Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. termenele în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001
14.02.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: C. administrativ, CCR, Drept civil, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 14 februarie 2022 a fost publicată Decizia nr. 820/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioana Ivănoiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a primarului municipiului Bucureşti la soluţionarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

În opinia autoarei excepției, textele de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, nefiind suficient de clare, accesibile şi previzibile încât destinatarii acestora să îşi poată adapta conduita pentru respectarea legii.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut:

Art. 33 alin. (1): „(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.”;

Art. 35 alin. (2): „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor formulate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, constatând conformitatea textelor de lege criticate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul preciziei şi clarităţii acestora.

Astfel, Curtea a observat că prevederile art. 33 alin. (1) şi (3) stabilesc în mod expres anumite termene în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, termene calculate în funcţie de numărul de cereri rămase nesoluţionate la nivelul fiecărei entităţi. De asemenea, se instituie în mod expres obligaţia acestora de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care are, la rândul ei, obligaţia de a le centraliza şi de a le publica pe pagina proprie de internet. Aşadar, conţinutul normativ al textelor de lege criticate nu susţine o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5), acesta fiind suficient de precis şi de clar.

Totodată, prin deciziile menţionate, Curtea a constatat că afirmaţiile referitoare la faptul că neîndeplinirea obligaţiei entităţilor învestite de lege de a comunica numărul cererilor rămase nesoluţionate, în vederea calculării termenului pe care acestea îl au la dispoziţie pentru soluţionarea acestora, nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituţionalitate a normei legale. Astfel, aprecierea de la caz la caz asupra îndeplinirii obligaţiei de afişare la sediul fiecărei entităţi a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluţionate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei de judecată, pe baza probatoriului administrat, stabilirea acesteia intrând în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, Curtea a analizat susţineri referitoare la faptul că nu există un termen în care să fie îndeplinită obligaţia entităţilor de publicare a informaţiilor referitoare la numărul de notificări nesoluţionate, precum şi la faptul că nu există o sancţiune pentru nerespectarea acestei obligaţii, în temeiul art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, spre deosebire de termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei, de către persoanele care se consideră îndreptăţite, termen a cărui nerespectare este sancţionată cu decăderea. Curtea a reţinut că acestea sunt aspecte de oportunitate a reglementării, ce ţin de opţiunea legiuitorului. În legătură cu aceste aspecte, Curtea a mai constatat că depăşirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfăşurate în faţa entităţii învestite de lege cu soluţionarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situaţii nefavorabile pentru persoanele îndreptăţite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanţei de judecată, în vederea soluţionării pe fond a notificării. Aşadar, în vederea asigurării celerităţii procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în faţa instanţelor judecătoreşti al persoanelor îndreptăţite, nemulţumite de pasivitatea entităţilor învestite de lege cu privire la soluţionarea notificărilor, în termenele prevăzute în mod expres în acest scop.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti