Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Recuperare creanţe
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Obligativitatea înscrierii înscrisurilor sub semnătură privată în Registrul Național de Publicitate Mobiliară – ingerință în dreptul de proprietate privată. Decizia Curții Constituționale a României nr. 748/2021
18.02.2022 | Ioana-Anamaria FILOTE-IOVU

Secţiuni: CCR, Drept civil, Drept constitutional, Jurisprudență, Procedură civilă, Recuperare creanțe, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Ioana-Anamaria Filote-Iovu

Ioana-Anamaria Filote-Iovu

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 16 februarie 2022 a fost publicată Decizia Curții Constituționale a României nr. 748/2021.

Prin intermediul acestei decizii, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate invocată, constatând că dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară[1] sunt neconstituţionale.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „Înscrisurile sub semnătură privată care, potrivit legii, sunt valabil încheiate şi au caracter de titlu executoriu, pot fi puse în executare numai sub condiţia înscrierii în Registru”.

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată în dosare în care s-a solicitat încuviinţarea executării silite a unor titluri executorii reprezentate de facturi fiscale (facturi individuale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare), contracte de credit și un contract de locaţiune înregistrat la administraţia finanţelor publice. Aceste categorii de înscrisuri sub semnătură privată sunt titluri executorii ex lege, în sensul prescripţiei legale reglementate de art. 632 alin. (2) C. pr. civ., apte de a sta la baza încuviinţării executării silite.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare[2], precum şi ale art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului[3], contractele de credit constituie titluri executorii.

De asemenea, potrivit art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006[4] și art. 1798 C. civ., constituie titluri executorii contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum şi factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice.

Pentru a pronunța Decizia nr. 748/2021, instanța de control constituțional a reținut că, deși majoritatea categoriilor de titluri executorii enumerate de art. 632 alin. (2) C. pr. civ. fac parte din clasa hotărârilor judecătoreşti, există şi situaţii în care statul consideră anumite înscrisuri ca prezentând suficiente garanţii de corectitudine pentru a permite absenţa evaluării judiciare, fiind vorba despre acele titluri executorii de natură contractuală cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu[5].

Categoria „altor titluri executorii” din cuprinsul art. 638 alin. (1) pct. 4 C. pr. civ.[6] a fost considerată a fi una mai largă, în sensul că aceasta ar cuprinde şi acele înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. În cazul acestora din urmă, textul nu distinge nici după emitenţii sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată sau înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau hârtie. Prin urmare, în privinţa acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar şi suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită[7].

S-a mai reținut că art. 641 teza I C. pr. civ.[8] se referă însă la acele înscrisuri sub semnătură privată pentru care cerinţa înscrierii în registrele publice este o condiţie de executorialitate prescrisă chiar de legea care conferă caracter de titlu executoriu înscrisului respectiv. Cu alte cuvinte, potrivit regulii generale instituite în acest articol, condiţia formală a înscrierii într-un registru public trebuie să fie reglementată în mod expres în chiar legea specială care instituie în acelaşi timp şi caracterul de titlu executoriu pentru un anumit înscris sub semnătură privată. Prin urmare, înscrisurile sub semnătură privată trebuie să fie înregistrate numai în cazurile în care există registre publice specializate.

Curtea a subliniat faptul că textul de lege criticat consacră obligativitatea înscrierii în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară a unui înscris sub semnătură privată care are, potrivit legii, caracter de titlu executoriu. Astfel, deşi textul criticat admite în mod expres caracterul de titlu executoriu al înscrisurilor valabil încheiate, în temeiul legii care l-a instituit, consacră în acelaşi timp o condiţie suplimentară pentru punerea în executare a acestora, respectiv asigurarea publicităţii, prin înscrierea în Registrul de Publicitate Mobiliară, condiţie ce trebuie îndeplinită anterior formulării cererii de încuviinţare a executării silite şi sesizării instanţei de executare. Or, de vreme ce caracterul de titlu executoriu al înscrisului sub semnătură privată derivă din lege, condiţionarea punerii în executare silită de îndeplinirea unei condiţii de opozabilitate, de îndeplinirea căreia depinde admiterea sau respingerea cererii de încuviinţare a executării silite, constituie un veritabil impediment la executare, în sensul dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 7 C. pr. civ., potrivit căruia instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.

Instanța de contencios constituțional a mai observat că redactarea actuală a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 297/2018 (astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 196/2020) nu mai instituie procedura de înscriere în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară drept condiţie de executorialitate, ci, recunoscând în mod expres caracterul de titlu executoriu, potrivit legii, al înscrisului sub semnătură privată valabil încheiat, impune obligativitatea înscrierii în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară, ca o condiţie suplimentară caracterului executoriu al înscrisului, prealabilă punerii în executare.

Cu alte cuvinte, reglementând obligativitatea înscrierii, textul criticat nu ţine cont de aptitudinea înscrisului sub semnătură privată de a fi pus în executare, conferită de legea specială ce instituie regimul unui anumit tip de înscris sub semnătură privată, şi, implicit, de condiţiile de executorialitate specifice acestuia. Or, în măsura în care creditorul deţine deja un titlu executoriu, a cărui executorialitate derivă din lege, reprezentat de un înscris sub semnătură privată, obligaţia îndeplinirii unei formalităţi suplimentare, anterior formulării cererii de încuviinţare a executării silite şi sesizării instanţei de executare, se constituie într-o veritabilă ingerinţă asupra dreptului creditorului de realizare a creanţei sale.

Astfel, s-a constatat că problema care se impunea a fi analizată, din punctul de vedere al constituţionalităţii măsurii reglementate prin textul de lege criticat, era aceea a încălcării dreptului de proprietate privată al creditorilor titlurilor executorii reprezentate de înscrisurile sub semnătură privată, care sunt titulari ai unui drept de creanţă născut în patrimoniul lor de la data emiterii titlului.

În sensul jurisprudenţei Curţii, dreptul de creanţă este un „bun”, care intră în sfera de protecţie a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, ce prevăd garantarea şi ocrotirea egală a proprietăţii private[9].

Prin urmare, Curtea a analizat în ce măsură ingerinţa etatică asupra dreptului de proprietate reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporţionată în raport cu scopul urmărit de legiuitor, având în vedere „testul” de proporţionalitate structurat în jurisprudenţa sa. Astfel, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională – să asigure justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit[10].

Aplicând aceste considerente de principiu la cauza cu care a fost sesizată, Curtea a reţinut că formalitatea suplimentară, prealabilă încuviinţării executării unui înscris sub semnătură privată care are caracter executoriu ex lege, urmăreşte un scop legitim, respectiv asigurarea unei evidenţe a priorităţii în caz de executare silită, de publicitate a actelor şi operaţiunilor juridice prevăzute de lege. Din acest punct de vedere, prevederea legală criticată constituie o măsură adecvată, fiind capabilă, în abstract şi în mod obiectiv, să îndeplinească scopul legitim urmărit.

Cu privire la necesitatea ingerinţei, s-a reținut că executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, îl constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său, care nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, să le aducă la îndeplinire în mod silit, constituind acea fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul îşi poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu, prin constrângerea patrimonială a debitorului[11]. Or, în aceste condiţii, dat fiind faptul că instituie o condiţie de opozabilitate, iar nu una de executorialitate, reglementării criticate nu îi poate fi recunoscut un caracter necesar punerii în executare silită a unui titlu executoriu. Prin urmare, s-a observat că legiuitorul putea adopta o reglementare alternativă care să îndeplinească cu aceeaşi eficienţă scopul legitim urmărit şi care să nu impieteze asupra celerităţii procedurii de executare silită, ceea ce duce la concluzia irefragabilă că textul criticat nu satisface exigenţele testului ingerinţei minime asupra dreptului creditorului la realizarea creanţei sale[12].

Totodată, Curtea a apreciat că nu a fost respectat un just echilibru între interesul general privind evidenţa priorităţii în caz de executare silită, ce constituie obiectul de reglementare al Registrului Naţional de Publicitate Mobiliară, şi interesul individual al creditorului, prin faptul că îngreunează procedura de realizare a creanţei sale. Astfel, înscrierea într-un registru public, de publicitate a actelor şi operaţiunilor juridice consemnate, a tuturor înscrisurilor sub semnătură privată care au caracter executoriu ex lege este de natură să temporizeze şi să afecteze celeritatea procedurii executării silite şi presupune generarea unor costuri suplimentare în sarcina creditorului, în vreme ce executarea silită reclamă, dimpotrivă, o celeritate deosebită, pentru a împiedica debitorul să îşi risipească averea şi să se sustragă de la procedura de executare.

S-a mai observat că, în privinţa titlurilor executorii reprezentate de facturi fiscale individuale pentru serviciile de utilităţi publice (energie termică furnizată în sistem centralizat, apă, canalizare), creditorii sunt reprezentaţi de companii de interes public general, aflate sub controlul autorităţilor publice locale. Or, din acest punct de vedere, instituirea caracterului de titlu executoriu al acestor facturi fiscale a avut în vedere asigurarea recuperării cu celeritate a debitelor (facturi individuale, de regulă în cuantum redus), în vederea asigurării continuităţii serviciilor de către prestatori. Prin urmare, această măsură legislativă de susţinere a intereselor creditorilor nu mai poate în mod rezonabil să îşi producă efectele scontate, în condiţiile impunerii obligativităţii înscrierii fiecărei facturi fiscale în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară, aspect care creează o sarcină excesivă pentru creditorii – prestatori de servicii de utilităţi publice, prin prisma existenţei unui număr mare de beneficiari, persoane fizice şi juridice. Curtea a reţinut că prin reglementarea cerinţei suplimentare de înscriere într-un registru de publicitate a unui înscris sub semnătură privată, care este valabil încheiat şi are caracter de titlu executoriu ex lege, se întârzie în mod nejustificat executarea silită şi se creează premisele sustragerii debitorului de la executarea silită, cu consecinţă directă asupra dreptului de proprietate privată al creditorului, care poate fi pus în imposibilitatea de a-şi mai realiza creanţa ori de a-şi mai putea recupera cheltuielile de executare avansate, inclusiv cele pentru înscrierea în registrul de publicitate a titlului executoriu.

În plus, în ceea ce priveşte costurile asigurării publicităţii pentru fiecare factură fiscală individuală sau alt titlu executoriu, s-a subliniat fapttul că procedura înscrierii în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară generează costuri suplimentare în sarcina creditorului, care se adaugă celor referitoare la plata taxei de timbru necesare încuviinţării executării silite, în condiţiile în care operatorii, respectiv persoanele fizice sau juridice autorizate să înregistreze avizele de înscriere şi să efectueze căutări certificate în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară, în sensul Legii nr. 297/2018, prestează aceste servicii contra cost (art. 27 şi 33 din Legea nr. 297/2018). Prin urmare, dat fiind faptul că tarifele percepute pentru înscrierea într-un registru public, de asigurare a publicităţii, nu sunt în directă legătură cu caracterul juridic de executorialitate a înscrisului (cum, dimpotrivă, este cazul taxei judiciare de timbru pentru încuviinţarea executării silite ori al altor cheltuieli de executare percepute anticipat de către executorul judecătoresc), reglementarea criticată este de natură să impună, sub aspectul costurilor, o sarcină disproporţionată cu privire la creditor.

Curtea a mai reţinut că sarcina excesivă şi disproporţionată creată pentru creditorii – prestatori de servicii de utilităţi publice, prin prisma existenţei unui număr mare de debitori, persoane fizice şi juridice, precum şi a faptului că tarifele percepute pentru înscrierea într-un registru public de asigurare a publicităţii nu sunt în directă legătură cu caracterul juridic de executorialitate a înscrisurilor – facturi fiscale, este de natură să conducă la crearea sau accentuarea dificultăţilor financiare cu care se confruntă aceştia.

S-a concluzionat că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) fraza I din Constituţie referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, instituind o limitare nejustificată a acestui drept, reglementarea nefiind necesară pentru atingerea scopului legitim urmărit, neîndeplinind exigenţele testului ingerinţei minime şi nepăstând un just echilibru între interesele în concurs, respectiv interesul general privind evidenţa priorităţii în caz de executare silită, pe de o parte, şi interesul individual al creditorilor de realizare a creanţelor.


[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 7 decembrie 2018, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 196/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2018 privind Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 8 septembrie 2020. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 297/2018 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1184 din 7 decembrie 2020, cu titlul Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară, păstrându-se aceeaşi numerotare.
[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 21 aprilie 2009.
[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006.
[4] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013.
[5] Decizia nr. 60/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 928 din 24 noiembrie 2017, par. 76-79 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 238/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, par. 47.
[6] Potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 C. pr. civ: „Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: […] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie”.
[7] A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 188/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 22 mai 2017, par. 24.
[8] Art. 641 teza I C. pr. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017, are următorul cuprins: „Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege”.
[9] A se vedea, în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 70/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001, sau Decizia Curţii Constituţionale nr. 188/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.
[10] A se vedea, în acest sens Decizia nr. 662/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, par. 28.
[11] A se vedea, în acest sens Decizia nr. 710/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 16 decembrie 2016, par. 35.
[12] Cu privire la testul ingerinţei minime, a se vedea Decizia nr. 597/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 19 octombrie 2020, par. 25.


Judecător Ioana-Anamaria Filote-Iovu

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti