Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Testamentul. Noi perspective
14.02.2022 | Narcisa-Roxana ROTARU

Secţiuni: Articole, Drept civil, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Narcisa-Roxana Rotaru

Narcisa-Roxana Rotaru

Înainte de a intra în subiectul nostru de referință, trebuie să subliniem că aceste informații au făcut parte din lucrarea mea de licență în domeniul Succesiunilor, încununând terminarea studiilor de licență din cadrul Facultății de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Deși nu ar părea un mod tipic construirii unei articol riguros și nu ar fi o propunere infailibilă, tema acordă în adâncul ei un tărâm nesfârșit de analize, comentarii, studii și chiar noi sensuri. Prin ochii unui viitor jurist se poate ilustra modul în care acesta percepe subiectul, în care el găsește un scop, un înțeles, dar mai ales un sens, ceea ce e cam dificilă operațiunea de a reda tot ceea ce există deja, să palpezi ceea ce știi cum arată, să comentezi ceea ce cunoști deja. Și tocmai pentru acest aspect, juristul împrumută și are obligația să pătrundă în cele mai profunde și totodată riguroase domenii pentru a-și întări argumentele, dar mai ales pentru a-i convinge pe cei care-l ascultă. Așa că întrebarea retorică acestei teme a fost: „ce este testamentul și ce semnificație are pentru omul de rând?” În mod evident pentru juriști este un act juridic unilateral, cu toate elementele și clasificările pe care le vom detalia pe tot parcursul acestui articol, dar ce înseamnă testamentul pentru un istoric, pentru un teolog, pentru un poet, pentru un rege? Poate pentru Arghezi testamentul reprezintă de fapt un nou început, o moștenire culturală lăsată tocmai pentru o nouă etapă a lumii ideatice[1]. Poate pentru un istoric reprezintă o înșiruire de evenimente, fapte care produc o serie de consecințe istorice ce evoluează și se evaluează până în zilele noastre. Poate pentru un teolog înseamnă iubire, respect, o moștenire spirituală înconjurată de milostenie și înțelepciune. Poate pentru un rege înseamnă mândrie, orgoliu, integritate și onestitate. Casa Regală a României a reprezentat pentru mult timp o nouă speranță pentru trecutul istoric și chiar și prin acest lucru, vom putea observa o nouă accepțiune a cuvântului testament. Este greu de imaginat cum o astfel de personalitate precum Carol I poate să aibă în conștiința sa frica de viitor, de tot ce se va întâmpla după ce el nu va mai fi și totuși ne gândim și la realitatea crudă pe care și ei la rândul lor o trăiau. Testamentul regelui Carol I nu a însemnat neapărat niște dispoziții legate de moștenitorii săi, nu a însemnat un act juridic doar pentru a avea grijă de el și de ceilalți, ci dimpotrivă pentru el a avut semnificația unei moșteniri istorice, culturale, spirituale, ce a avut ca finalitate crearea unei Românii ideatice[2].

Astfel, pe parcursul acestui articol, vom încerca succint o clasificare a testamentului din cadrul dreptului civil român. Așadar, testamentul poate fi clasificat în testamente privilegiate, unde aici încadrăm testamentele încheiate în condiții speciale, respectiv testamente ordinare care ne indică principalele tipuri de astfel de acte juridice, testamentul olograf, respectiv autentic. Încă din cadrul definiției testamentului, vom putea trage imediat o concluzie, faptul că avem de a face cu un act juridic cu totul special, un act ce îmbină voința unui testator cu normele legale în vigoare[3]. Și oare în toate cazurile acestea se îmbină? Cert este că legiuitorul a ales condițiile de formă și de fond pe care trebuie să le îndeplinească un astfel de act, pe lângă acele condiții principale întâlnite pentru orice act juridic, consimțământ, capacitate, obiect, cauză. Nu e de mirare că acest tip de act este unul solemn, dat fiind importanța, dar mai ales consecințele pe care le poate avea testamentul. Pe lângă acest lucru, vom putea vedea că testamentul este unul revocabil, astfel testatorul se poate răzgândi, modifica ultima sa voință[4]. Din cadrul definiției, se evidențiază și caracterul individual al testamentului, remarcându-se un puternic impact al voinței și al personalității testatorului[5]. Caracterul unilateral se observă în cadrul definiției, testamentul fiind rezultatul voinței exclusive a testatorului. Pe de altă parte, testamentul este un act de dispoziție, un act pur personal, în care testatorul își indică ultima sa voință, testamentul fiind un act pentru cauză de moarte[6]. Analizând formele testamentului, vom putea observa faptul că atât testamentul autentic, cât și cel olograf, trebuie să respecte condițiile de fond și de formă ale actului juridic. Putem preciza succint faptul că ambele forme prezintă o serie de avantaje sau incoveniente, însă alegerea uneia dintre acestea depinde doar de voința testatorului. Mulți dintre testatori aleg forma testamentului autentic, putând fi sustras sau distrus mult mai greu față de un testament olograf[7]. Pe de altă parte, acesta din urmă poate fi mult mai ușor modificat, schimbat după voința testatorului, fiind și o variantă mult mai accesibilă față de testamentul autentic.

Pe tot parcursul acestui articol, am putut integra ipotezele redate de legiuitorul român în privința testamentului socotit ca fiind un act juridic ce evidențiază în esență ultima voință a testatorului. Departe fiind de profunzimea cuvântului testament, am încercat să descoperim substratul acestui termen, adresându-ne întrebări retorice precum: De unde vine? Ce concepții poate avea? De ce este atât de important pentru societate? Ce semnificație are pentru fiecare individ? Cert este că am identificat principalele aspecte legate de acest termen, care prin ochii unui jurist trebuie să fie văzut în toate unghiurile pentru că juristul în esența lui este un cercetător, un izvor de cunoaștere care nu se oprește la faza diagnozei, ci se aventurează în prognoză[8]. Acest aspect dă încredere, dar mai ales siguranță și este demn de a evidenția faptul că perfecțiunea surprinsă de fiecare jurist este autentică, dar mai ales specială.

Spunem acest lucru pentru că testamentul este un subiect vast pe care juristul trebuie să îl abordeze în profunzimea cuvântului, ținând cont de societatea care îl înconjoară. Și atunci cum poate un singur jurist să abordeze toate aceste concepții pentru a desemna o întreagă istorie a testamentului? Nu putem să ne gândim altfel decât la modul în care percepe el civilizația, societatea în perfecțiunea ei. Civilizația este o noțiune demnă de discuții și prelegeri, desemnând o societate organizată care are conștiința că se diferențiază de altele. În dimensiunea bogată în care juristul trebuie să redea o astfel de maturitate juridică, se ridică mari ansambluri de societăți a căror viziune asupra lumii, ale căror arte, culturi, tehnici le caracterizează, le imprimă autenticitatea. De aceea testamentul va reprezenta pentru fiecare societate în parte o profunzime diferită, o concepție care prin ea însăși redă veridicitate, juristul fiind cel în măsură să poată cuprinde o astfel de abordare ideatică. Pentru un jurist, testamentul este un act juridic ce trebuie să îndeplinească condiții de formă și de fond, dar pentru a intra în esența termenului este nevoie de redarea unei origini, a unei societăți arhaice care a cunoscut o altfel maturitate, cea creștinească. Departe de o analiză demnă de o maturitate religioasă, concluzia acestei lucrări va surprinde un mic comentariu a ceea ce a fost pentru mult timp sursa unei voințe și care dăinuie și astăzi în concepția juridică a cuvântului testament. Ceea ce caracterizează acest act juridic este tocmai ultima voință a testatorului, o ultimă legătură cu ceilalți pe care acesta o face și pe care o dorește să o transmită celor apropiați. Este în firescul uman ca testatorul să creadă că acea legătură pe care o face prin acest act va continua să existe. Poate e puțin efemer pentru ceilalți, dar în viziunea testatorului legătura este necontenită, prezentă pentru el indiferent de modul în care ceilalți privesc lucrurile. Așa se întâmplă și în concepția religioasă a cuvântului, care va reda tocmai legătura dintre El și ceilalți[9].

Astfel, Noul și Vechiul Testament nu redau decât o lege morală transmisă creștinilor, o mărturisire, o voință, un însuși act care trebuie respectat întocmai de indivizi. La o scară foarte mică, putem vedea că originea acestui cuvânt stă tocmai în profunzimea atât de arhaică, dar pe atât de prezentă în societatea noastră. Testamentul nu este altceva decât o transpunere la nivel juridic al voinței și al dorinței de a dăinui și după ce testatorul nu va mai fi în viață, ceea ce înseamnă că legătura pe care el o construiește trebuie să fie respectată de toți ceilalți, de apropiați, de societate, de jurist.

Testamentul în concepția sa surprinde o legătură, un legământ pe care testatorul îl dorește să îl facă cu ceilalți, reprezentând ultimul act al său de voință. Dincolo de aspectele ce țin de partea juridică a acestui act, juristul trebuie să pătrundă în cele mai mari concepții ale societății, ale religiei, ale legiuitorului, ale civilizației, pentru a înțelege complexitatea testamentului. Juristul va fi cel care va reda veridicitatea acestei noțiuni și de aceea credem că prin intermediul acestei lucrări am putut atinge, măcar ideatic toate aceste aspecte.


[1] N. Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008, p. 620.
[2] Testamentul Regelui Carol I consultat aici, accesat la data de 14 octombrie 2020.
[3] D. Negrilă, Testamentul în noul Codul civil studii teoretice și practice, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 30.
[4] Ibidem, p. 36.
[5] Ibidem, p. 35.
[6] Ibidem, p. 39.
[7] D. Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român, Ed. Atelierele grafice SOCEC& Co Societate anonimă, București, 1914, p. 33.
[8] N. Djuvara, Civilizații și tipare istorice un studiu comparat al civilizațiilor, Ed. Humanitas, București, 2015, p. 10.
[9] J. Calvin, Creștinism biblic, Ed. Făclia, Oradea, 1998.


Narcisa-Roxana Rotaru

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti