Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Implicațiile jurisprudenței CEDO în procedura luării amprentelor prev. de art. 196 din Codul de Procedură Penală
15.02.2022 | Mirela-Irina IORDACHE

Secţiuni: Articole, CEDO, Drept penal, Drepturile omului, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Mirela-Irina Iordache

Mirela-Irina Iordache

Abstract: Prezentul articol își propune să realizeze o analiză a reglementărilor procesual penale în vigoare prin prisma practicii Curții Europene a Drepturilor Omului și să formuleze propuneri privind îmbunătățirea sistemului procedeului probator constând în luarea amprentelor unei persoane. Sistemul probelor, al mijloacelor de probă și al procedeelor probatorii în procesul penal, astfel cum este reglementat în prezent în Codul de procedură penală, a suferit o serie de modificări în raport de necesitățile procesului penal, legiuitorul incluzând în cadrul procedurale și aspecte care țin tradițional de domeniul criminalisticii, printre care procedeul probatoriu al luării amprentelor unei persoane.

Acest procedeu probatoriu este aplicabil numai unei persoane fizice, fie că este făptuitor, persoană vătămată sau altă persoană, fiind excluse de la aplicabilitate persoanele juridice, procedeu care a fost reglementat pentru prima dată în legislația procesual penală și este un răspuns la accentul pus pe protecția sporită care trebuie acordată dreptului la viață privată a individului astfel cum rezultă din jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului în această materie, precum și din legislația Uniunii Europene. Luarea amprentelor unei persoane și stocarea în bazele de date ale poliției este apreciată în practica CEDO ca o ingerință în dreptul la viața privată a individului.

Reglementarea procesual penală națională privind ingerința în dreptul la viața privată a individului trebuie să îndeplinească anumite condiții de exigibilitate, în sensul că trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică, adică răspunde unei nevoi sociale stringente și, în principiu, este proporțională cu scopul legitim urmărit și dacă motivele aduse de autoritățile naționale pentru a o justifica sunt relevante și suficiente.

Legea procesual penală trebuie subordonată dispozițiilor constituționale privind dreptul la viață privată, dispoziții constituționale care se raportează în materia drepturilor omului la dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, precum și la pactele și tratatele la care România este parte, atunci când acestea conțin dispoziții mai favorabile decât legile interne.

Luarea amprentelor unei persoane. Reglementare

Procedeul probatoriu al luării amprentelor unei persoane, fie că este făptuitor, persoană vătămată sau altă persoană, a fost reglementat în legislația procesual penală în Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, în art. 190, situat în Partea generală, Titlul IV intitulat Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii, Capitolul IX, intitulat Fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau a altor persoane, alături de procedeul probatoriu al fotografierii unei persoane.

Din punct de vedere procesual, amprentarea unei persoane se dispune de către organele de urmărire penale prin ordonanță motivată, atunci când această activitate este necesară și utilă cauzei în vederea identificării unei persoane în raport de fapta care face obiectul probațiunii.

Procedeul probatoriu al luării amprentelor unei persoane reprezintă o activitate criminalistică de recoltare a impresiunilor digitale ale suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care există o suspiciune că au legătură cu fapta comisă care face obiectul cauzei sau că au fost prezente la locul faptei.

Activitatea procedurală se realizează de către agenți și ofițeri de poliție judiciară din compartimentele de criminalistică ale Inspectoratului General al Poliției Române și constă în obținerea în cadrul unei fișe dactiloscopice a desenului impresiunilor digitale și palmare ale persoanei supuse recoltării, acestea fiind introduse în bazele informatizate de date în vederea valorificării.

Din punct de vedere tactic criminalistic, luarea amprentelor papilare nu constituie o operațiune deosebit de complicată și se realizează prin derularea degetelor ambelor mâini pe suprafața formularului fișei dactiloscopice după ce în prealabil acestea au luat contact cu o anumită substanță de evidențiere.

Aceasta operațiune are o importanță deosebită întrucât este indispensabilă pentru obținerea unor amprente de bună calitate, atât sub aspectul întinderii, cât și al clarității pentru a facilita examinarea și clasificarea, acestea depinzând de calitatea imaginii amprentei, ceea ce presupune o specializare a personalului.

În funcție de materialele folosite și scopul urmărit se practică mai multe tipuri de amprentare, printre care menționăm:

a) amprentarea cu tuș tipografic;

b) amprentarea chimică;

c) amprentarea specială pentru evidențierea porilor crestelor papilare.

În toate cazurile de amprentare sunt necesare instrumente și materiale care se regăsesc în dotarea truselor criminalistice de specialitate. De asemenea, pentru a obține impresiuni de calitate este necesar ca mâinile să fie curate și în acest scop, ele se spală cu apă și săpun sau cu detergenți în prealabil.

Cea mai întrebuințată metodă este amprentarea cu tuș tipografic

Pe o placă de zinc sau de sticlă se așază o cantitate de tuș tipografic de mărimea unui bob de mazăre care se întinde cu ajutorul ruloului din cauciuc pe întreaga suprafață a plăcii, substanța fiind distribuită în mod uniform.

Cel care ia impresiunile se va așeza în față și lateral în raport cu persoana amprentată, în așa fel încât sa fie în partea opusă a mâinii căreia i se iau impresiunile. Cu o mană va prinde pe rând fiecare deget de părțile laterale ale falangetei, iar cu a doua mână va prinde porțiunea de la articulația dintre falangetă și falangină și va rula degetul pe placa de zinc, apăsând în același timp pe vârful acestuia. Când se rotește degetul se va urmări ca rotirea să fie completă, astfel încât tușul să se depună pe întregul desen papilar al falangetei. După aceea, se va aplica amprenta fiecărui deget în spațiul liber, indicat pe formularul fișei dactiloscopice, parcurgând aceleași reguli ca la rotirea pe placa de zinc. Activitatea va fi efectuată în așa fel încât prin rostogolire pe suprafața fișei să nu creeze urme dinamice și se va ține seama să nu se revină prin răsucirea degetului, întrucât există riscul ca desenul papilar să se imprime a doua oară pe fișă, suprapunându-se crestele papilare peste desenul deja creat și formând o impresiune neclară.

În timpul efectuării activității de amprentare persoana în cauză va ține mâna, în caz contrar, existând riscul de a nu se putea roti degetele și nici apăsarea să nu fie uniformă, putând apărea suprapuneri sau urme de frecare.

În cazul în care nu s-a reușit realizarea amprentării în cele mai bune condiții, activitatea se va repeta, urmând aceeași pași, persoana în cauză se va spăla de tușul anterior cu benzină sau neofalină, își va freca mâinile cu periuța, spălându-se apoi cu apă și săpun pentru a îndepărta tușul aplicat anterior, care poate pătrunde printre crestele papilare și pori.

După amprentare, fișa decadactilară va fi introdusă în baza de date, putând fi valorificată prin prelucrare și comparare cu ocazia efectuării unei constatări tehnic-științifice dactiloscopice sau a unei expertize dactiloscopice, dacă este necesară identificarea amprentelor găsite pe anumite obiecte și ridicate cu ocazia efectuării unor activități de cercetare la fața locului sau a unei percheziții domiciliare.

În prezent, la nivelul Poliției Române, este funcțional Sistemul AFIS-Automated Fingerprint Identification System, care a beneficiat de-al lungul timpului de mai multe actualizări, și reprezintă un sistem automat de codificare, stocare ș comparare a amprentelor și urmelor papilare, sistem care funcționează ca o bază de date operativă națională informatizată, constituită și coordonată de către Institutul Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Acest sistem informatizat a înlocuit vechiul sistem de înregistrare pe baza cartotecilor decadactilare și are multiple beneficii în eficientizarea dactiloscopiei, constând în procesarea operativă a amprentelor și stabilirea în timp real a identității persoanelor și probarea activității infracționale, sistemul fiind operațional permanent, examinarea dactiloscopică rapidă a amprentelor şi urmelor papilare imprimate fragmentar de regulă în proporție covârșitoare în cauzele cu autori necunoscuți, reprezentând un avantaj în raport cu sistemul clasic de lucru, în care criteriile de organizare şi utilizare a cartotecilor monodactilare se raportau la o situație ideală și anume cerința imprimării complete a desenului papilar în vederea atribuirii unei formule de clasificare cât mai exactă.

Pe lângă dispozițiile legale din Codul de procedură penală menționate, dispoziții privind prelevarea și stocarea urmelor papilare în vederea prelucrării regăsim disparat în legislația primară românească, respectiv în Legea nr. 290/24.06.2004 (rep.) privind cazierul judiciar și în Legea nr. 218/2002 (rep.) privind organizarea și funcționarea Poliției Române.

Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 se prevede că (1) La Inspectoratul General al Poliției Române se organizează și funcționează cazierul judiciar central în care se ține evidența persoanelor fizice născute în afara României și a persoanelor juridice străine care fac obiectul cazierului judiciar, al evidenței operative și al evidențelor speciale ale poliției, care au comis infracțiuni pe teritoriul României și au fost condamnate sau față de care a fost pronunțată renunțarea ori amânarea aplicării pedepsei sau față de care au fost dispuse măsuri preventive, precum și a celor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 14 alin. (2).

Potrivit art. 8 alin. (1) Înregistrarea în cazierul judiciar se face nominal, prin înscrierea datelor cu caracter personal pentru persoanele fizice, respectiv a datelor de identificare pentru persoanele juridice, precum și a datelor judiciare prevăzute la alin. (1^1)-(1^3).

(1^1) Pentru înscrierea în evidențele cazierului judiciar a persoanelor fizice se prelucrează următoarele date cu caracter personal: codul numeric personal, numele, prenumele, prenumele părinților, data și locul nașterii, numele purtate anterior, domiciliul, seria și numărul actului de identitate, sexul, cetățenia.

(1^3) Datele înregistrate în cazierul judiciar privesc: cuantumul pedepsei/sancțiunii aplicate, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, denumirea infracțiunii, a măsurii cu caracter penal dispuse, încadrarea juridică, numărul și data ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, numărul ordonanței de clasare sau renunțare la urmărirea penală, numărul sentinței penale, al deciziei penale, numărul dosarului penal, titulatura completă a organului judiciar, data rămânerii definitive, modalitatea de executare/stingere a pedepsei, data arestării, data eliberării, restul de pedeapsă rămas de executat.

(2) În cazul persoanelor fizice, înregistrarea se face și dactiloscopic, în situațiile prevăzute în prezenta lege, prin luarea impresiunilor digitale și palmare, necesare pentru identificarea dactiloscopică a persoanelor înregistrate și cunoașterea exactă a situației lor juridice.

(3) În scopul înregistrării și identificării dactiloscopice, în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române funcționează un serviciu de specialitate pe probleme de dactiloscopie, cu compartimente distincte la nivelul serviciilor județene de profil și al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

Potrivit art. 14 alin. (2) În cazurile de începere a executării pedepsei într-un loc de detenție ori în cazul reținerii, arestului la domiciliu, arestării preventive sau internării medicale, precum și la începerea executării măsurilor educative privative de libertate, comunicările vor fi însoțite de fișa dactiloscopică decadactilară. Comunicările se trimit cazierului judiciar de la locul de naștere al persoanei în cauză sau, după caz, cazierului judiciar din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, iar fișa dactiloscopică se trimite serviciului de specialitate pe probleme de dactiloscopie din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române ori, după caz, compartimentelor de la nivelul serviciilor județene de profil și al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

(3) Pentru persoanele aflate în executarea unor măsuri educative privative de libertate, fișa dactiloscopică se întocmește de unitatea locală de poliție, care trimite și comunicarea.

Potrivit art. 15, (1) Persoanele fizice înscrise în cazierul judiciar sau cu privire la care s-au făcut notări provizorii se scot din evidență dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) faptele pe care le-au săvârșit nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni;

b) a intervenit reabilitarea judecătorească sau de drept;

c) a intervenit amnistia;

d) au fost condamnate la pedeapsa amenzii sau la o pedeapsă privativă de libertate de cel mult 3 ani și au trecut 20 de ani de la data rămânerii definitive a condamnării;

e) au decedat;

f) s-a dispus renunțarea la urmărire penală sau clasarea față de ele ori s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal;

g) a trecut un an de la data executării măsurii educative;

h) au trecut 2 ani de la data când s-a pronunțat o hotărâre definitivă de amânare a aplicării pedepsei și nu s-a dispus revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei conform art. 88 sau 89 din Codul penal;

i) au trecut 5 ani de la data aplicării uneia dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute de  91 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul când în cazierul judiciar al persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) și f) există și alte mențiuni, se șterg numai mențiunile care impun scoaterea din evidență.

(3) Scoaterea din evidență a mențiunilor stocate în vederea retransmiterii, conform art. 6 alin. (2), se face după expirarea termenelor stipulate în comunicările statului de condamnare, în măsura în care aceste hotărâri nu au fost recunoscute de organele române competente.

Astfel, în bazele de date ale poliției privind cazierul judiciar informatizat sunt stocate, pe lângă datele privind înregistrarea penală, fișele privind impresiunile digitale decadactilare și palmare ale persoanei, iar potrivit alin. 2 din art. 15 menționat anterior, fișa conținând impresiunile digitale ale persoanei fizice nu se șterge în mod automat. În plus, legea nu prevede o procedură de ștergere a acestor date, chiar la cererea persoanei. De asemenea, se remarcă faptul că legea nu prevede o procedură diferențiată de prelevare a impresiunilor digitale în raport de gravitatea infracțiunii care a făcut obiectul investigației penale, cu atât mai mult cu cât nu se prevede o durată în timp a stocării datelor respective.

De asemenea, Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cap. V, intitulat „Drepturi și obligații”, în art. 31 alin. 1 lit. l, se prevede că „În realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi și obligații principale: (…) să procedeze, în condițiile legii, la cererea persoanelor interesate sau în scopul identificării criminalistice a persoanelor care au săvârșit infracțiuni ori sunt suspecte de săvârșirea unor infracțiuni, la prelevarea sau, după caz, la procesarea de profile genetice, amprente papilare, imagini faciale, semnalmente, semne particulare și orice alte date biometrice, stocate în baza de date criminalistice;”

Se observă că, potrivit legislației primare relevante, prelevarea impresiunilor papilare ale unei persoane se realizează după o anumită procedură urmând reguli criminalistice și personal specializat în primul rând în investigațiile penale urmărind identificarea făptuitorilor, a victimelor infracțiunilor, precum și a oricăror persoane care au legătură cu fapta penală care face obiectul cauzei, prelevarea fiind strâns legată de obiectul probațiunii și justificată de necesitatea identificării și tragerii la răspundere a persoanelor vinovate de săvârșirea infracțiunilor.

Normele legale în această materie nu disting însă dacă această activitate de prelevare este limitată în raport de gravitatea infracțiunilor care fac obiectul anchetei penale, vârsta persoanelor amprentate sau alte criterii în raport de care să fie impuse anumite limite ale prelevării, stocării și prelucrării. De asemenea, legislația nu prevede nici dacă impresiunile papilare și palmare ale persoanei sunt stocate pe termen nelimitat ori dacă persoanele ale căror amprente au fost prelevate și se află în bazele de date ale poliției au deschisă calea legală de a solicita ștergerea acestora din bazele de date ale autorităților.

Dispozițiile legale menționate se coroborează cu dispozițiile constituționale prev. de art. 26, intitulat „Viața intimă, familială și privată”[1], potrivit căruia:

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Problema prelevării și stocării în bazele de date ale autorităților a impresiunilor digitale și palmare ale persoanelor și posibilitatea de a proceda oricând și în mod automat la analiza și prelucrarea acestora fără consimțământul persoanei căreia îi aparțin a făcut obiectul unor cauze pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) prin prisma protecției dreptului la viață privată prevăzut de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Convenția”).

Astfel, art. 8 din Convenție, intitulat „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie” prevede:

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

(2) Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţă publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

În jurisprudența sa relevantă[2], Curtea a stabilit că reținerea cu caracter general și nediferențiat al puterii de conservare a amprentelor digitale, alături de mostrele celulare și profilele ADN ale unor persoane suspectate, dar care nu au fost condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni, nu asigură un just echilibru între interesul public și interesele private concurente ale reclamanților, statul depășind orice marjă acceptabilă de apreciere în materie, motiv pentru care a statuat că procedând la conservarea în cauză statul a cauzat o atingere disproporționată dreptului reclamanților la respectarea vieții lor private, ingerință care nu este necesară într-o societate democratică.

În fapt, reclamanții S., minor la data faptelor, și Marper au făcut obiectul unor investigații penale, primul pentru tentativă de viol, iar cel de-al doilea pentru hărțuirea partenerului, ocazie cu care le-au fost prelevate amprente papilare și mostre celulare care au fost stocate în bazele de date ale poliției. Pe parcursul investigației penale, față de primul reclamant s-a dispus achitarea acestuia din lipsă de probe, iar față de domnul Marper s-a dispus încetarea acuzației, întrucât a intervenit împăcarea acestuia cu victima. Cu toate acestea, atât amprentele, cât și mostrele celulare au rămas în bazele de date ale poliției pe o perioadă nedeterminată, putând fi prelucrate oricând.

După încetarea procedurilor penale față de aceștia, cei doi reclamanți au solicitat poliției ștergerea din bazele de date a mostrelor celulare și a amprentelor digitale prelevate în cursul procedurilor judiciare, însă ambele cereri au fost respinse. Cererile acestora adresate organelor de judiciare au fost respinse cu motivarea că stocarea nu a adus o atingere drepturilor reclamanților, datele putând fi folosite ulterior pentru probarea unor eventuale fapte penale. Lordul Steyn, care a emis hotărârea Camerei Lorzilor, în numele majorității a declarat că, presupunând că a avut loc o ingerință în viața privată a reclamanților, aceasta ar fi cu adevărat lejeră și proporțională scopului urmărit, întrucât datele respective erau conservate într-un scop precis și nu prezentau nicio utilitate în absența eșantioanelor prelevate de la locul infracțiunii în raport de care să se efectueze o comparație, în schimb, o bază de date atât de largă ar oferi niște avantaje enorme în lupta împotriva infracțiunilor grave.

Ambii au introdus cereri la instanța de contencios al drepturilor omului reclamând faptul că prin prelevarea și stocarea pe perioadă nedeterminată a impresiunilor digitale și a mostrelor ADN în vederea prelucrării, deși procedurile judiciare penale față de ei au încetat, le-a fost încălcat dreptul la viață privată prev. de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În analiza pe care o realizează în sensul dacă impresiunile papilare (alături de mostre biologice și profilul ADN) relevate și stocate de statul pârât în baze de date informatizate reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată, instanța de contencios al drepturilor omului arată că înregistrarea amprentelor în bazele de date reprezintă date personale ale individului care conțin caracteristice de identificare externă, la fel ca fotografiile și mostrele de voce, fiind supusă protecției dreptului la viață privată prev. de art. 8 din Convenție.

De asemenea, Curtea observă natura „în alb” și nediferențiată a puterii de reținere a datelor respective în Anglia și Țara Galilor. Astfel, amprentele pot fi reținute indiferent de natura infracțiunii de care individul a fost suspectat sau de vârsta infractorului suspectat, putând fi recoltate chiar în cazul unor infracțiuni minore sau neimportante. Reținerea se realizează pe o perioadă nedeterminată și există posibilități limitate pentru un individ achitat de a obține ștergerea datelor din baza națională de date. Curtea constată că nu există dispoziții pentru revizuirea independentă a justificării reținerii în concordanță cu criterii clare, obiective, precum gravitatea infracțiunii, arestul preventiv, seriozitatea acuzării împotriva persoanei și alte asemenea circumstanțe.

Pe cale de consecință, Curtea constată că există riscul stigmatizării în societate din cauza faptului că acele persoane (ale căror date au fost reținute), care nu au fost condamnate de săvârșirea niciunei infracțiuni și se bucură de prezumția de nevinovăție, sunt tratate în același mod ca persoanele condamnate. În acest sens, Curtea reamintește faptul că, în lumina Convenției, dreptul oricărei persoane de a fi considerat nevinovat include regula potrivit căreia nu trebuie să existe nicio suspiciune de vinovăție a unei persoane acuzate într-o procedură penală după achitarea acesteia. Se arată că reținerea amprentelor în bazele de date nu echivalează cu recunoașterea suspiciunilor față de acele persoane, însă percepția lor că nu sunt considerați în același mod ca persoanele nevinovate este sporită de faptul că datele lor sunt în continuare reținute pe termen nelimitat în același mod ca datele persoanelor condamnate, spre deosebire de datele persoanelor care nu au fost niciodată suspectate de săvârșirea vreunei infracțiuni care ar trebui șterse.

Curtea analizează susținerea Guvernului, potrivit căreia puterea de reținere a statului se aplică față de toate amprentele și mostrele luate de la o persoană în legătură cu activitatea de investigare a unei infracțiuni și nu depinde de vinovăția sau nevinovăția acesteia, singurul motiv al reținerii datelor este reprezentat de creșterea capacității bazelor de date și, pe cale de consecință, folosirea bazelor de date în identificarea infractorilor pe viitor.

Curtea apreciază că reținerea datelor persoanelor care nu au fost condamnate, cum sunt cele reprezentate de amprente, poate fi în mod special vătămătoare în cazul minorilor, având în vedere situația specială a acestora și importanța dezvoltării și integrării în societate. Curtea a scos în evidență, luând în considerare prev. art. 40 din Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989, poziția specială a minorilor în sfera justiției penale și a notat în special nevoia de protecție a vieții lor private în procesele penale. În acest sens, o atenție specială ar trebui acordată protecției minorilor împotriva oricărei vătămări care ar putea rezulta din reținerea de către autorități a datelor personale subsecvente unei achitări.

În concluzie, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că natura „în alb” și nediferențiată a puterii de reținere a amprentelor papilare, alături de mostre biologice și profilurile ADN, ale unei persoane suspectate, dar necondamnate, nu realizează un just echilibru între interesul public și interesele private, statul depășind orice limită acceptabilă de apreciere în acest domeniu. Pe cale de consecință, reținerea datelor reprezintă o ingerință disproporționată în dreptul persoanelor la respectarea dreptului la viață privată și nu poate fi privită ca necesară într-o societate democratică, fiind încălcând art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând considerentele instanței europene raportat la dispozițiile legii române, apreciem că dispozițiile art. 196 din Codul de procedură penală referitoare la procedura de prelevare, stocare și prelucrare a amprentelor papilare și palmare ale unei persoane în vederea identificării persoanelor după semnalmentele desenului papilar încalcă dreptul la viață privată prev. de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel cum este interpretat în jurisprudență (Cauza S. și Marper contra Marii Britanii mai sus-citată), și pe cale de consecință dispozițiile constituționale prev. de art. 26 prin raportare la art. 11 și 20 din legea fundamentală, întrucât nu este prevăzută în legislație un cadru diferențiat de prelevare a amprentelor în raport de gravitatea infracțiunilor, vârsta persoanelor vizate de procedură, cu acordarea unei protecții sporite minorilor, având în vedere vârsta fragedă a acestora și sentimentul de inferioritate care s-ar putea produce acestora în societate și în dezvoltarea personalității. De asemenea, nu este prevăzută o limitare în timp a stocării acestor date, respectiv o procedură de ștergere automată din bazele de date după trecerea unei perioade de timp, în raport de anumite criterii obiective care să țină cont de necesitatea apărării ordinii de drept, precum și o procedură judiciară pusă la dispoziția persoanei ale cărei amprente papilare se află în bazele poliției de a cere și obține ștergerea acestora.

Apreciem că norma legală din Codul de procedură penală ar trebui completată în acest sens în vederea respectării exigențelor protejării dreptului la viață privată al persoanei.


[1] Constituția României, articolul 26;
[2] Hotărârea Marii Camere din 04.12.2008 pronunțată în cauza S. și Marper contra Regatului Unit al Marii Britanii (cererile reunite 30562/04 și 30566/04)


Masterand Mirela-Irina Iordache

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti