a supune hotărârea pronunţată de aceasta controlului unei instanţe ierarhic superioare.

În ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, Curtea mai reţine că, deşi accesul la calea extraordinară de atac este o parte componentă a acestuia, accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) cuprins în titlul XIII din Legea nr. 247/2005, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 395 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 23 august 2018, s-a mai pronunţat asupra aceloraşi prevederi legale, prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, şi cu o motivare similară. Prin această decizie, paragrafele 17 şi 18, Curtea a reţinut că prevederile criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale, iar Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial, în art. 129, că „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege”. Sub aspectul existenţei unei singure căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate în materia fondului funciar, Curtea a reamintit, prin decizia precitată, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti