Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

RIL admis. Competenţa de a cerceta infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, care a cauzat o pagubă materială mai mică sau egală cu echivalentul în lei a 200.000 euro, comisă de o persoană a cărei calitate nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002
12.02.2022 | Andrei PAP

Secţiuni: Drept penal, Jurisprudența ÎCCJ, Monitorul Oficial al României, Recurs în interesul legii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 11 februarie 2022, a fost publicată Decizia nr. 26/2021 privind dosarul nr. 2.832/1/2021 având ca obiect recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a susţinut că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar privind competenţa organului de urmărire penală în instrumentarea infracţiunii de abuz în serviciu, în situaţia în care funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, în condiţiile în care niciuna dintre persoanele cercetate nu are vreuna dintre calităţile prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, paguba produsă nu depăşeşte pragul de 200.000 euro prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din actul normativ menţionat anterior, iar valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro.

2. Practica instanţelor de judecată

A) Într-o primă orientare a practicii s-a considerat că aceste cauze trebuie soluţionate de parchetele ordinare a căror competenţă după materie sau după calitatea persoanei este stabilită de dispoziţiile Codului de procedură penală.

În ceea ce priveşte înţelesul expresiei „obiectul infracţiunii de corupţie” din art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, s-a arătat că acesta vizează doar infracţiunile de corupţie reglementate în capitolul III secţiunea a 2-a (intitulată „Infracţiuni de corupţie”) din Legea nr. 78/2000, respectiv infracţiunile de luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, fără a se explica înţelesul concret al acestei expresii.

Totodată, noţiunea de „pagubă” din acelaşi articol a fost considerată unanim de instanţele de judecată ca fiind prejudiciul cauzat părţii civile reprezentând urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din Codul penal, ce intră şi în conţinutul constitutiv al infracţiunii reglementate de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, în situaţia în care funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Aceasta ar atrage competenţa specială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie în baza art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 doar în cazul tezei I, nu şi a II-a, respectiv când paguba este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, instanţele au reţinut că aceasta este reglementată în Legea nr. 78/2000 la capitolul III secţiunea a 3-a ce vizează infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie.

Întrucât este o infracţiune asimilată celor de corupţie şi nu una de corupţie propriu-zisă, competenţa de efectuare a urmăririi penale nu poate fi analizată după criteriul „obiectul infracţiunii de corupţie” prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002. În plus, aceasta este o infracţiune de rezultat, iar pentru stabilirea competenţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie se va avea în vedere doar criteriul pagubei materiale din art. 13 alin. (1) lit. a) teza I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.

B) În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a considerat că din punctul de vedere al competenţei aceste cauze trebuie soluţionate de Direcţia Naţională Anticorupţie.

În argumentarea soluţiei s-a arătat că, în ceea ce priveşte înţelesul expresiei „obiectul infracţiunii de corupţie” din art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, unele instanţe au reţinut că suma de bani sau foloasele pretinse/promise/acceptate/oferite/date/primite de la infracţiunile de luare/dare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă reprezintă şi folosul necuvenit obţinut pentru sine ori pentru altul de către funcţionarul public din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal.

Instanţele care au susţinut această opinie au reţinut că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, care stabilesc infracţiunile de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, au în vedere toate infracţiunile din Legea nr. 78/2000, fără a face distincţie între infracţiunile de corupţie şi cele asimilate infracţiunilor de corupţie, astfel încât nu se poate susţine că teza a II-a a acestui text de lege se aplică exclusiv infracţiunilor de corupţie, limitativ prevăzute în secţiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000.

Instanţele au apreciat că normele ce reglementează competenţa sunt de strictă interpretare şi atât timp cât legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.

Totodată, s-a susţinut că prin „valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie”, în sensul dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, se au în vedere tocmai foloasele, avantajele dobândite prin comiterea infracţiunii de corupţie (în sensul generic reţinut mai sus), respectiv bani, bunuri, valori, orice avantaje patrimoniale necuvenite, a căror valoare este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro.

Astfel, instanţele au apreciat că, dacă „folosul necuvenit” obţinut de funcţionarul public pentru sine sau pentru altul (care este a doua urmare imediată a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal) este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro, competenţa de a efectua urmărirea penală revine Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Noţiunea de „pagubă” din acelaşi articol a fost considerată unanim de instanţele de judecată ca fiind prejudiciul cauzat părţii civile. Aceasta ar atrage competenţa specială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie doar în baza art. 13 alin. (1) lit. a) teza I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, când este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro.

3. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, care a cauzat o pagubă materială mai mică sau egală cu echivalentul în lei a 200.000 euro, comisă de o persoană a cărei calitate nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, iar valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro este de competenţa parchetului nespecializat, iar nu a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

4. Soluţia ÎCCJ

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 297 din Codul penal, care a cauzat o pagubă materială mai mică sau egală cu echivalentul în lei a 200.000 euro, comisă de o persoană a cărei calitate nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, este de competenţa parchetului nespecializat, iar nu a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, referitoare la valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, nu sunt incidente în cazul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2021.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti