Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Trafic de droguri din culpă – O nouă infracțiune sancționată de Tribunalul București
24.02.2022 | Georgian TOADER

JURIDICE - In Law We Trust
Georgian Toader

Georgian Toader

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri „(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.”

Din interpretarea textului legal și raportat la dispozițiile art. 16 alin. (6) din Codul penal conform cărora „Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres am putea afirma, fără teama de a fi contraziși, faptul că infracțiunea de trafic de droguri (în toate formele sale) poate fi săvârșită doar cu intenție. 

Cu toate acestea, într-o încheiere privind prelungirea măsurii arestului preventiv, pe care nu o pot individualiza având în vedere faptul că dosarul la care fac referire încă se află în faza de urmărire penală (fază nepublică), Tribunalul București, a legiferat infracțiunea de trafic de droguri din culpă”.

Cum a fost posibil? Redau motivarea mai jos, iar apoi ofer explicațiile:

„De aceea, chiar dacă inc. V.M.F. contestă săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, și anume faptul că ar fi cunoscut că în colet se găseau droguri, totuși, judecătorul de drepturi și libertăți a analizat apărarea acestui inculpat, astfel din moment ce inculpatul a fost de acord să ridice un colet pe numele unei terțe persoane (numitul D.M.) persoană care nu îl mandatase pe inculpat să facă acest lucru, din moment ce numitul D.M. nu se afla în grupul celor care s-au deplasat cu inculpatul în localitatea G. să ridice coletul, din moment ce poza de pe buletinul acestei persoane i-a fost pusă la dispoziția inculpatului V.M.F. de către inculpatul S.G. și din moment ce inculpatul V.M.F. urma să fie plătit cu suma de 2000 lei pentru această operațiune materială de ridicare a unui colet, acesta putea și trebuia să își dea seama că activitatea care i se cere are un caracter ilicit. Nu trebuie mai mult de atât pentru a-ți da seama că respectivul colet conține cu siguranță obiecte interzise la deținere sau care sunt supuse unui regim special de circulație. Împrejurările în care a fost efectuată ridicarea acestui colet imprimă un puternic caracter de clandestinitate al întregii conduite, aspect care trebuia să evidențieze în mintea oricărui participant la această activitate faptul că își aduce contribuția proprie indiferent în ce constă ea în concret – la comiterea unei fapte penale. Din acest punct de vedere se realizează o legătură subiectivă între toți participanții la fapta penală, indiferent dacă doar au condus mașina, doar au ridicat un colet, doar au pus la dispoziție copia foto a unui act care servește la legitimare sau identificare sau doar au stat în mașină împreună cu ceilalți.”

Fără a intra în detaliile dosarului, în principiu am susținut faptul că din probele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul nu putea săvârși două dintre actele materiale de care a fost acuzat (aspect ce rezulta din toate declarațiile, dar și din povestea încropită de Parchet), iar cu privire la actul material la care exista probe (în sensul că inculpatul era cel care a ridicat coletul) nu exista nicio probă din care să rezulte că acesta ar fi cunoscut faptul că în colet se aflau droguri.

Din declarațiile de la dosar, dar și din interceptările telefonice rezulta că inculpatul V.M.F. nu fusese niciodată informat de faptul că în colet s-ar afla droguri, ba mai mult, i s-a explicat că acel colet conține articole vestimentare.

Dar nu acesta este subiectul articolului, ci infracțiunea de „trafic de droguri din culpă”.

Dispozițiile art. 202 din Codul de procedură penală prevăd destul de explicit faptul că „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune”. Standardul probator necesar pentru a lua o măsură preventivă este o discuție pentru alt articol.

Infracțiunea reprezintă conform art. 15 alin. (1) din Codul penal „fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o”, iar conform art. 16 alin. (1) din același act normativ „fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.”

Rezultă, așadar, că nu este suficient să existe probe sau indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit elementul material al infracțiunii de care este acuzat ci, pentru a putea fi luată o măsură preventivă, trebuie să existe suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune, conținând toate elementele sale, respectiv ca fapta să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârșită cu vinovăția cerută de lege, să fie nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Pentru a reține suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunii sub aspect subiectiv, instanța a constatat că inculpatul „putea și trebuia să își dea seama că activitatea care i se cere are un caracter ilicit.”

Sunt două probleme majore în fraza anterioară:

În primul rând expresia putea și trebuia să își dea seamaeste expresia pe care o întâlnim în cadrul articolului 16 alin. (4) lit. b) din Codul penal conform căruia persoana „nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.”, fiind definiția culpei ușoare, respectiv culpa fără prevedere.

Astfel, instanța reține prin hotărârea citată anterior faptul că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri deoarece sub aspect subiectiv, raportat la circumstanțele speței, acesta „putea și trebuia să își dea seama” sau „putea și trebuia să prevadă” faptul că activitatea este una ilicită.

Așadar, avem o nouă încriminare a infracțiunii de trafic de droguri, într-o formă sancționată de Tribunalul București, respectiv „traficul de droguri din culpă”.

Cea de-a doua problemă este raportat la faptul că inculpatul trebuia și putea să prevadă că „activitatea care i se cere are un caracter ilicit”.

Practic, instanța reține faptul că, din moment ce activitatea avea un caracter ilicit, în mod automat acest „caracter ilicit al faptei” este reprezentat de elementul material al infracțiunii de trafic de droguri.

Cu toate acestea, reprezentarea subiectivă a inculpatului trebuie să fie aceea că participă la „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor”, ci nu la o faptă ilicită definită în termeni generali.

Același raționament îl reia instanța și în partea finală a motivării, respectiv „împrejurările în care a fost efectuată ridicarea acestui colet imprimă un puternic caracter de clandestinitate al întregii conduite, aspect care trebuia să evidențieze în mintea oricărui participant la această activitate faptul că își aduce contribuția proprie indiferent în ce constă ea în concret – la comiterea unei fapte penale”, aducând astfel în discuție contribuția la săvârșirea unei fapte penale, ci nicidecum reprezentarea subiectivă a săvârșirii unei fapte privind regimul drogurilor.

În condițiile în care soluția va fi menținută de Curtea de Apel (aspect destul de probabil raportat la calitatea motivării soluțiilor de prelungire a măsurii arestului preventiv întâlnit la această instanță), putem afirma că ne aflăm în situația legiferării de facto de către instanțele judecătorești a unei noi forme infracționale a traficului de droguri, respectiv „traficul de droguri din culpă”.

Ilegalitatea unei astfel de „legiferări” este evidentă și nu necesită dezbateri suplimentare.

Avocat Georgian Toader, GT LAW

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Procedură penală, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO