Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

CCR, încă o dată, despre justiție și SRI
17.02.2022 | Florian-Gabriel PACALICI

Secţiuni: Articole, Drept penal, Opinii, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Florian-Gabriel Pacalici

Florian-Gabriel Pacalici

Introducere

Încep prin a cita din comunicatul CCR din data de 16 februarie 2022 postat pe site-ul oficial[1] al Curții Constituționale a României „cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate (…) și a constatat că (…) art. I pct. 1 (…) art. IV pct. 2 fraza a treia din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 sunt neconstituționale.” Mă voi opri doar asupra acestui aspect, pentru că aici consider că este esența. Ordonanța de urgență[2] cu pricina a modificat în anul 2016 Legea 135/2010 privind codul de procedură penală[3], mai exact în articolul 57 alineatul 2 a fost introdusă mențiunea că „De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute în titlul X din Codul penal și infracțiunilor de terorism, din dispoziția procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.” În oglindă cu modificarea codului de procedură penală, legiuitorul delegat a modificat prin aceeași ordonanță de urgență și Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații[4] stabilindu-se în art. IV pct. 2 al textului ordonanței că „Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins: Organele Serviciului Român de Informații nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive şi nici dispune de spatii proprii de arest. Prin excepție, organele Serviciului Român de Informații pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală.”

Deci, pentru încă o dată, cine poate fi organ de urmărire penală?

Curtea Constituțională a României nu face decât să îi amintească legiuitorului (în caz că a uitat) ce este acela un organ de urmărire penală. O face din 2016 și până în prezent. Îmi vin în minte mai multe decizii ale Curții în acest sens, și anume decizia nr. 51/2016[5], decizia 91/2018[6], decizia 26/2019[7] și decizia 55/2020[8]. Ce au în comun toate aceste decizii? Curtea nu face decât să stabilească faptul că ofițerii și subofițerii Serviciului Român de Informații nu pot fi organe de cercetare penală speciale. Adică nu pot fi organe de urmărire penală care să efectueze acte de procedură, fie ele procesuale, fie ele procedurale. Punerea în executare a unui mandat de supraveghere tehnică este un act procedural. Singurele organe de urmărire penală în accepțiunea codului de procedură penală, interpretat și aplicat în spiritul Constituției, sunt procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale. Organele de cercetare penală speciale au atribuții care sunt îndeplinite de ofițeri anume desemnați, în condițiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ne spune asta chiar codul de procedură penală în articolul 55 alineatul 5. În articolul 57 alineatul 2 teza I ni se explică și unde regăsim aceste organe de cercetare penală speciale, și anume în cazul infracțiunilor săvârșite de militari sau în cazul infracțiunilor de corupție și de serviciu săvârșite de către personalul navigant al marinei civile. Punerea în executare a unui mandat de supraveghere tehnică este un act de urmărire penală ce poate fi efectuat numai de organul de urmărire penală. Or, din analiza celor patru decizii ale Curții Constituționale amintite mai sus, și cel mai probabil și din lecturarea acestei „noi” decizii, ofițerii și subofițerii Serviciului Român de Informații nu pot fi organe de urmărire penală. Curtea Constituțională nu face decât să amintească acest lucru în aproape fiecare an, începând cu 2016 și până în prezent. Dispozițiile declarate neconstituționale rămân în tot acest timp parcă neobservate de către legiuitor, care nu s-a conformat nici până în prezent.

Puțin despre justiție și „servicii”

În primul rând, toată această jurisprudență CCR trebuie înțeleasă în sensul că niciun serviciu de informații sau altă autoritate/instituție nu pot fi organe de urmărire penală, altele decât cele strict și limitativ prevăzute de codul de procedură penală. Nu pot să nu mă gândesc la activitatea Direcției Generale Anticorupție, Direcției Generale de Protecție Internă, Direcției Generale de Informații a Ministerului Apărării și a Serviciului de Informații Extern. Oare în cazul acestora rămân valabile aceleași explicații sau lor le putem oare „da voie” să mai facă câteodată acte de urmărire penală?

În al doilea rând, este clar că activitatea de urmărire penală, cel puțin la nivelul parchetelor specializate și nu numai, a fost grav afectată în acești ultimi ani pentru că, „luându-li-se” pe de-o parte aceste prerogative de colaborare cu Serviciul Român de Informații, nu le-a fost dat nimic ”în schimb”. Curtea Constituțională limitează, pe bună dreptate, activitatea de urmărire penală, strict la nivelul procurorului și al poliției judiciare. Un serviciu de informații strânge informații și, cel mult, informează beneficiarul, adică statul și instituțiile sale, care vor fi unicele în măsură să acționeze. Dar oare, în cadrul legislativ existent, folosindu-se resursele umane, materiale și logistice atât de limitate ale parchetelor și poliției judiciare, mai putem oare vorbi de o veritabilă anchetă și activitate de strângere sau administrare a probelor? Dacă parchetele și poliția judiciară nu își pot desfășura activitatea singure, în mod eficient și complet, nu ar fi bine să se schimbe ceva în bine în cadrul acestora, mai degrabă decât să apelăm la „ajutorul” unui serviciu de informații?

Concluzii

Legiuitorul primar, sau poate cel delegat, ar trebui să afle în cele din urmă, că de aproximativ șse ani, Serviciul Român de Informații care a fost și este în continuare singurul în măsură să exercite anumite măsuri de supraveghere, nu mai are ce căuta în activitatea de urmărire penală. Poate, totuși, în cele din urmă, acest aspect va fi sesizat de către cineva, și poate, abia atunci, vom putea vedea că parchetele și poliția judiciară vor dispune ele însele de toată infrastructura logistică și umană necesare activității de urmărire penală.


[1] Disponibil aici.
[2] Monitorul oficial nr. 190 din 14 martie 2016.
[3] Monitorul oficial nr. 486 din 15 iulie 2010.
[4] Monitorul oficial nr. 33 din 3 martie 1992.
[5] Monitorul oficial nr. 190 din 14 martie 2016.
[6] Monitorul oficial nr. 348 din 20 aprilie 2018.
[7] Monitorul oficial nr. 193 din 12 martie 2019.
[8] Monitorul oficial nr. 517 din 17 iunie 2020.


Avocat Florian-Gabriel Pacalici

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti